
Ca într-o fabulă
La cât de mare se credea
nu-l recunoștea nimeni,
erau mici probleme de aspect interior
care îl risipeau pe drum,
praf în ochii privitorilor
fără nicio culoare de remarcat conținutul.
La fel ca într-o fabulă
în care se cântă pe arcuri înalt
când ele sunt rupte,
se vrea un joc al unirii
pe pajiști uscate demult
de seceta gândirii.
voință lipsă
idei...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre unire, poezii despre ochi, poezii despre muzică, poezii despre idei sau poezii despre gânduri
Citate similare

Într-o zi
Nicio bucurie,
nicio tristețe
doar un gest mare de luptă pentru o cauză
care a umplut paharul
și nepăsători toți privesc cum se varsă,
cinstea se plimbă cu picioare de lut
nici măcar nu mai are cap
doar o umbrelă de ploaie.
Într-o zi
după ce toate celelalte vor fi rotunde
o să se trezească la realitate
și o să alerge pe urmele bătătorite schiopătând,
nimeni nu-i va da niciun ajutor
până va traversa pustiul din suflet
și se va spăla de păcatele care lovesc
mai mult decât o tortură
în care și-a lăsat mâinile
să chinuie oamenii, timpul și moartea
fără remușcari.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre realitate
- poezii despre ploaie
- poezii despre plimbare
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte

Fără nicio îndoială
Am plecat în lume de timpuriu
fără nicio îndoială,
mai mult cu voință și încredere,
în luptă am suferit destule înfrângeri,
dar am crezut în victoria finală
și am învins.
Nu m-am lăsat niciodată convins
că nu pot să-mi ating scopul
nemărturisit nimănui
șinu mă dezic de rădăcini
umilite dar vânjoase.
Mereu mă caut unde trebuie să fiu,
nu mă pierd în gropile conștiinței,
mă regăsești oricând urcând scara
unui veac de împătimiți.
Nimeni nu-mi oblojește rănile sufletului,
în ele mă recunosc mai puternic decât sunt
și nu mă satur cu obișnuințe comode.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înfrângere, poezii despre încredere, poezii despre victorie sau poezii despre conștiință

Prea târziu
Să ne convingem prin lăsarea la vatră
de ridicolul luptei învecinate cu moartea
la care nimeni nu ne-a chemat
și am rămas pradă falselor invidii
a iubirilor vremelnice.
Sigur a fost orbire
nu o pornire stăpânită de voință,
ci manifestarea orgoliilor de moment
rupte de rădăcina credinței
pe care n-o pot înțelege în final
decât ca o pată
căzută din întuneric
peste acoperișul de sticlă convex
sub care zidurile sunt mai drepte decât vorbele
spuse în șoaptă.
Nu tot ce se vede poate fi și înțeles,
nu mistifica apropierea,
privește câte se întâmplă
în casele unde prea mulți
văd ce-i înăuntru.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vecini, poezii despre sfârșit, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Mai mult demn
a stat în genunchi cât s-a citit evanghelia
i s-a părut mai mult demn decât greu
când s-a ridicat s-a simțit mai înalt
și s-a refugiat în rugăciune
plin de simțăminte ca un călugăr în devenire
își concentra gândurile
și se simțea ușor în interior
fără cuvinte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre devenire, poezii despre cuvinte, poezii despre creștinism sau poezii despre Noul Testament

Linia care desparte
Deschid fereastra galbenului lămâie,
închid ușa curentului de aer dezinvolt
și pășesc peste pragul statorniciei
în cerdacul cu stâlpi ai istoriei.
Nu cred în linia care desparte
e mai mult o ficțiune care leagă prezentul de viitor
în fiecare clipă a evoluției existenței,
viața înrădăcinată între fibrele pământului
își caută drumurile care înalță spiritul.
Lumina țâșnește prin toate fantele posibile
cu forța venită din interiorul de foc
fără de care nicio frunză nu prinde culoare
și nicio viață seva posibilei veșnicii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre viitor
- poezii despre prezent
- poezii despre posibilitate
- poezii despre istorie
- poezii despre galben
- poezii despre frunze
- poezii despre forță

Într-o seară de mai
Când s-a așezat în genunchi
privirea era îndreptată în pământ,
în nicio parte
nu se întoarce nici dacă o atingi.
nu se întâmplă mare lucru,
tot ce se petrece în față
e o ceremonie dintr-un templu,
nu mă grăbesc,
mă simt cuprins în acest ritual
pe care nu-l înțeleg.
Dragostea se simte prin aerul aromat,
pătrunde toată prin trup,
nu am cu cine să o împart,
e ceva care nu te lasă
să privești în gol.
Într-o seară de mai
când rămâi surprins de ce vezi
și-ți place peisajul
îl sorbi din ochi.
Acasă te așteaptă
povestea luminată,
ascultă cu ceaiul fierbinte
cum se închid florile,
tu surâzi mirată
într-un scenariu inexistent.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre peisaje, poezii despre flori, poezii despre ceai, poezii despre aer sau poezii despre acasă

