Sonetul 144
Două iubiri m-alină și m-apăsă
Ca două duhuri ce-mi vor firea toată:
Un înger de bărbat cu fire-aleasă
Și-un demon de femeie întunecată.
Iar dracul de femeie-l ispitește
Pe îngerul cel bun, s-ajung în Gheenă,
Și să-l transforme-n diavol își dorește,
Deși e pur, momindu-l fără jenă.
Iar dacă demon îngerul devine
Deși voi bănui, nu îi voi spune;
Ei sunt prieteni, însă fug de mine,
Dar cred că viețuiesc în urâciune.
Ce s-a întâmplat mintea o să-mi priceapă
Numai când îngerul de demon scapă.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.