Femeia...

La început a fost Femeia,
apoi au apărut poezia,
pictura şi sculptura...
Femeia alerga liberă,
prin poieni de pădure,
se căţăra pe stânci
şi, se avânta în zbor
spre Paradis.
Frumuseţea ei-
minune clădită-n taina Curcubeului
fiind creată de însuşi Dumnezeu....
Graiul ei, blând ca al îngerilor,
plutea peste întinderea albastră.
păşea uşor precum gândul
ce trece neauzit, de la un om la altul.
Sculptori celeşti i-au modelat trupul
din cel mai preţios jad,
mirosind a mentă sălbatică
şi a Dragoste.....

poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul este artist, femeia este Arta însăşi: bărbatul este sculptor, femeia este Sculptura; bărbatul este pictor, femeia este Pictura; bărbatul este istoric, femeia este Istoria; bărbatul este compozitor, femeia este Muzica; bărbatul este coregraf, femeia este Dansul; bărbatul este dramaturg, femeia este Comedia, Drama şi Tragedia; bărbatul este poet, femeia este însăşi Poezia.

George Budoi (1 martie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar femeia poate fi

Mai regina decat floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adanca decat marea
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat viata,
Doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata,
Doar femeia poate fi.

Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplita ca blestemul,
Doar femeia poate fi.

Mai aproape decat dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul,
Doar femeia poate fi.

Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai de taina ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Si mai tare decat fierul,
Doar femeia poate fi.

Mai barbata ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca oftatul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat Zeia,
Doar femeia poate fi.
Si mai vie ca scanteia,
Doar femeia poate fi.

Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca povata,
Si mai scumpa decat viata,
Doar femeia poate fi.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare poetică

Dacă aş scrie o carte despre mine
Aş numi-o "femeia la pătrat"
Femeia ce cu putere se îndreaptă
Spre cei slabi, neputincioşii, neînţelepti
Femeia ce ascunde durerea
şi tot ea ce va împărtăşi lumina
cu cei neputincioşi,
Femeia ce educă omul la vârste mult prea avansate
Femeia ce stârneşte misterul in lumea noastră
Femeia ce cânta la vioara sufletului tău ascuns
Femeia ce cu inima curată se deschide in orice casă
Şi primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu.
Femeia ce ascunde inima... apoi se plimba prin lumina fermecată
Femeia ce ochii deschide când tu o priveşti in vis
Femeia ce-ti poate tulbura şi visul şi imaginaţia.
Femeia ce ascunde Misterele lumii in inima ei
Femeia ce priveşte lumina şi o poate împarţi cu tine...
Femeia ce prin cuvinte frumoase îţi deschide inima...
Femeia de aici, de acolo, de nicăieri.
Femeia independentă şi mult prea iubitoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinarul şi Marea

Cu trup de nimfă
Marea şi-ascunde frumuseţea
Sub văluri argintii,
De spumă dantelată.
Cântecul mării mă ispiteşte
Precum cântecul nimfei Calypso
Vrăjindu-l pe Ulise
În drumul spre Itaca.

De nemărginirea-i albastră
Sunt îndrăgostit
Şi-i cânt în fiecare zi:
O, Mare,
Mare acoperită de văluri,
Precum o fecioară
Pudică şi sălbatică,
Coapsele tale, din spumă clădite
Ispitesc Cerul,
De tine-ndrăgostit.
Răsuflarea ta,
E adierea zefirului
Pletele-ţi verzi şi mătăsoase
Tremură-n vânt, pe ţărmuri,
Buzele tale sunt petale,
Petale de spumoasă iasomie.

Te iubesc, fecioară,
Pudică şi sălbatică,
Năzuroasă fecioară!
Sunt un poet îndrăgostit,
Te-au cântat şi te vor cânta
Marinarii-poeţi.
Iar eu
Voi răspândi cântecele lor.
Þi-am cutreierat nemărginirea
Pe puntea corabiei, privind orizontul
Alteori,
Căutam cu înfrigurare Pământul,
Unde cei dragi mă aşteptau.
Mi-am petrecut timpul
Între tine şi ei.

Mi-ai purtat corabia
Precum Soarele
Îşi mână carul pe Cer,
Trecând dintr-o lume în alta.
O, Tu,
Regină în palatul de mărgean
Tu, crudă şi iubitoare Regină
Atâtea suflete temerare
Þi-au străbătut necuprinsul,
Mânate de curiozitatea
De a-ţi descifra hieroglifa.
Unele,
Au sfârşit în abisurile tale,
Îmbrăţişate de vălurile ce te acoperă.
Din atâtea inimi,
Reîntoarse la ţărm,
A izbucnit cântecul bucuriei,
Bucuria victoriei,
Regăsirii de Sine.
Astfel,
Sufletele trezite
Þi-au descoperit comorile,
Atât de tainic ascunse
O, Mare,
Mare acoperită de văluri,
Eu sunt poetul,
Poetul etern îndrăgostit
De frumuseţea ta magică,
De nemărginirea ta albastră.

poezie de Floarea Cărbune (20 iulie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavara

In livadă indrăgostite,
Florile şoptesc
Cuvinte de dragoste,
Înmiresmate şoapte,
Pe care poetul
Le-ascultă în noapte.

