
Cenușa fluturilor tăi
Am iubit crematoriul morților tale,
al fluturilor tăi uciși
în cămara sufletului de lut
după ce-n prealabil le priponeai aripile-n piroane,
iar visele lor firave
le împodobeai cu cămăși de lacrimi și torțe.
Aveam ambiția, nebună de-altfel,
de-ale dărui renașterea cenușii
albilor tăi fluturi
într-o primăvară de pripas.
Îmi doream să le simt zborul
să le cunosc melancolia
să le descopăr beatitudinea culorilor
pentru a trăi doar o zi,
acea zi în care să guste nectarul
florii de cais.
Durere doar, și lacrimi
Cenușa fluturilor tăi era purtată de alizeul soarelui-apune
prin închisorile sahariene ale timpului rămas...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fluturi
- poezii despre cenușă
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iubindu-l pe Icar
Pe Icar l-am iubit în tăcere,
Iubeam dorul de ducă din el
Și noblețea din trista-i durere,
Peste oameni părea cel mai cel.
I-am dat bolta cerească din mine
Zborul lui să îi pară sublim,
Ochii mei îl zideau în neștire,
Nu iubeam doar un biet anonim.
Pe Icar l-am iubit ca o oarbă
Pătimaș și crezând că e zeu
Era zborul, eu firul de iarbă
Și iubirea un pur elizeu.
Câtă dragoste oarbă-i pe lume
O răsfrânge doar cerul pustiu,
O îneacă doar mări fără nume
Și o iartă doar cei care știu.
Pe Icar l-am iubit prima dată
Pentru zborul pe care l-a frânt
Și în dragostea lui răsturnată
Vedeam cerul cu stele răsfrânt.
Am pictat împreună zenitul
Prin culori rătăceam uneori,
Cu-n sărut închideam răsăritul
Și cu-n zâmbet vesteam primii zori.
Pe Icar l-am iubit într-o doară
Avea stele pe aripi și-am zis
Că-i frumos ca în zbor să îți piară
Necuprinsul și dorul de vis.
Pe Icar am să-l las printre vise
Sau prin cărți rătăcind după zbor,
Cu aripile-n flăcări cuprinse
Și cu inima arsă de dor.
poezie de Luiza-Adriana Grama (26 noiembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre pictură sau poezii despre ochi

O singură întâmplare
Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătății
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
a destinului
la poarta descătușării tale.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre înălțime, poezii despre tinerețe, poezii despre tei sau poezii despre singurătate

O singură întâmplare
Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătății
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
a destinului
la poarta descătușării tale.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt
Simt cum prin mine se strecoară,
Ca o adiere de primăvară,
Un sentiment de mulțumire,
Pentru cel ce-l am lângă mine.
Simt cum se revarsă-n trup,
O energie binefăcătoare,
Care alungă norii de sub soare
Și lasă urme vindecătoare.
Simt că trebuie s-aduc mulțam
Celor dragi pe care lângă mine îi am
Și bucuria de a fi și de- a iubi,
Dă sens vieții ce-o am a trăi.
Simt că anii mai puțin contează,
Când scrii file de poveste,
Ce aduc în ochi acea slipire
Și o miraculoasă a sufletului întinerire.
Simt acea dulce mângâiere,
A parfumului de floare,
A brizei mării-n răsărit, apus,
A frunzei-n zborul jucăuș
Și a fulgilor albi de nea,
Ce la tâmple s-au depus.
poezie de Georgeta Ganea (28 iulie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre nori sau poezii despre mulțumire

Pasărea-heruvim
ai plecat la vânătoare de vise
călătoreai prin zăpezi de constelații
în căutarea perfecțiunii norului roz
colivia norului
ai zidit-o într-o eternitate
fiecare an, fiecare oră, fiecare clipă
visau la acea întâlnire interstelară
ce-ar fi sfidat legile fundamentale
ale spațiului-timp
am construit o scară de sânge spre cer
din trepte de poezie
și respirații de metafore
iar apoi am pictat-o cu iluzii
din bucăți de cer și nori imaginari
doar pentru primăvară
și colivia ta
renunțaseși
norul roz nu exista
colivia zăcea părăsită într-un colț de suflet
într-o zi, pasărea-heruvim
găsind ușa întredeschisă
s-a cuibărit pentru eternitate
și visează pui de aur ca dar poeziei...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zăpadă, poezii despre vânătoare, poezii despre sânge sau poezii despre perfecțiune

Speranța
Azi, sunt bine...
pentru că nu au fost amanetate toate visele lumii
da, sunt bine în multe feluri, cu multe nuanțe
dar absolut toate cu optimismul vibrant al inimii mele
sunt o pasăre Phoenix singură,
închisă-n colivia propriului vis
sau sunt un fluture obosit prin zborul amurgului
da, sunt o harpă tristă cântând suav un Lied
ori poate o mierlă fericită zburând prin secera lunii
dar sunt și-un talisman norocos dezmierdând o stea
sunt Inanna ghinionistă dintr-o altă eră
și sunt un milion de petale și frunze,
trăite prin simfonia albaștrilor aștri.
Azi, sunt doar speranța...
cea mai adorată, dorită, iubită femeie a lumii
poate și a ta!
dacă i-ai cunoscut duioșia, liniștea și bucuria
nu o vei mai putea uita
nicicând
o vei căuta sub toate cerurile albastre din nopților tale,
prin toate stelele căzătoare,
dar și printre toți muritorii
pe toate câmpurile înmiresmate ale lumii,
visând că într-o zi o vei reîntâlni pe un peron uitat al timpului
Așteptându-te....
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre tristețe, poezii despre stele căzătoare, poezii despre păsări sau poezii despre optimism

