Vămile sufletului
La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neștiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.
Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creștet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decât în vis.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vamile sufletului
La panda prin vamile sufletului
doar ochiul spalat de violetul radelor.
Pasari innoptand prin vazduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilarie.
Azi, mi-au crescut aripri
dintr-un timp nestiut. Ingemanat
e doar cuvantul cu care ma strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, impla
sub ferestrele intunecate ale uitarii.
Tot mai des
simt amiezile calatorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin talpi, peste crestet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decat in vis.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba înaltă până la sărut
doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean
mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuiește noaptea
la geam
cu aripi subțiri
să nu plec
să nu pleci
cu toți copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă
te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porți
dezinvolt
ridicată deasupra apelor reci
peste coapse
atunci când calci desculță
pe frunze de aer
pe nisipul din mine
peste vara fierbinte
prin văzduh
prin iarba înaltă
până la sărut
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margini de suflet
La margini de suflet aștept uneori
Cuvântul cuprins în aromă de tei,
Să-l simt cum pătrunde în mine prin pori
Să facă să sară din inimi scântei,
Răcoarea pădurii o simt peste trup
Iar păsări îmi cântă cât pentru un an,
Departe de lume aștept să erup
Să fiu ciocârlia ascunsă în lan,
La margini de suflet se-adună tăcut
Tot dorul rămas suspendat peste cer,
Dorește să treacă pe podul de lut
Să scape de stânca crăpată de ger,
Rămâne iubirea purtată de vânt
Prin timpul ce curge departe, prin zări,
Când teiul își urcă aroma-n cuvânt
La margini de lume, la margini de mări.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
și glas strămoșesc
ce-a doinit.
prin mine izvoare
își varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munți
prin mine cresc muguri
de viață în iarbă
și roșul în ie cusut
ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
și doarme bunicul in deal
veni-va o zi
când eu voi fi floare
plutind în văzduh
ireal.
astăzi mă bucur
să văd primăvara
și cais lângă casă-nflorit
alung gânduri negre
și ziua în care
ceasul va spune
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temeiuri
când îmbrățișezi infinitul,
îl răstignești pe o coloană brâncușiană,
plimbându-te prin cuvântul finitudine,
când mergi prin pădurea de argint,
mergi prin cuvântul pădurea de argint
plimbându-te plin de argintul lunii pe tălpi,
și pleacă să plimbi ielele până-n asfințit,
când iubești o copilă cu buze trandafirii
mergi prin cuvântul iubire alergând
până la capătul logodnei pământului cu cerul
când cunoști, mergi, chiar fără să știi,
prin templul cunoașterii cu tâmpla prin lumină,
când rătăcești, mergi prin cuvântul rătăcire
ca fiul rătăcitor
căindu-te și întorcându-te la cale cea dreaptă,
numai când mergi prin viață
și pătrunzi mai adânc în ea,
mergi prin temeiul vieții,
fiindcă, tot ce străbate omul are temei,
iar cuvântul este logodit cu temeiul,
încât nu poți rosti decât ceva întemeiat,
-orice-ai spune-
când iei viața la picior prin temeiul ei
mergi prin cuvântul moarte
moartea nefiind punctul terminus
al călătoriei sufletului prin halele ei,
doar cei ce merg prin pădurea deasă,
doar aceia ajung să taie cale
până la înțelesurile și temeiurile ei.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare
Îngenuncheată-n oglinzile toamnei
m-adaug cu trup de lumină
clipei ce-mparte peste prag mirarea.
Fructe sticloase se rostogolesc
peste pervazul aducerii aminte.
Mai mult ca oricând
astăzi mi-e dor de liniștea
uitată-n cadrane
și-n migdala ochilor tăi
ce-o desenam cu grabă
peste ferestrele înzăpezite.
În ritm neștiut, alunec
spre inima timpului
ca pe-o spirală de melc
căutând obsedant linia dreaptă
a începutului.
Neînțeles îmi pare gestul de tandrețe
peste punțile fosforescente ale nopții
când în mine ochiul tristeții
rămâne cu încăpățânare întredeschis
refuzând somnul.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iarnă
Târziu, închipui dantela pașilor tăi
prin zăpadă.
Peste perdeaua sufletului
iubirea am simțit-o mereu
mușcata
îngenuncheată-n fereastră.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculț prin lumină
Tăceri interogative,
arc întins peste sonatele disperării.
Azi, îmi asum gongul compromisului
și-aceste însingurări fără tine.
Privește ochiul ce se dilată aievea
în carnea din zid.
