Binecuvântare

Binecuvântez povestea
Viei - glorie şi vis -
Ochi frumos ce Domnul lasă
Din eter spre paradis.

Binecuvântez povestea
- Ideal şi bărbăţie –
Când butoaiele sunt pline
Şi femeia e tărie.

Binecuvântez povestea
Spre ferestrele deschise
Ale sufletului care
Prin licoare are vise

Gest măreţ lăsat-a Domnul
Dinspre iad spre paradis
Binecuvântând femeia,
VIA–I VIAŢĂ, VIAŢA-I VIS!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă cu poteci în cer

Văluri de lumină sfinţesc poteci în cer,
Pe ele umblă Domnul în clipe de eter.

Noi, îngerii iubirii privim în duhul său
Spre floarea fericirii ce-o dorim mereu.

Se deschid altare în biserici nalte,
De-am greşit vreodată păcatele-s iertate.

Noi nu greşim în rugă, găsim sprijin în cer
Pe unde umblă Domnul în clipe de eter!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Din povestea moştenită
Au răsărit paşii mei
Şi-am pornit pe calea vieţii
Printre îngeri, printre zmei.

M-am oprit la o fântână,
Glasul mamei m-a-ndemnat:
Curăţă-i nămolul şi
Apa-n val a fremătat.

Peste câmpul plin de spice
M-am strecurat spre cuptor,
L-am reparat pentru pâinea
Dulce-a propriului popor.

Ajuns-am şi la copacul
Ne-ngrijit de mai mulţi ani
Şi l-am curăţat din suflet
Cu dragoste, fără bani.

Cum povestea se termină,
Se-ntorc dorurile grele,
Şi izvorul, şi cuptorul
Sunt acum oaze de stele.

Tot călătorind prin viaţă
Mă mai sprijin de copac,
Rodul lui e chipul mamei,
De 8 Martie, sfânt şi drag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs cu vise şterse

Femeia atrăgătoare este şi bună, şi deşteaptă,
Cu un surâs sublim în poartă te aşteaptă...

Te ia de mână, te duce, îmbrăţişându-te, în casă,
Te-mbracă în vise, te-aşează la masă...

Îţi spune povestea iubirii ce crede în ea,
Te convinge că-n inimă poartă o singură stea...

Că-n cerul din curte eşti îngerul ce steaua-i culege
Şi surâsul superb cu vise i-l şterge!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de m
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până ieri...

Eu sunt amarul vieţii ce ţipă-n pustiu
Eu sunt.. copilul uitat undeva chinuit
De jugul iubirii eternei şi dulcei iubiri
Ce tainic te aştepta ca să vii
Eu sunt imaginea incompletei tristeţi
Ce trimite spre inimă mii de săgeţi.
Eu sunt melodia ce tace uitată
Şi repornită în viaţa furată.
Eu sunt un fulg ce topit e prin timp
În palma iubirii ce plânge-n amurg.
Eu sunt femeia ce plânge tăcută
Şi a cărei inimi de tine-i rănită,
Eu sunt povestea neterminatei poveşti,
Eu sunt spre tine pod peste timp
Tu mă urăşti. Tu deja m-ai uitat.

poezie de Ana Pleşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi mai spun...

întotdeauna mă gândeam ce spun
ca să nu spun la ce mă voi gândi
şi îmbrăcat în togă de tribun
şi dezbrăcat de verbul: "a iubi"

de la o vreme nu mă mai gândesc
de la o vreme spun aşa cum este
că sunt demult nebun şi că iubesc
sfârşitul la o tainică poveste

deobicei povestea se termină
cu noaptea nunţii când eroii pleacă
să pună punct pe "i" ce determină
şi rol de apa şi de piatră saca

povestea mea începe cu aluzii
povestea mea începe cu finaluri
cu ani la fundul mării de iluzii
cu maluri de abrupte idealuri

povestea mea începe de departe
povestea mea începe de la şcoală
povestea mea începe dintr-o carte
din care cineva a rupt o coală...

povestea mea ştiută pe de rost
povestea mea trăită fără rost
povestea-n care şi mereu ai fost
străină la streinu-ţi adăpost...

acum, ajuns în pragul veşniciei
cu trepte de abanos şi gorun
gândesc în termeni noi, de fantezie
ce nu ţi-am spus o veşnicie-nu-ţi mai spun...

poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viaţa urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenuşa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieţii stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândeţea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăşi a învins.