Parfumul florilor
Pluteşte pe-aripa vântului,
Peste câmpuri,
Peste pădure,
Peste oameni,
Şi se-nalţă la Cer
În spirala Infinitului.

Tu şi cu mine,
Asemenea copiilor,
Privind inefabila minune
Şi vorbe duioase ne spunem
Roşind, timid de iubire,
În timp ce-n livadă
Tremură lumina
În dor după roade.
_________________

poezie de Floarea Cărbune (2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este precum poezia: fermecătoare, sensibilă, frumoasă, magică. Singura diferenţă: poezia o poţi învaţa pe de rost, femeia, ba!

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este precum poezia: fermecătoare, sensibilă, frumoasă, magică. Există, totuşi, o singură diferenţă: poezia o poţi învaţa pe de rost, femeia, ba!

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Listă de 8 martie

Femeia şnur, femeia "puişor",
femeia mamă sau femeia dor,
bunică, străbunică sau soţie,
femeia exilată-n abaţie,
femeia căutată-n amintire,
femeia scundă, 'naltă sau subţire,
femeia blondă, brună sau roşcată,
fata de ieri, săracă sau bogată,
femeia liberă, femeia sclavă,
femeia "gâscă" sau femeia "gravă",
femeia harnică şi-ambiţioasă,
grasă, frumoasă şi tot timpu-acasă,
femeia rece sau femeia tandră,
femeia hâdă sau femeia cadră,
femeia rea, femeia de femeie,
vreţi sau nu vreţi, deţin a vieţii cheie!

Femei banale sau interesante,
ispititoare, sexy boom, şarmante,
femei superbe sau femei urâte,
femei născute sau femei pârâte,
femei puternice, determinate,
femei pisică sau femei bărbate,
femei "cu greutate" sau "uşoare",
vreţi sau nu vreţi, au loc şi-un rost sub Soare,
căzute-n a bărbatului robire,
tânjind dup-o fărâmă de IUBIRE...

Sper c-aveţi pentru toate câte-o floare
şi câte-un "La mulţi ani!", prin buzunare!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare

Binecuvântez povestea
Viei - glorie şi vis -
Ochi frumos ce Domnul lasă
Din eter spre paradis.

Binecuvântez povestea
- Ideal şi bărbăţie –
Când butoaiele sunt pline
Şi femeia e tărie.

Binecuvântez povestea
Spre ferestrele deschise
Ale sufletului care
Prin licoare are vise

Gest măreţ lăsat-a Domnul
Dinspre iad spre paradis
Binecuvântând femeia,
VIA–I VIAŢĂ, VIAŢA-I VIS!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea - Dumnezeu

În tăcerea şi în pacea serii,
Gândul şi inima mi se îndreaptă ades
Spre un tărâm feeric, luminat....
Spre acel tărâm unde izvoarele şoptesc,
În răsărit şi în asfinţit, povestea lor de dragoste,
Unde privighetoarea înalţă un cânt sublim,
Iar iarba, vântul şi ploaia,
Fluturii în zbor,
Pasărea ce se'nalţă spre ceruri,
Floarea ce împrăştie candoare şi mireasmă pretutindeni,
Porumbelul ce proclamă pace tuturor,
Chiar şi micul greieraş,
Cu toţii îşi laudă preabunul Creator!
Şi fericirea lor pluteşte peste tot în natură...

Dar gândul mi se îndreaptă iar spre-un alt orizont,
Spre un alt tărâm necunoscut
În care fericirea nu o pot explica,
Nici nu o pot înţelege...
Şi-ades mă întreb:
' Dar ce este fericirea?
Unde pot găsi mireasma fericirii?
Cum să îi fac loc în inima mea?
Fericirea....
Ce este fericirea?'
Şi în liniştea serii un glas blând îmi şopteşte:

Fericirea nu se măsoară în numărul prietenilor,
Fericirea nu constă în cea mai mare avere,
Fericirea înseamnă Recunoştinţă,
Bunătate,
Afecţiune,
Dăruire...
Izvorul iubirii curs la Golgota este fericire!
Fericirea înseamnă Dragoste,
Dragoste este Dumnezeu!
Iată adevărata fericire!