Târziu, m-ademenește într-un somn
sub o singură pleoapă.
Desculț prin lumină, mă-ncred
că absența ta e o rătăcire
necesară, îngăduită
pentru o fericire provizorie,
din care nimeni nu se-nfruptă.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și a trecut atâta timp
Îți simt dulceața de pe buze
Și a trecut atâta timp
Și-ți simt parfumul de pe bluze
Și-adorm cu ochii tăi pe chip.
Și parcă te aud prin casă,
Aud cum strigi și tot tresar,
Întorc privirea-mi luminoasă
Închipuirile dispar.
Mă las în transă pe fotoliu
Și iar te văd și te visez
Pășind încet aleatoriu,
Îmi ești și-acum un dulce crez.
Îți cumpăr flori, le pun în vază,
Un obicei ce l-am păstrat
Să-mi amintesc cât mi-ești de dragă,
Nu scap de dorul inculpat.
Mă trec fiorii peste toate,
Mi i-ai lăsat pe toți aici,
Te chem cu luna peste noapte,
La geam te-aștept cu licurici
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai încolo, eu cu tine, împărțind, totuși, veșnicia
doar luna cu ochiul ei plin ne privea absentă,
pe când noi rătăceam pe străduțele orășelului
îmbrățișați de-a curmezișul clipei...
ah, sufletul nostru se resfirase ca un lotus
răstignit peste stropii de tăcere.
Un dor ca o veșnicie mă urmărește,
în timp ce tu, pășești inocent ca prin copilărie,
peste noi, cădea timpul ca praful de pușcă,
secerându-ne inimile și risipind vara.
duminica ne trezeau bătăile clopotelor,
în timp ce liniștea se revărsa
într-o mie de răuri în inima mea.
lângă tine pictez cuvinte în nuanțe sângerii,
în timp ce tu-ți târăști propria deșertăciune
prin negrele oglinzi ale eternității.
mai încolo, eu cu tine, împărțind, totuși, veșnicia.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aducătorul de iubire
Cuprinse de dragoste sunt uneori
miresmele văzduhului...
Cum, nu-ți mai amintești
aprinsa nebunie a culorii?
Într-un cer subțire se-ncurcau
laolaltă
fluturi bezmetici și pânze de păianjen.
Prin ferestrele zilei
o voce îmi devenea tot mai familială
Inelele ni se rostogoleau peste tâmpla fierbinte
a nopții. Sfârtecată era doar iluzia.
Respiră-mă odată cu octombrie-
aducătorul de iubire-
Azi, ceasul a-nverzit cuminte-n perete,
mestecenii aprinși coboară nechemați
într-un timp al durerii.
Târziu,
mimul din mine dansează,
cu lacrimă nopții
îngânându-ți numele.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme și vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
prin poezii orfane și fără pic de duh
ce și-au găsit cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc uitarea sub umbrele opace
aduse peste noapte de vântul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
Îndată și tăcerea se-așterne, ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în noaptea de toamnă
Ochiul somnoros al lunii
Peste șesuri lăcrimează,
Sus, pe deal se-nsingurează
Fără frunze, trist, gorunii.
Ș-au rărit frunza și prunii,
Tremurând se lamentează;
Ochiul somnoros al lunii
Peste șesuri lăcrimează.
Bruma nopții se așează,
Stinge prin grădini tăciunii,
De pe boltă mai vegheză
Prin ferestrele furtunii
Ochiul somnoros al lunii.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aducându-ți aminte
Mereu ne găsim pe o punte
unde cineva ne-aclamă întrarea.
În grabă mă-nveți să hașurăm în noi
teritoriul servituților lunecoase.
Doar străinul venit mai arborează jena
ca pe un steag, amintindu-mi obsesiv
de acel timp în care ademeniți
ne-ncurcam naivi în cuvinte.
E-n noi tot mai viu, ceasul acela împărțit
din care fiicele uitării au alergat desculț
prin lungile ploi ale toamnei.
