Cenușa fluturilor tăi
Am iubit crematoriul morților tale,
al fluturilor tăi uciși
în cămara sufletului de lut
după ce-n prealabil le priponeai aripile-n piroane,
iar visele lor firave
le împodobeai cu cămăși de lacrimi și torțe.
Aveam ambiția, nebună de-altfel,
de-ale dărui renașterea cenușii
albilor tăi fluturi
într-o primăvară de pripas.
Îmi doream să le simt zborul
să le cunosc melancolia
să le descopăr beatitudinea culorilor
pentru a trăi doar o zi,
acea zi în care să guste nectarul
florii de cais.
Durere doar, și lacrimi
Cenușa fluturilor tăi era purtată de alizeul soarelui-apune
prin închisorile sahariene ale timpului rămas...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.