Păcătosul
Un păcătos nu iartă pe nimeni,
nu se iartă nici pe sine,
în această lume fiecare iertare
se face de cel cu har
de aceea el își ascunde intenția
și faptele uită vorbele.
Pe drumuri bătătorite așteaptă răul,
pornirea nefirească,
o cădere la pământ
de unde nu se mai ridică om.
În spatele său stăpânește întunericul,
ochii nu mai au țintă
doar un blestem vine din interior
și produce dispreț
în care se pierde fără să vrea.
Lumina pare o anihilare dușmană,
să-și caute mijloacele,
numai Dumnezeu mai poate face ceva
dacă nu e prea târziu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre Dumnezeu

M-am întors la filonul moștenit
Am îmbrăcat cerul într-o mantie domnească
strălucitoare cu fire de aur
și l-am privit apoi ca admirator
Mi-am descântat durerea din suflet
până am căpătat puteri dăruite
și prin cuvântul pus în rugăciuni
m-am îndepărtat de invidie și orgoliu
într-o liniște milostivă de ușurare.
M-am întors la filonul moștenit
de unde izvorăște apa limpede
și nimeni nu-mi poate spune unde se varsă
sau devine fluviu.
Limba în care am învățat regulile
susținute de voință și interes
devine o deprindere voluntară
care nu se lasă robită
și nu solicită nimic,
acoperă doar cu praf prin timp
cuvântul scris.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre voluntariat, poezii despre orgoliu, poezii despre moștenire, poezii despre invidie sau poezii despre fluvii

Ele rămân tot amintiri
Noaptea plânge pe drumul fără sfârșit
cu parcursul schimbat,
timpul îmi albește la tâmple uitarea
chiar dacă sentimente-mi răscolesc trecutul,
ele rămân tot amintiri.
Tot ce s-a întâmplat are un ecou
pe care nu-l aude nimeni străin
și de ce să-l audă?
Când se simte cum pulsează sângele,
inima se încarcă cu energiile dragostei
pe care nu le pot capta,
nu întotdeauna sunt apt de absorție
am și clipe opace.
Când o să fiu un altul virtual
transpus undeva,
să mă urmezi cu seninătate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre sânge, poezii despre schimbare, poezii despre plâns sau poezii despre noapte

Tu nu mă lași fără vise
Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumusețea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existență palpabilă.
Tu nu mă lași fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.
Rabd cu dăruire și voință neclintită timpul de pază
lângă focul care-mi arde inima
cu flăcările iubirii albastre.
Prin lume circulă tot felul de zvonuri
și chiar amenințări apropiate,
este o luptă surdă între competitori mari
care nu ne face să uităm de teamă
dar plecăm din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.
Sunt atât de constant în vederi,
încât te miri cum trec peste obstacole
și merg mai departe la țintă
cu acele convingeri formate demult
ce se adaptează la schimbările din viață
ca și minciuna la existența reală.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre existență, poezii despre visare, poezii despre obstacole, poezii despre nuntă sau poezii despre minciună

Furtună neobișnuită
în seara în care s-a prăpădit minunea
de nu mai credeam în venirea ei
afară era furtună dezlănțuită
schimbare de obiceiuri și așteptări
într-o dezamăgitoare violență tăioasă
îmi verificam posibilitățile de scăpare
supus nemaivăzutelor desfășurări dușmane
să mi se distrugă totul
fără nicio încercare de intervenție
ci doar ascuns
ca cel urmărit de un prădător de moarte
natural neinvestit de nimeni
ci de oameni în general
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență

îngeri nu mai sunt demult
lumea e plină de inconsecvență
dar nimeni nu se lasă convins
și tot încearcă
știu cum fiecare își susține ideea
și moare cu ea-n brațe
caut să pricep demersul
nu mă dau bătut
dar primesc pe la spate
rațiunea se clatină
adevărul se îngroapă repede
deși nu e mort
îngeri nu mai sunt demult
defilează cei puternici
cu mâinile-n buzunare
și nasul pe sus
lumea e ruptă-n bucăți
care nu se lasă convinse
la unitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre nas sau poezii despre adevăr

Pacea în care mă scald
Înțelege sunt închis pe interior,
nimeni nu poate să deschidă
și nu există o ușă să o spargi,
în față am numai o desfășurare
care rupe din mine gânduri.
Cu mine locuiesc alte suflete
minunate care nu se cumpără,
ele-mi sunt aproape de inimă
și simt orice schimbare de nuanță,
au senzorii pătimași
care-ți fac cu ochiul
când nu găsești drumul sperat
pe care trec îngerii.
Pacea în care mă scald
nu are valuri,
dar încearcă să simți.
Sunt departe de malurile mării
și atât de aproape de ape
încât cerul se scufundă
și eu rămân la suprafață citind.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre inimă

