Araucaria araucana
puiuț de pin chilian
cu frunze solzi înghimpați
e pomul meu de crăciun
n-ai cum să-l mângâi
nu miroase-a rășină
pentru mine fără de seamăn
purtător de iubire
dar făcut de ai mei
ca amintire din țară străină
e lângă mine pe masa de scris
sub el foi albe ca imaginară zăpadă
și tot imaginar în vârf luminează o stea
dăruită de-un suflet duios
fără beteală globuri și alte nimicuri
pomul meu de crăciun e cel mai frumos
vrajă trezindu-mi în ochii iar de copil...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.