Mă iartă
Mă iartă floare de cais
Că eu mi-am trădat propriul vis,
Mi-am dat zborul pe-o frunză-n vânt,
Am dat sărutul pe-un cuvânt!
Mă iartă, soare, c-am iubit
Ce-n viață nu mi-a fost sortit,
Mi-am vândut sufletul pe-un mit,
Eu l-am iubit, el m-a hulit!
Mă iartă, mamă, n-am știut
Să pierd și totuși, am pierdut;
Mi-am pus inima garanție...
Sunt mai mult moartă decât vie!
Am vrut iubirea - un pocal
Plin doar cu apă de cristal,
Dar am primit un pahar plin
Numai cu lacrimi și venin!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trădare, poezii despre mamă sau poezii despre inimă

Mă iartă...
Mă iartă, floare de cais,
Că eu mi-am trădat propriul vis,
Mi-am dat zborul pe-o frunză-n vânt,
Am dat sărutul pe-un cuvânt!
Mă iartă, soare, c-am iubit,
Ce-n viață, nu mi-a fost sortit,
Mi-am vândut sufletul pe-un mit,
Eu l-am iubit, el m-a hulit!
Mă iartă, mamă, n-am știut
Să pierd și totuși, am pierdut;
Mi-am pus inima garanție...
Sunt mai mult moartă decât vie!
Am vrut iubirea - un pocal
Plin doar cu apă de cristal,
Dar am primit un pahar plin
Numai cu lacrimi și venin!
poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
E primăvară iar
E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Și am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Și câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viața mi se trece.
E primăvară iar,
Și aș vrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajiști
Verzi și de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Și-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Și mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Și în sufletul meu?!
poezie de Mariana Simionescu (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre natură, poezii despre jocuri sau poezii despre durere

* * *
aveam mâinile ruginite de timp
respiram prin porii luminii
în casă ploua
afară picurau stropi de gânduri
pe masă un flacon gol de medicamente
uneori dormeam în subsolul materiei
pe cearceaf a rămas un pumn de vise
și un sărut neînceput
țipau întrebările în oglinda spartă
în absența zgomotului, mă trezeam căutându'l
l'am găsit după un paravan
răsturnat între draperiile sufletului
spitalul era închis
doar un nebun pășea hotărât prin ploaie
căuta intrarea
normal, nu a găsit-o, era nebun, nu...
era prea viu între timpuri cenușii
pe degete se așternea cenușa trupului
atunci ecoul a țipat și am fugit înăuntru
nu am putut, poarta era închisă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre mâini sau poezii despre medicină

Afacerea supravețuirii
Într-o zi am abandonat afacerea supraviețuirii
pur și simplu am făcut asta
fără regrete.
era toată efemeritatea unei stele
irosită în amontele unui râu
ani de zile te strădui să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,
zi de zi,
îți impui să îți imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieții
lupți, plângi
ceri ajutorul Creatorului,
deoarece nu găsești altă cale,
prin roua respirației tălpilor tale,
în lupta anacronică dintre tine și tine,
pentru a învinge tornada unui vis irosit...
iar într-o zi primești darul
prin binecuvântarea unui nou răsărit...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre victorie, poezii despre tornade, poezii despre supraviețuire, poezii despre rouă sau poezii despre plâns

Fericirile dor
Fericirile dor,
precum gheața ce taie prin gingășia primăverii
când toată renașterea așezată pe ram
rămâne în câteva palme pline de flori
iar crengile goale....
fără odor!
Doare iubirea
când râsul, sărutul
se pierd în distanțe
atingerile-rafale de vânturi,
suflete pribege ce poartă un dor,
doar lacrimi rămase
prin visele în care mai știm
ce gust avea fericirea
când prin îmbrățișările calde
trăiam sublimul că putem să ne fim!
Dor si visurile toate,
speranțele puse în fericiri viitoare,
emoții, trăiri, dorința de bine
toate în lacrimi scăldate
în ziua când realizezi că....
fericirea doare!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre râs sau poezii despre gheață

Sfârșit de anotimp
Sfârșit de anotimp, de an, de iubiri eterne
uitate prin ceruri de Rai...
intrasem adânc cu deratizarea în sufletul clipei,
am omorât tot de la ploșnițe la fluturi
chiar și inocentele larve, omide și pupe.
am răscolit cu o răutate de care nu mă credeam în stare
fiecare colțișor, fiecare celulă,
semănând pustiul, moartea, liniștea.
Uitasem de-o cutumă a naturii
prin care fluturii, aceste banale efemeride,
sunt regalul din metamorfoza vieții
în acea unică sublimă zi.
Și am învățat dureros un singur lucru,
ce-i drept, important:
natura și umanitatea funcționează după aceleași cutume
având totuși nevoie de sângele visului albastru
așa cum florile au nevoie de fluturi.
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre uitare sau poezii despre sfârșit