Mă tot întreb
Nu încerca să trișezi, fiecare stă la rând
orice grabă nu este justificată,
m-am obișnuit demult să respect pe ceilalți,
nimeni nu observă,
dar firescul ne face mulțumiți.
La fel ca mine mulți trăiesc normalul,
fiecare închis în sufletul său,
prețul nu este mare.
Nu cad în ispita timpului care îi întârzie
spre ceea ce vor să realizeze,
s-ar impune o trecere prin aerul copt
în tărâmul înrobit de frumos.
Mă tot întreb,
când mulți asemenea nu mai sunt
cine se va cinsti cu bunul simț?
Dar demult se umblă cu șiretlicuri
ce dărâmă zilnic zidul cinstei.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre respect, poezii despre mulțumire sau poezii despre frumusețe

Aromele florilor coapte
Are-n față lumina și-n spate umbra răcoroasă
pe drumul pietros vălurit sub tălpile goale
pe care nimeni nu-l știe cum se măsoară cu pașii
spre punctul năvalnic al vieții.
Crește din rădăcini arborele cu frunzele inimii,
mă odihnesc sub conul înalt de umbră
pe ierburi rare aproape uscate.
Vântul firav, nu mai spune nimic,
o boare foșnită tremură prin frunze
de-ți mângâie fața înroșită și aspră
cu-n fior aproape imperceptibil.
Aromele florilor coapte
distilate prin aerul cald,
pun o dragoste să răsfețe locul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre răsfăț, poezii despre roșu sau poezii despre odihnă

într-o noapte ruptă de îndoieli
Când se întoarce cu spatele
Nu mai văd și partea din față
și nu se cade să mă ridic de jos
mai mult decât o linie
nu sunt un găsit de ocazie
cu buzunarele rupte de căutare
totul se petrece într-o tăcere locuită
nu știu ce poate să se lipească
ca o dorință fără sens
oricum nu mă pierd de mine
iubirea e o plagă greu de vindecat
supusă acelorași greșeli
pe care le fac în fiecare zi
fără să mă gândesc prea mult
într-o noapte ruptă de îndoieli
pe care n-o mai poți opri
și tu guști din amărăciune
și nu spui nimic
nu uita să-ți lași privirea acasă
poate cineva descifrează orizontul
spre care mergem împiedicați
cu inima-n palme
lumea dă din cap și se miră
cum se poate clădi ceva din bucăți
strânse dintr-un oraș plecat în afară
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre oraș, poezii despre greșeli sau poezii despre dorințe

Pe când scriu
Coloane
cresc în cerurile care se deschid,
credința împrumută piele albă de crin
respiră înalt iubirea de înger
și zboară cu aripi de porumbel.
Pe când scriu cu emoție sufletul în cuvinte
mâinile capătă amprente divine,
lucrurile dobândesc strălucirea gândirii.
Iar când schimbarea se produce și în natură
coboară peste lume amenințarea,
viitorul are incertitudini neprevăzute
și trebuie găsite forme de apărare
înainte de a fi prea târziu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre porumbei sau poezii despre natură

Trecător pe la porțile iadului
Am conturat fiecare cuvânt spus sau scris,
l-am încărcat cu semnificații
și doresc încoronarea pierdută demult.
M-am spovedit poemelor mele
în momente de meditație deplină,
am plâns cu ele prin lacrimile dimineții
și ochii mei au rămas de rouă.
M-am poticnit în fiecare clipă,
un trecător pe la porțile iadului
și n-am găsit al drum al căutării
fără să mă opresc la nopțile tăcerii
în care umbrele rămân pe acoperișurile lumii.
De când mă paște întunericul
cu partea mea de contribuție,
se vor netezi zorii și încă o zi
își va desface aripile ca o pasăre
fără să mă pot agăța
de frânghiile cerului
la care vreau să urc.
Lumina fuge printr-un tunel de foc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încoronare, poezii despre spovedanie, poezii despre rouă, poezii despre păsări sau poezii despre poezie

Eu sunt
pietrele se spală pe cap de ploi
țăranii beau cafeaua cu țuică
povestindu-și naravul dobitoacelor
eu sunt un drum de întristare
pe care trec poaspăt potcoviți caii
îmi aprind pe spinare scântei
roțile sapă-n margini un hat
în care se scaldă vrabiile câmpului
celelalte se scutură de praf
eu sunt o vulpe cu rană
cocoșii își dreg glasul în noapte
înfricoșați de tăcere
pe râu urcă peștii în salturi spre munte
pădurile au picioarele ude fără ochi și urechi
soarele coboară de pe stânci printre arbori
țaranii caută în inima lemnului cruci
cioplitorul sunt eu
cu barda și dalta la brâu
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre urechi, poezii despre stânci, poezii despre sat sau poezii despre păduri

Șaua și pe cai!
Să vezi cum se înfruntă politrucii
ce nu mai fac nicio ispravă-n țară,
îți sufli în sân, îți faci semnul crucii
și-ți vine gândul să o tunzi afară.
Pe dinlăuntru simți o apăsare
ca o durere veche care zace,
urcă apa-n picioarele de sare
și nu mai poți spera la nicio pace.
Ochii îți zăbovesc pe o cupolă,
întristat se uscă sufletul de scai,
oricum rămâi năuc, fără busolă
ca să te salvezi, șaua și pe cai!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tuns, poezii despre salvare sau poezii despre durere