Nicolae Vălăreanu Sârbu

Într-o zi

Nicio bucurie,
nicio tristețe
doar un gest mare de luptă pentru o cauză
care a umplut paharul
și nepăsători toți privesc cum se varsă,
cinstea se plimbă cu picioare de lut
nici măcar nu mai are cap
doar o umbrelă de ploaie.

Într-o zi
după ce toate celelalte vor fi rotunde
o să se trezească la realitate
și o să alerge pe urmele bătătorite schiopătând,
nimeni nu-i va da niciun ajutor
până va traversa pustiul din suflet
și se va spăla de păcatele care lovesc
mai mult decât o tortură
în care și-a lăsat mâinile
să chinuie oamenii, timpul și moartea
fără remușcari.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lacrimă și râs

nicio lacrimă
nu-ifurată de fățarnici
în schimb râsul
este molipsitor pentru toți

vine vremea singurătății
care e mai mult o alienare
sau o crudă angoasă
fără lacrimă fără râs

nicio umbră
nu vine fără lumina
căzută peste ființe și neființe

niciun imbold
nu ne lasă așteptarea
mai lungă decât este

lacrima și râsul
sunt împreună
numai la bucurie lăuntrică.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Uitare și singurătate

Oamenii uită de ce au trăit cu sufletul la gură
În schimb nu fac nimic
Se ascund în spatele gândurilor de mai bine
și găsesc în așteptare o speranță bolnavă.
Timpul trece călător și nu iartă pe nimeni
Iar moartea își ascute coasa pe cruci de piatra.
Lumea alunecă pe topoganul întâmplărilor zilnice
și scapă frumoasele clipe de înălțare a spiritului.

Tulnicăresele au plecat și numai dau nicio veste
Doar clopotele mai bat într-o dungă
Cu limbă de metal vechi
E o rătăcire-n singurătatea aspră
și rare întâlnirile de bucurie și binefacere
s-a mutat totul la oraș.

Cu o tristețe înlăcrimată
Privesc frumusețea ce mă înconjoară
mă bucur de ea
până mor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Alte perspective

nu pot să-ți vorbesc ar fi prea mult
ești pentru mine o iluzie
care mă încurcă în descifrarea dorințelor

am în gânduri alte perspective
pe care le urmăresc și formez normal
într-un singur scop

nu mă las purtat de culorile reci
strâng semne ce se nasc în cuvinte
și desenez fiecare pasăre după glas
înainte să zboare spre cer.

nu te mai chem la nicio întâlnire
ești cea care ai polecat fără răspuns
n-ai uitat niciun surâs nicio umbră
doar întuneric prin care vâslesc fantasme
moarte de sete.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nu mă mir

În fiecare noapte privesc la o stea
și nimeni nu știe de ce,
unii cred că nici n-o văd bine,
dar ea în mod sigur mă vede c-o iubesc
și întotdeauna strălucește puternic,
îmi pătrunde pe fereastră
până în pat.

Nu mă mir să mă fi ales ea,
să număr firele de nisip din pustiu
cu băgare de seamă și sârguință
pentru a mă descoperi cu furie
cel care rupe zăgazurile biruinței
și zidește libertatea în simboluri
la care se închină oamenii.

Femeia mă privește cu nedumerire,
știe că acolo sus undeva departe
se leagă și dezleagă ciudat destine
acceptate fără nicio îndoială ca un dat
la care nu te poți opune, cel mult amânat
până la un puct nedeterminat
pe sinusoida vieții.

Tot timpul mă socotesc un câștigător
la loteria vizelor
de plecare la steaua mea ocrotitoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Eram plecat din gânduri

Când noaptea mă locuia la mansardă
și desfășurarea timpului era înrudită cu neantul
eram plecat din gânduri,
lumea nu mă știa în niciun fel
sau mă neglija.

Mă scăldam într-o apă curgătoare cu maluri abrupte,
nu-mi dădeam seama de pericole,
iar moartea nici n-o luam în considerare,
așa am petrecut o vreme
fără nicio temere
de care azi mă lovesc la fiecare pas.

