Tăcerea ce plânge
Și piatra...
tulburată de urletul brazilor
în timp ce stâncile oarbe
opresc valurile norilor
în murmurul zorilor
unde străpunge polul
vârfurile ghețarilor
orizontul alb...
ce văd e numai veșnicia
ce respiră
și plânge... plânge.... plânge tăcerea....
poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.