Un flutur se hrăneşte din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine ştie câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colţ de paradis.
De-atât frumos şi gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Şi cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repaus şi progres

O floare te îndrumă
Spre calea cea bună
Să fii iubit mereu
Cu suflet preamărit
Te chem în anii luminii
Să chemi oamenii dreptăţii
Şi în strălucirea vieţii
Să parcurgi etapele credinţei
Lumina e binecuvântare pe pământ
Şi scut îngerilor, sfânt
La mijloc de codru,
În marele univers...
Iubesc tot ce mi-a fost dat
Şi respect, mulţumesc înzecit
Creionez alte lumi celor din jur.
Binecuvântez amurgirile
Şi mugurii dimineţii îmi vor zâmbi
Tu, copile cu ochi cristalini,
Vino cu aripile deschise....
Timpul ne va lumina...
În ochii destinului vom desena... adieri de cuvinte.
Sacre şezăminte.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă afrodiziacă

Că-i femeia, mi-am zis,
(Păpădia cu trup etern,)
Un pas spre paradis?
Dar câţi spre infern?!

epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea vieţii

Spre deal micuţa cărăruie,
De la o vreme-i o povară...
Nu pentru junele ce-o suie,
Ci pentru moşul... ce-o coboară.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Ion Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duc povestea...

‎... duc povestea iubirilor mele trecute
în altarul poemului meu necompus
răsfăţate, stângace, rebele, durute
între ele şi eu cu atâta de spus...
arunc ciorna poemelor mele nescrise
la picioarele altor din foste iubiri
zâmbitoare, superbe, sublime, de vise
între ele - călăi şi-ntre mine - martir...
rătăcit prin noianuri de vremuri pribege
eu, în stare cu gândul să străbat universuri
două taine pe lume nu le pot înţelege
-una este femeia şi a doua e versul...

poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă dinspre pământ spre cer

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte.

Ai şlefuit din nuferi culoare şi lumină,
Ai şlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul şi floarea vorbitoare
Să-mi dăruieşti sărutul, simbol de neuitare.

Mi-ai schimbat credinţa în vise şi plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele şi-mi ceri
Să-mi altoieşti în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieţii plouă-atât de des.

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale şi raze ascunse în sân
Dulce sărut în lacrimi îngân
Ferestrele sufletului deschise
Spre nesfârşire, doruri şi vise!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână întinsă...

O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalţă din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieşirea din trecute tăceri.

O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajişte-ntinsă,
Cu munţii ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.

Păsări din zbor şi stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viaţă,
Raiul măreţ pentru copiii copilului om,
S-aducă speranţă, nu tulbure ceaţă.

Mâna-i întinsă, primeşte-o la Tine,
Dăruieşte-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet şi nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veşnica iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Ce e femeia

E-un strop de vis -
Căci este vadul
Ducând spre iadul
Din Paradis!

definiţie epigramatică de Eugen Deutsch din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Versuri scrise în noaptea de înaintea execuţiei)

Astfel, timpul ne ia ce avem cu o mână,
Bucurii, tinereţe, dragoste – totul,
Şi ne dă cu celalată un pumn de ţărână:
Ajunşi la capăt de drumuri, plătim ortul
Şi-n bezna cavoului umed şi mohorât
Se-închide povestea zilelor noastre. Atât.
... Dar, din praf şi din lut, unde m-a dus năpasta,
Domnul mă va-nălţa în Paradis. Cred asta.

poezie de Walter Raleigh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare poetică

