Chemare
din limba mea ascuțită
veninul aspru și dulce
mângâie creștetul dracului
aproape de gleznă să-l culce
cu ochii mai triști ca femeia
ce-ngroapă copiii de prunci
orfan e pământul în care
cu îngerii negri te-arunci
și cântecul verde se-aude
în papura nopții subțire
copilul iubirilor crude
mă prinde în horă de iele
când noaptea se numără stele
și luna adoarme-n privire
cămașa ți-e plină de dude
strivite de sânii ei goi
țăranii își caută oi
și tu...
tu cauți cu limbă de moarte
veninul meu dulce din vorbă
să pui răsăritul deoparte
să pui două lemne pe foc
din razele soarelui sparte
în iadul meu vino fă-ți loc
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.