Relativitate
Relativ mereu e totul
Fericire, lacrimi, vis,
Taină, zbor de fluturi, pace,
Ideal de neatins...
Relativ, deșertăciune,
Trecător abstractul gând...
Taina gustului de pâine
Și izvorul fremătând,
Ca un vânt vor trece toate,
În uitare se vor pierde,
Flori și nouri, clipe, soare,
Tihna și frunzișul verde.
Doar o umbră va rămâne
Amintirea ce-ntr-o zi
Ne va dărui puterea
Și speranța de-a trăi.
Relativă viața, moartea,
Ziua, întristarea, noaptea,
Chiar și Luna, ce-n sclipire
Ne aduce fericire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre relativitate sau poezii despre pâine

Asta simt
Dezbraci ploile de lacrimi
și mi-aduci senin din soare,
sufletul mi se deschide
ca o floare...
Dacă nu te văd prin preajmă,
îmi pierd rostul și puterea!
Mă simt vie doar când îți simt
mângâierea.
Din căușul mâinii tale,
savurez nectarul vieții,
când mă mângâi, în secunda
dimineții.
Porți în tine frumusețe,
cât și ceru-n curcubeie...
Cheamă-mă! Și-oi fi, pe veci,
a ta femeie!
Ne așternem fericirea,
dăruită dinspre stele,
pe un pat de ghiocei și
viorele.
Și ne plouă cu IUBIRE
și arome de verbine...
Ești izvor de bucurie,
stai cu mine!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre ghiocei sau poezii despre frumusețe

Delir
Se făcea că erai sâmbăta sfârșitului meu
deliram
erai barbarul ce-mi despica sufletul
în mii de cratime,
mâna ce-mi cosea respirația
într-o ie cu motive de stea
te-am visat
rănile-mi adăstau fluturii morții
din acea zi ce se apropia de sfârșit
fără ca ei să zboare
zborul le fusese frânt
de strigătul sângelui meu
prin irosirea vieții
dimineața trebuia să fie răsărit
sau cine mai știe
era, însă, delir...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Două
Te-am recitat astrelor:
Din vers cu tușul mărilor,
Cu metaforele razelor,
Cu sunetul cetinelor,
Răsunând ritmul fluturilor!
Și toate au coborât
Să te preamărească-n rouă
Și-au mai rămas doar două,
Căprui ca ale nimănui,..
după fiecare asfințit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sunet, poezii despre ritm, poezii despre metafore sau poezii despre astre
Infinit...
Cristale fine de lumină
Ți-au răsărit acum sub gene
Și picurând culoarea pură
A inimii privită-n ele
Se-adună... sufletu-mi atinge
Și noaptea rece mă cuprinde
Și-aș vrea să strâng aceste lacrimi
Să plâng doar eu și pentru tine...
Nu mai zâmbești, nu mai vezi luna
Prin templul tău trec clipe reci,
În iriși îți vedeam lumina
Dar nu-i mai simt, nu mai am vești...
Se-ascund... prin gene de-ntuneric,
Clepsidra nu îi mai atinge,
Prin fante false de lumină
Ascult un suflet ce se stinge...
Rămâi... nu trece-n altă lume
Cu inima doar jumătate,
Și nu lăsa să-mi prindă dorul
Un infinit ce ne desparte...
Nu mai sunt om... nu mai am lacrimi,
Doar caut trist prin univers
Acea cărare, să mă poarte
În neființă... unde ești...
poezie de Daniel Leonard Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre noapte sau poezii despre infinit

Cartea de identitate a sufletului
Cartea de identitate a sufletului
Este cuvântul.
Mângâieri line, șopot de izvor,
Dansul fluturilor
Sau vocea soarelui
Alunecând în fotoni
Prin labirintul ce
Desparte univers de ocean
Și plaje de vis...
Ori poate urtuna sau vreun tsunami
Măturând în goana lui fericirea.
Noi suntem lipsiți de cartea de identitate,
Ori poate că cea pe care
O ținem prinsă la butoniera sufletului
Este înconjurată de umbre.
Ori poate că nici nu-i a noastră.
Viziuni sumbre...
Doar harul, ori defectele noastre
Poartă un nume,
În timp ce noi purtăm
Ca pe un drapel de tăcere,
Deznădejdea sau fericirea,
Prinsă în lanțuri de gheață,
Pentru a nu se-nălța către stele.
Luptând sub faldurile aceluiași vis,
Cu fiecare clipă ce ne-a rămas de trăit,
Înțelegem de ce n-am murit
Eu, ei, ele sau tu...
Tu ești mirajul acestei vieți
Și miracolele se nasc prin tine!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre viziune, poezii despre plajă sau poezii despre ocean
Vămile sufletului
La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neștiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.
Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creștet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decât în vis.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre întuneric, poezii despre vamă sau poezii despre miezul zilei