Am fost neastâmpărat și mândru,
dezbrăcat de mine însu-mi,
să descoper lumea
în care m-am pierdut mai târziu,
vagabond în jumătatea de veac
alungată din cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Dezbaterea necesară

când nu scot nicio vorbă
oamenii mă privesc mirați
tac și ei
și nu știu de ce tac

poate gândesc

nu fac niciun gest
pentru că s-ar interpreta
și nu știu cum

fiecare dintre participanți e liniștit
pleacă mulțumit cu hotărârea luată
și așteaptă cu răbdare
o dezbatere necesară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Sunt mai mult

nu mai încap în cel care-am fost
am păstrat doar filonul moștenit
de care nu mă pot îndepărta
ca om
sunt mai mult decât filtrul
prin care am trecut clipele durerii
și lupta cu propriile stavile

tu să nu mă crezi o ancoră
la marea singurătate
din oceanul de refulări
în care se varsă efluvii nevinovate

valuril înalte se lovesc de țărmuri
pescărușii țipă de bucurie
orașul din apropiere te așteaptă
să-l supui cu aripile albe
de prințesă a străzilor sale
înguste
ce intră pe porțile cerului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Har

nicio stare
nu mă scoate din minți și nici tu
doar tergiversările inutile
fiecare vorbă care-mi zgârie pereții
e doar o încercare

lumea e o cădere din limbaj
o scurgere a gândurilor în cuvinte
o dăruire cu har
care se așează la masa de scris

în inimă stă ascunsă o podoabă
bătută în iubire
pentru asta cei care o vor
trebuie să poarte în suflet
pe Domnul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Părăsit de femeia de ploaie

Am fost părăsit de femeia de ploaie,
am așteptat-o îndelung fără umbrelă,
n-a mai venit până am răcit.
Doresc să-i dăruiesc din temperatură
măcar câteva grade din speranță
și o îmbăiere în flori de fân copt
să mă țină minte.

Noaptea m-a sfătuit să renunț,
dar nu prea-mi convine
vreau să adorm în damf de țuică fiartă
și să-mi transpir părăsirea
ca un copil uitat în leagănul primăverii
cu ochii după păsări cântătoare.

Îmbrățișat de gânduri de dragoste
m-am trezit fericit în beția de lumină
și privesc umbra ploii în depărtare.

Neîntâlnită de nimeni femeia de ploaie
așteaptă și ea clipe de răsfăț
și căldură de vară.

Văd pe cineva cu umbrelă de ploaie
și femeia la braț,
pot să fiu chiar eu neașteptatul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.

poezie de (august 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Fără nicio îndoială

Am plecat în lume de timpuriu
fără nicio îndoială,
mai mult cu voință și încredere,
în luptă am suferit destule înfrângeri,
dar am crezut în victoria finală
și am învins.

Nu m-am lăsat niciodată convins
că nu pot să-mi ating scopul
nemărturisit nimănui
șinu mă dezic de rădăcini
umilite dar vânjoase.

Mereu mă caut unde trebuie să fiu,
nu mă pierd în gropile conștiinței,
mă regăsești oricând urcând scara
unui veac de împătimiți.

Nimeni nu-mi oblojește rănile sufletului,
în ele mă recunosc mai puternic decât sunt
și nu mă satur cu obișnuințe comode.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Adânci ca bătrânețea...

Nicio ploaie nu poate
să-ți spele urmele de pe suflet
adânci ca bătrânețea
și nici nu poți să ți-le ascunzi
de cei care încă mai sunt
și nici de cei care au fost
ploile spală doar
trupul și sângele din rană
nu și cicatricea ce ascunde un oftat și pe Dumnezeu
ce se plimbă prin tine
cu ochii închiși

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Pe fiecare față o altă față

strâns în corzi până simte aburul feminin
cu toate fibrele împletite ca sârma-n gard
știe pe unde să taie cu foarfeca dreptunghiul
prin care ajunge dincolo cu dorul nestins
în care și-a crucuficat instinctele primare
și se hrănește cu frumosul lichefiat
rupe din trup propriile porniri trufașe
își scoate din buzunar moneda de schimb
și o pune pe masa negocierii libere
pentru ademenirea iubirii ei sclipitoare
care nu te lasă să scapi
decât vindecat de vechile năravuri.

de acum întregul femeii se vrea rodind
și calitățile ei puse în sângele bărbăției
să armonizeze cuvintele adânci ale simțirii
fără să le macine la morile de vânt
care plimbă aerul pe fiecare față
și-l scapă ca pe o haită de conducător
și-i dăruiește prin luptă altul.

cu timpul rămân doar zidirile
și ele se înalță
lângă piramide de suflet

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Paler

Pustiul nu iartă, nu uită și n-are momente de slăbiciune. El e orb și implacabil. Un călău somnolent și necruțător care n-are nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pillat. Te ucide ca pe o gânganie, fără să-ți dea nicio importanță. Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să te atingă, fără să te vadă și fără să te urască. Pustiul nici nu visează, nici nu se trezește.

