O întâmplare soră cu mama

când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toţi trecătorii

m-am apropiat cu buzele
de ciutură

două narcise agonizau pe apa sfinţită

mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiţii
şi vrabia din mână

erai ochioasă
ca mătuşa mea
care te blagosloveşte în bibliile satanice
pe care nu le mai înţeleg
de la o vreme

acum ce rost are
să pui cărămida sub capul nopţii?

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearcăne de sticlă

cearcăne de sticlă
sub ochii de lemn
sunt semn
că mama se tocmea
în iarmaroc
cu toţi sfinţii
şi părinţii
care se ţin de mână
şi rânjesc dinţii
la fusta decolorată
pe care, odată,
o purtam
pe dos
ca nimeni să nu mă deoache
până la os.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inefabulă

să nu generalizăm
infinitul

pentru că acesta
poate fi cuprins
într-o clipă
întoarsă pe dos
cu podul palmei
în care
creştetul lui

şi-a găsit

odihna

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus capul pe umărul său. Tăcerea sfâşietoare care plutea tainic peste umbrele fade ale clipelor, contrasta vizibil cu zgomotul gândurilor neodihnite de glasul inimii. Nu mai ştiam drumul înapoi către mine. Fără o şoaptă mi-am rezemat amintirile de podul palmelor şi am aşteptat răbdătoare să curgă picuri de timp din văzduh, ca o ploaie de vise menite să limpezească tumultul îndoielilor. M-am apropiat să-l sărut pe umărul gol. Mirosea a flori de câmp şi a nopţi de dor, rătăcite într-o întindere nesfârşită de apus. Era totul şi cerea totul. Doar trecutul rămăsese împachetat în bagajele vremii, fără să ceară răspunsuri întrebărilor nerostite. Iar eu hoinăream prin lumi colorate, căutându-mi neoprit sufletul. Într-o zi îl dăruisem voit, fără regrete, ca o dovadă clară a iubirilor nemuritoare..

Andreea Palasescu (7 septembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simetrie

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...
Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai puţin iubit dintre pământeni

(adaptare după romanul lui Marin Preda, "Cel mai iubit dintre pământeni")

cotonogeşte fumul ăsta, Petrini!

aplecarea în sala de mese
te-a făcut să ciopârţeşti
omul fără un ochi

şi acum
muşti din ultima treaptă
pe care ai găsit
femeia smulsă
din podul palmei tale

ţi-a fost dat să te-nvârţi
în cercurile verighetei

pe uşa bisericii scrie
să rămâi

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgeau în mine două stele

mă doare o mână din lună

desfacem o inimă-n două

dar vouă
pământul vă spune smerit
că îngerul care-a dormit
în tihna poveştii de seară
coboară
cu inima-afară

lungile temeri de-o zi
le trecem pe două hârtii

să fii
în copii
şi-apoi să revii
în casa ciobită de fum

ferestrele sparte pe drum
mă calcă sub talpă

acum

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Tavanul stă să pice peste visul
Ce zburdă-n capul meu neobosit,
E amintirea aia când eu ţi-eram trimisul,
Iar tu erai o sumă a tot ce mi-am dorit.

Explozia gândirii, durerea îngropată,
Mă cred toţi obosit, eu sufăr în tăcere,
Ţi-aş scrie dar mi-e frică, îmi pari aşa schimbată,
Şi ce rost ar avea acum o revedere?

Fac ordine şi-mi pare că n-am schimbat nimic,
Dezordinea din suflet mă bântuie în zi,
Eşti numele pe care n-aş mai putea să-l zic,
O tristă amintire cu care voi muri.

E albul din tavan, e visul, e lumina?
Imagini mi se zbat prin minte, şi dispar,
Aşa încerc să uit, căci ştiu a cui e vina,
Şi este prea târziu să-ţi simt iubirea iar....

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIN UNIVERS...

Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Şi prin telescopul Hubble... ca şi cum aş fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...

Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Şi-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar şi Galaxia Morţii... de care îmi era frică

M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Şi pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca şi Calea Laptelui, am făcut un gest banal

Mi-am pus degetul pe-o tâmplă şi aşa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Şi l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A ştiut că o să facă o spirală ca de lapte

Când Zeiţa-l va respinge? C-o să împroaşte-n jur cu stele
Patru sute miliarde,... nebuloase printre ele?!
... Dar nu are importanţă, e bine că am aflat
Cine şi de ce-a fost naşul Mylky Way... de-a botezat...

Şi prin Calea Laptelui am trecut prin constelaţii
Ca să mă întorc acasă c-un bagaj de informaţii
Şi-am trecut prin Gemeni, Vela, Aquila şi Scorpion
Prin Săgetător, Perseus şi pe Braţul Orion

M-am apropiat de Soare,... doar o rază am luat,
Şi prin Sistemul solar cam o oră m-am plimbat....
M-am întors din nou,, acasă'' pe planeta mea, Pământ,
Unde m-am născut, am plâns şi am spus primul CUVÂNT....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbuteliem papilele gustative ale îndoielii

am tatonat puţin terenul celor privilegiaţi
până când s-au prins
că mă jucam cuminte
cu sfori despre care
nu prea se ştia înainte

am acceptat pauzele dintre două înghiţituri
crezând cu tărie că se pot drege
dar degeaba

trebuia să înşurubez dopuri de plută
până uitam de mişcarea de revoluţie

persecuţie!
mi-am zis şi am plecat
în acel spaţiu terestru
care seamănă cu un hambar
pentru oameni de pâine

unii îl numesc "acasă"

eu doar mă bucur că este
şi pentru ziua de mâine

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buze pergamentoase fără nicio expresie

i-am pus numele Persefona
pentru că avea coatele rotunjite
şi buzele ca o cireaşă târzie

mi-am dorit să fie
numai a mea şi a greierilor buimaci

când mă auzi cum tac
tu să taci

ea prinde contur în gândul meu
un fel de distopie
a florii de hârtie

Persefona,
cum ai dori
să-ţi împlinesc fantezia din antecamera de zi?

răspunsul întârzie

ştiu că voi şti
când ea va muri

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am făcut fluture

Ca să nu-mi uit cuvintele
m-am apropiat de flori
m-am făcut fluture
să-nalţ iubirea
dincolo de iubiri
am deschis ferestrele
să intre primăvara
inima mi-am agăţat-o
de o petală
să nu mă doară
niciodată
să nu mă doară

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

I.O.R

m-am tot gândit dacă să te caut
instinctul mă ţinea însă strâns de mână
îmi spunea să ne mai plimbăm un pic înainte
mă ademenea cu acadele şi vată de zahăr
am prins un moment când nu era atent
şi am fugit
m-am oprit după doi paşi
mi-am dat seama că nu am unde fugi
m-am uitat în urmă şi
erai acolo
lângă instinctul meu
îl ţineai strâns de mână

poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ridicat, mi-am scos liniştită pălăria şi mănuşile fără să aştept invitaţie, apoi le-am spus celor două domnişoare Reed că mă duc să o caut pe Bessie, care trebuie să fie la bucătărie şi s-o rog să afle dacă doamna Reed mă poate primi. M-am dus şi după ce-am găsit-o pe Bessie şi am trimis-o să-mi îndeplinească dorinţa, m-am apucat să-mi despachetez lucrurile. Până atunci mă ferisem totdeauna de aroganţă: cu un an înainte, dacă aş fi fost primită în acelaşi fel, aş fi plecat din Gateshead chiar a doua zi; acum însă îmi dădeam seama că ar fi fost o purtare nechibzuită. Făcusem o călătorie de o sută de mile ca să-mi văd mătuşa şi trebuia să stau cu ea până ce avea să se însănătoşească ori să moară. N-avea nici un rost să-mi fac sânge rău pentru trufia şi nebunia fetelor mătuşei şi singurul lucru cuminte era să nu le iau în seamă.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vin şi cum trec

