* * * (Versuri scrise în noaptea de înaintea execuției)
Astfel, timpul ne ia ce avem cu o mână,
Bucurii, tinerețe, dragoste totul,
Și ne dă cu celalată un pumn de țărână:
Ajunși la capăt de drumuri, plătim ortul
Și-n bezna cavoului umed și mohorât
Se-închide povestea zilelor noastre. Atât.
... Dar, din praf și din lut, unde m-a dus năpasta,
Domnul mă va-nălța în Paradis. Cred asta.
poezie de Walter Raleigh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Walter Raleigh. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.