Dacă aş scrie o carte despre mine
Aş numi-o "femeia la pătrat"
Femeia ce cu putere se îndreaptă
Spre cei slabi, neputincioşii, neînţelepti
Femeia ce ascunde durerea
şi tot ea ce va împărtăşi lumina
cu cei neputincioşi,
Femeia ce educă omul la vârste mult prea avansate
Femeia ce stârneşte misterul in lumea noastră
Femeia ce cânta la vioara sufletului tău ascuns
Femeia ce cu inima curată se deschide in orice casă
Şi primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu.
Femeia ce ascunde inima... apoi se plimba prin lumina fermecată
Femeia ce ochii deschide când tu o priveşti in vis
Femeia ce-ti poate tulbura şi visul şi imaginaţia.
Femeia ce ascunde Misterele lumii in inima ei
Femeia ce priveşte lumina şi o poate împarţi cu tine...
Femeia ce prin cuvinte frumoase îţi deschide inima...
Femeia de aici, de acolo, de nicăieri.
Femeia independentă şi mult prea iubitoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Trec lunile mamă şi tare mi-e dor
De zâmbetul tău adumbrit şi sfios
Când mă simţeam al luminii fior
Prin tine eram cu mult mai frumos

Eu nu ştiu din stele pe cine trimiţi
Dar vreau mângâierea din zâna grădinii
Când se-aplecau spre mine mălinii
Ca niste dulci şi apoşi eremiţi.

Aş vrea sărutarea femeii cea ruptă
Din coasta mea – tandru şi tainic cuvânt
Un cer care vine spre vechiul pământ
Şi care mă-ndeamnă spre veşnica luptă.

Trec lunile, mamă, şi verzi anotimpuri
Mai roagă-l pe Domnul să-mi dea bucurie
Femeia din mine învaţ-o să fie
Mai dalbă ca zborul din mitice timpuri.

Să-mi fie de bine, să-mi fie de dor
Să vină spre mine candoarea iubirii
Sclipească sprânceana pe lacrima firii
Să vină din noapte al stelei fior.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de deşertăciune

imortalizez în slovă clipa unui magic vis
imaginaţia mea azi a atins o culme
binecuvântez destinul că trăiesc în Paradis
cu splendorile divine s-a creat noian de filme.

nu am duşmani, n-am pus mâna pe-o armă
din străfunduri neg orice fel de război
sunt legată de lume cu o sublimă karmă
îmi pare că şi vântul cântă la oboi.

gestionez melancolii n-am motiv de alarmă
anii de bătrâneţe mi-aduc înţelepciune
orice urmă de-ntuneric lumina o sfarmă
când vine o tristeţe o lung prin rugăciune.

port credinţa în suflet ca pe o scumpă dharmă
vara-mi crează fantezii fără deşertăciune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia...

La început a fost Femeia,
apoi au apărut poezia,
pictura şi sculptura...
Femeia alerga liberă,
prin poieni de pădure,
se căţăra pe stânci
şi, se avânta în zbor
spre Paradis.
Frumuseţea ei-
minune clădită-n taina Curcubeului
fiind creată de însuşi Dumnezeu....
Graiul ei, blând ca al îngerilor,
plutea peste întinderea albastră.
păşea uşor precum gândul
ce trece neauzit, de la un om la altul.
Sculptori celeşti i-au modelat trupul
din cel mai preţios jad,
mirosind a mentă sălbatică
şi a Dragoste.....

poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră fi-va pomenită

Mi-am pus tinereţea pe aripi de fluturi,
Fluturii i˗am pus între petale de flori,
Florile au fost stropite din ciuturi
Cu apă sfinţită din ghiers de viori.

Viorile ajuns˗au la tine în braţe,
Braţele s-au făcut ram de poveste şi dor,
Povestea şi dorul au început să ne-nalţe
În propria casă cu soare˗n pridvor.

Timpul a muşcat hoţeşte din noi,
A marcat fluturii în culori argintii,
Cineva i-a prins cu zâmbet vioi,
Acel cineva sunt proprii copii.

Acum tinereţea e în alte petale,
Noi o privim bând apă sfinţită,
Vioara se avântă într˗o nouă cale
Unde povestea noatră fi-va pomenită!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!