M-am trezit că într-o mână ţin capul meu şi că în altă mână ţin tăişul capului meu... în rest o erupţie
în trenul cu care mă deplasez de la o frunte la
altă frunte
se închină duşumeaua
şi îşi face trei semne de cuie
mai în sus de buricul degetelor
mai jos de tâmpla obrajilor
şi din aproape în aproape
groparii în limbă au început să-mi sape
cuvântul ce şuieră
când fluieră sec...
Dinspre gări se-aud cărămizile
cum tac la câini
şi ţiglele cum cad în fântâni
neplouate cum vin
şi cum trec.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harpii şi harpe

nisipul mi se-oferă ca răspuns
în fiecare zi
când apusul alunecă molcom în ape
când scoicile se-ncumetă
să îşi dezgroape
casele ţestoaselor greoaie
ca stropii reci de ploaie

care se scurg pe geamurile-nchise
de furtunile dinspre miazăzi

camere abandonate
ori balansoare ruginite care tac
în parcuri părăsite şi uitate

felinarele aprinse ca năluci
la pragul caselor în care
nu ai putere să te duci

istoria mileniului de probă
care-a căzut din cărţi
le-am scuturat de praf
de galbenul ruginii

ne mint apocalipticii ruşinii
noi ştim
când pasul celor care lasă urme
se-opreşte pentru câte o cupolă
închidem ochii şi visăm
cum pe sub podul care-şi cară singur piatra
trecea odată molcom o gondolă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram aici

când mă îndepărtez
de maluri
ochiul atinge largul pământului

atâtea rigori
şi nicio scară pe care să urce
mama natură

încă mă caută
pe taigaua din mine
cu rădăcini până la glezna
întunericului
care mă calcă în picioare
până mă bătătoreşte
aproape de tine

acum te caut şi eu
prin deşertul fierbinte
al infernului

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tot îmi spui de Ana?

amestec făina oaselor mele
în bolul osului tău
din care fluieră coclaurile

neumblarea noastră
nu face decât să ne depărteze
de zidurile pe care le ridicăm
şi pe care le văruim

cu oase

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsesc scheletele isterice din debara

dintr-un izvor de nădejde
subtil
se-nalţă o pană de vultur

caută gura care a smuls-o
caută mâna care a uns-o
caută până găseşte
ochiul închis într-un peşte

peştele-mi şade pe masă
o mână îmi intră în plasă
apuc de năvod
îl duc până-n pod
m-apropii de grindă

o stea aburindă
curge pe mine
pe lampadar
curge pe marginea unui pahar

vulturii toţi pe o cracă îmi stau
aşa că m-aplec şi o beau

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinar

Marea de ape
Să mă îngroape
În palma ta

O lună pe cer,
Un gând efemer,
Încă o stea.

Doar două miimi
Sau două treimi
De întrebări...

Noi suntem mai vii,
Noapte şi zi,
Fără urmări.

Cu zorii mă nasc,
Când zorii mă pasc
De pe nisip,

Mai şterge-mi din nopţi,
Doar dacă mai poţi,
Luna din chip.

Când trece în zbor
Cocor sub cocor,
Am amuţit.

Azi toate au fost
Cumva fără rost.
Poate-am murit...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut un om care m-a poreclit o dată, în glumă, "Per cel norocos". E drept că nu m-am considerat niciodată un copil năpăstuit de viaţă. Poate am trecut prin unele clipe de descurajare, când m-am plâns de soarta care a făcut să mă nasc într-o ţară unde Adam, fiul pastorului, s-a căsătorit odată, la începutul veacurilor, cu Eva, fiica dascălului, şi a populat treptat pământul cu trei milioane de "sideniuşi". Acum, însă, dacă privesc în urmă la anii care au trecut, îmi dau seama că viaţa mea a fost călăuzită de un înger, şi cu toate că în goană după false străluciri am nimerit adesea pe cărări greşite, acum ţin în mâini coroana de aur a izbânzii, adică pe tine şi iubirea ta.

Henrik Pontoppidan în Per cel norocos
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!