O, acum înţeleg:
Fericirea mea este Dumnezeu!
DA, sunt fericit căci
Am un Dumnezeu aşa de minunat!

poezie de Flaviana Ciupercă (6 februarie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ajungă la suflet, muzica trece prin urechi, artele plastice (pictura, grafica, sculptura şi arhitectura), artele dramatice (teatrul, dansul/coregrafia şi cinematografia) şi literatura trec prin ochi, arta culinară trece prin gură, iar arta parfumeriei trece prin nas.

aforism de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă femeia va dori, va trece şi prin stânci.

proverbe japoneze
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

Am să vă spun acum pe scurt
Cum a fost la început.
Dumnezeu ne-a conceput
Dintr-o bucată de lut.
Când peste noi a suflat,
Cu viaţă ne-a înzestrat.
Apoi, Dumnezeu ne-a dat
Sfaturi bune de urmat.
Ne-a-învăţat cum să muncim
Şi viaţa cum s-o trăim.
De copii să avem parte
Să ducă viaţa mai departe.
Aşa a fost la început
Când viaţa a apărut.

poezie de Dumitru Delcă (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, bucată din lună

Femeia-i plămadă din apă şi lut
creată de cei mai parşivi dintre zei,
îngerii toţi mai apoi i-a născut,
supusă la chin, osândită de ei!

Femeia culege raze din soare,
copiii îi naşte din pântec divin,
panzele ţes şi trimite pe mare
ţoţi fiii puternici crescuţi în suspin.

Femeia-i visul blând de copilă,
mirosul suav şi chip de zeiţă,
flori din răsaduri plantate cu milă,
sfântă în vorbe şi vârf de peniţă.

Femeia-femeie se-nchină la cer,
la cerul cu stele în noaptea senină
şi nu înţelege de totu-i mister,
femeia este bucată din lună.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet monorim

Din vremuri, râuri gângurim...
cu vise trupul ne-ngrânim
şi sângele ni-l iconim,
din lut fiind, celeşti să fim!

Ca merii-n toamnă meruim,
precum cireşii cireşim,
precum stejarii stejirim...
Din tată-n fiu ne ogorim,

de dor de iarbă dogorim
şi gândul ni-l clorofilim...
În sinea noastră dunărim

şi ne mereu melancolim...
Pe plaiul vechi să timpurim,
privighetori trandafirim!

sonet de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Trupul gol la o femeie
E sculptura cea mai fină,
Mai lipseşte o scânteie,
Foc şi pară... să devină.

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă dinspre pământ spre cer

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte.

Ai şlefuit din nuferi culoare şi lumină,
Ai şlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul şi floarea vorbitoare
Să-mi dăruieşti sărutul, simbol de neuitare.

Mi-ai schimbat credinţa în vise şi plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele şi-mi ceri
Să-mi altoieşti în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieţii plouă-atât de des.

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Femeia este un gest prin care Dumnezeu
a lăsat moştenire frumuseţea pe pământ
fără să nemulţumească florile
şi cu izbânda crezului în iubitorii de nobleţe.

Ea nu se pune-n lumină ca femelă,
ci arată mai mult decât se poate vedea,
nu o sperie nicio înfrângere
puterea i se multiplică din mers.

Femeia îşi găseşte ţinta ca pasărea-n zbor
din instinct întotdeaua la timp,
devotamentul ei cast înalţă dragostea
pe culmile veneraţiei divine.

Numai cea cu virtute răspândeşte evlavia
şi se urcă-n jilţul de regină,
restul nu-şi pun infinitul în iubire
şi devin sclavele raţiunii pure.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia - muza tuturor timpurilor...

Când Dumnezeu a creat femeia,
I-a dat tot ce se putea da....
Armonia trupului, asemenea unei zeiţe
şi frumuseţea din suflet.

I-a mai dat Dumnezeu o inimă mare,
Să cuprindă toate iubirile lumii:
Iubire de soţ, de frate, de părinţi,
Dar mai ales, iubirea de mamă pentru copilul ei.

I-a dat gingăşia unei flori
Şi tăria unei stânci care nu se lasă doborâtă uşor
La greu.
I- a mai dăruit feminitate,
Sa fie artiştilor muză.
Pictorilor, să-i poata picta în culori
Obrajii imbujoraţi când işi zăreşte iubitul;
Fericirea sau tristeţea din ochi
Şi zâmbetul fermecător.
Iar muzicii, i-a lăsat nobletea din suflet
Să fie in cântecele trubadurilor lumii.

Toate acestea le-a lăsat Dumnezeu - femeii.

poezie de Angelina Nădejde (24 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER

Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deşi din lut eram, de Cer făcut
Şi nu din Duh, ca înger blând născut.

Şi azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.

Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el şi de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.

Nicicând în viaţă, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!