Azi, aleg nevrutul, neuitarea
când fructul crud
lovește adânc în tâmpla oglinzii,
iar cântecul flașnetarului
pedalează alene
prin anotimpuri de purpură.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
15
frigul mă împletește în negrul obscen al nopții
cu ochii închiși și buzele adunate într-o prună ovală
clepsidră prin care curge viața
bob cu bob
scriu poeme stoarse de miez
păsări uscate pe creanga ultimului smochin
dar nu te pot refuza
ridurile tale mă absorb din praful mediocru al vieții
ochii tăi mă așază pe latura primejdioasă a timpului
nu pot
mă excită letargia orelor tale
când visezi cearșaful mototolit de existența
unei mata hari
cu brațele încolăcite
sufocându-te
mângâi ochiul care zâmbește
cu un ac
îi storci vederile netrimise din orașele străine
îi smulgi geană cu geană frica
întorci spatele lumii
ca și cum viața ar fi doar un great gatsby
și-atât
urci pe lama unui cuțit
everestul veșniciei
prin frigul ce curge pe dealuri și văi
prin orașe cu gări pustii
prin perne de ceață
prin păsări
prin ochiul alb nins blestemat orb
doar să mai stăm înghesuiți în calota asta de gheață
și să privim cum înfloresc macii în Vamă
doar
Jurnal
sânge tânăr prin cutia cu scrisori
un bujor
își plânge petalele peste amintiri
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supliciu sau favoare
Astăzi
ochiul mi-e obosit
de-atâta alb ce-a poposit în floare.
Pe sub pervaz
grăbită iedera își croiește
drum,
amintind obsesiv
de patimi ce-nrobesc
și-adună plânsul.
E poate doar supliciu sau favoare
să lași să se prelingă peste buze
amara lacrimă spre așteptare.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație echinocțială 77
Trec anii prin viață și viața prin ani,
le simt înlăuntru dansând împreună
pe vatra de lavă din mitici vulcani,
când timpul iertării începe s-apună.
Mă-așez pe un brâu de tăcere uitat
în vagi amintiri refuzând mai vină
la uși redeschise cu vechiul păcat
adus către seară de-o mână străină.
Și caut răspunsuri prin anii pierduți
în reci neuitări ce mă țin încă-aproape
de umbrele celor de-a valma trecuți
cu luntrea pe țărmuri lipsite de ape.
Prieteni cândva, sau dușmani de temut?
Ce cruntă-i această firească-ntrebare!
se surpă cu zgomot pe cugetu-mi mut
credințele surde călcate-n picioare!...
Aud, când privesc detașat spre trecut,
Chemări din neant, retrezite la viață,
cu vagi amăgiri dintr-un zvon neștiut
venind peste vântul ce-mi bate din față.
Pe toate le-ascult, când vin deodată,
cu voci retușate în zeci de jargoane,
pe-o scară de timp, de-a latul gradată,
cu semne anume, de pus în pripoane.
Și-alerg deîndată cu gându-napoi,
ajung obosit într-o lume trădată
în care prieteni mai vechi sau mai noi
la bârfe străbune cu toții fac roată.
Prieteni de ieri, sau prieteni de azi,
și rude de sânge, cu zâmbete sparte,
vă simt peste vreme ca simpli nomazi
ajunși în amurgul cu roade deșarte.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 09.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin noi înșine
De teama realității
Noi locuim într-un basm
De-a valma cu alte iluzii
Peste marginea speranței
Mai facem echilibristică
Printre tâlcuiri adânci,
Facem asocieri de idealuri
Prin viziunea unui viitor,
Să invocăm îngerii de sus
Și îngeri din noi înșine
Peste timpuri și zări
Depinde imanent de noi
Dacă facem din acest basm
Acea, poveste de succes,
Pentru noi, prin noi înșine.
poezie de David Boia (13 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Te-am dus cu mine, oriunde
Peste piramidele brazilor
euforic început de litanii.
Te simt dureros de aproape.
Septembrie,
văzduh fluid
stoluri boreale
peste coloanele de purpură
ale speranței.
Grăbite, se deșiră în aer
vulpile flăcări.
Te-am dus cu mine fiindu-mi
dureros de aproape
cu fluturii moi
în dumbrăvile stelare
cu înfloriri
în cântec înalt
de aripă
și-alint.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp neștiut
Învățam să trăiesc prin iubire,
mă-nălțam pe aripi de visare,
la capăt de vreme, într-un timp neștiut,
iubitul meu, de demult...
iar cuvintele creșteau povești,
prin trupurile noastre lumești
se cerneau,
modelând suav nemărginirea...
Respiram prin zâmbetul tău cald,
mirosind a primăvară
și-nfloream în petale de rouă
în fiecare dimineață nouă...
Mă-nchideam în risipa de suflet stelar
ca-ntr-o floare albastră să răsar,
prin ninsori de argint, inima-mi
cu dragostea ta mi-am pecetluit...
Totul era sfânt, într-un timp neclintit,
îngerul meu, mult prea iubit!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!