Poezie stupidă
acopăr strada privirii
cu copertine de cuvinte
unele fără de margini
altele cu bastonul
celui care nu vede alb
stupizenia unei poezii
constă să pui cuvinte grămadă
de la zdrobite imagini în cuvinte
până la cel ce nu se simte
acel ce nu vrea să înțeleagă
poezia nu mai este întreagă
este stupidă, proastă și banală
de ce o mai pui pe o pagină goală
de fapt este o pagină albă
care te trimite acolo unde
nu mai ești decât tu albă
coală simplă de hărtie
este poezia mea
spuneți: ce aveți cu ea?
poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Votează! | Copiază!
1 Alfa [din public] a spus pe 20 septembrie 2009: |
| Iată un crez artistic formulat cu mare sinceritate. N-avem, domnule, nimic cu poezia Dv. Ne-am gândit să o comentăm, dacă tot ați supus-o atenției publice. Vreți să spunem că e genială, când autorul scrie că e stupidă. Autorul își cunoaște cel mai bine propria poezie. |
2 Morticia [din public] a spus pe 20 septembrie 2009: |
| Titlul poeziei e de necontestat! |
3 Viorel Muha [autorul] a spus pe 21 septembrie 2009: |
| Morticia! Ce fericit sunt că mai descoperit! Morticia nu întodeauna ce vrem să fim, putem să și reușim, fie eu cel care a scris, fie tu aceea care comentezi. În ceea ce privește poezia la care faci referire, când am început să o scriu, gândul mi-a fugit la altă poezie. De la acea poezie mi-a fugit la alta, și din poezie în poezie am ajuns înapoi la aceea pe care începusem să o scriu eu, dar deja o terminasem și de aceea i-am dat acest titlu. Am observat că mi-ai făcut ieri și astăzi o grămadă de comentarii, chiar dacă nu prea măgulitoare la adresa mea, dar apa trece pietrele rămân. Pentru ca ai nume frumos îți spun o poveste. Citește! Picasso preda teoria picturii unui grup de ucenici. Unul mai îndrăzneț, ulterior și el a devenit mare pictor, îl întrebă pe Picasso : - Maestre! De ce în multe din operele dumneavoastră pictați soarele rotund? Picasso își duce mâna la barbă mângâind-o cu degetele ușor și gânditor zice: - Orice formă conține toate formele, numai că depinde cea pe care o vezi tu, sau vrei să o vezi tu când pictezi. Noi nu vedem cu "ochii" care îi avem fizic, ci cu ochii minții care este cu totul altă poveste, și agale marele maestrul se îndreaptă către tablă, ia o cretă și desenează un cerc. - Ia comapasul și vezi dacă este un cerc, spune el ucenicului. Ucenicul pune compasul pe cerc și constată că este perfect. Maestrul uitându-se în ochii mirați ai ucenicului, zice: - În lumea asta, nu întodeauna ceea ce vezi, este ce pare a fi! Povestea nu este a mea. Este modificată și completată. Morticia mulțumesc pentru comentarii! Viorel Muha |
4 Sagittarius [din public] a spus pe 21 septembrie 2009: |
| Din nou ați greșit, domnule Muha, încă din start; Ce fericit sunt că m-ai descoperit. V-am mai spus să fiți atent la lb română! |