în Viața pe un peron
Adăugat de ADELASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Un alt orizont

Cu o sclipire mai intensă decât alții
am reușit să ajung primul la liman,
dar nu așa ușor cum ar crede veleitarii,
ce hrănesc iluziile formate prin timp,
se culcă pe imaginea creată de ficțiune,
fapt devenit pentru toți un ajutor
venit la sublima poartă a adevărului esențial.

Din umbră străbate printre nori, lumina purtătoare de viață,
întreaga natură se trezește din letargie,
se umple cu acel impuls de vervă sălbatică
care te împinge să urci pe creste.

Într-o mare de posibilități te scalzi în gol
până capeți exercițiul prinderii din zbor al ideii,
se schimbă și răstoarnă teorii neverificate,
apar punctele de contact cu evoluția.

Când se dovedește că nicio taină nu-i perpetuă
se dezvăluie moartea trecutului
și pleci mai departe să descoperi necunoscutul.

Mâine va fi alt orizont decât azi,
se adaugă rodul minții fructificat,
apar în memorie alte sclipiri care irump,
dintr-un bulgăre rostogolit peste tăceri
se nasc roboți ce înlocuiesc oamenii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Urmele iubirilor uitate

Oamenii mor întotdeauna, dar rămân urmașii lor,
eu sunt un urmaș care lasă urmași
cum fiecare rădăcină a neamului omenesc.

Nu mă desprind de trăsăturile comune
oricât de multe ar fi ramurile în arborele vieții,
mi-e greu să nu recunosc sângele
care vine ca un râu fără sfârșit,
nu mă plâng de nimic,
dar nici nu mă laud.

sunt născut din filonul care străbate timpul,
urmele iubirilor uitate nu dispar
chiar dacă se pierd legăturile directe
și uneori destinul mai joacă feste.

Încerc să mă despart de cei fără cinste
pentru a nu moșteni nicio fibră otrăvită,
întunericul nu mă poate trage înapoi.

Lumina și substanța ce se transmit
mă rup de îmbolnăviri rostogolite,
păstrez cuvântul și sintaxa poetică
ca pe o comoară pe care n-o dau nimănui
și din adâncuri scot flăcări pe nări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cred că-i destul

când te privesc nedumerit
tu nu-mi spui nimic
te uiți în jos
și taci

tăcerea are un efect dureros

nu mai întreb nimic
orice răspuns ar fi de prisos
pentru îndreptare

mă mulțumesc cu suferința
în care te zbați
cred că-i destul

niciun surâs nicio grimasă
doar o părere de rău
împietrită

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ca într-o fabulă

La cât de mare se credea
nu-l recunoștea nimeni,

erau mici probleme de aspect interior
care îl risipeau pe drum,

praf în ochii privitorilor
fără nicio culoare de remarcat conținutul.

La fel ca într-o fabulă
în care se cântă pe arcuri înalt
când ele sunt rupte,

se vrea un joc al unirii
pe pajiști uscate demult
de seceta gândirii.

voință lipsă
idei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Felinarul inimii

Trec prin zile necunoscut de semeni,
vorbele le rostesc în gând,
să nu-mi simt dinții cum mușcă din cuvinte.
Nicio zi nu-mi fură ochii,
nu-mi atinge privirea,
unele sunt blânde ca un câine bătrân,
altele, nărăvașe ca un armăsar scăpat din pripon.
Fiecare are un perete de tristețe și unul de bucurie
pe care-i înghit rănile pământului.
Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci
sub care nici o umbră nu e de-ajuns
pentru tandrețea cu care-mi acoperi visul.
Poate o să vină noaptea
cu zvârcoliri fără durere, fără lacrimi,
doar cu brațele tale înlănțuind
un trup cu aura iubirii
rămasă de veghe,
ca un felinar al inimii
cu flacăra mică.

poezie de (16 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În tine înfloresc sălciile

seara se stinge în cuiburi uitate de păsări
totdeauna mă întristează casele părăsite
se strânge-n mine o dojană nedeslușită
o singurătate bătută de friguri
noaptea nu vine pentru toți odată

privesc de pe drumuri perspectiva
mi se pare în același pas cu orizontul
și nu mă las copleșit
iubirea o știu cum se desfășoară alături
în tine înfloresc sălciile
unii pescăruși s-au mutat de la mare
nu am nevoie de nicio înțelegere
ci mai mult de o inimă să o simt
cum bate pentru mine.

Când văd atâta zarvă pentru nimic
se naște-n mine o nepotrivire de suflet
fără aripi
doar tu și lumina sunteți sărbători
cu gândurile îmbrățișate de ploi și vânturi
care mai trec înnebunite de instincte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook