Ghiocelul imperfect

Un clopoţel... scund, plăpând şi zgribulit
Sfidând norii şi-a lui soartă
vrea s-ofere caraghios
din puţinul care-l are
o aromă caldă
un miros ameţitor de verdeaţă
şi candoare albă
ca şi gândul păcătos
remarcându-ţi picioruşele înalte
ce păşesc victorios
prin zăpada afânată
peste noapte.

Astea-s vorbe azvârlite-n astre
şoapte stârnite în lună
când universul străbate
prima zi de primăvară!

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mea

aş vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie

aş vrea să fii zăpada mea
ne vom topi in primăvară
şi-un soare cald ne va scălda
în unda râului uşoară

topiţi de dor, topiţi de soare
ca doi romantici vom zâmbi
şi in a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi

vom fi departe-n timp şi spaţiu
vom reveni, paranormal
în vocea caldă a unei şoapte
în ierni... în fiecare an!!!!!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mea

aş vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie...
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie

aş vrea să fii zăpada mea..
ne vom topi în primăvară
şi-un soare cald ne va scălda
în unda râului uşoară!

topiţi de dor... topiţi de soare..
ca doi romantici vom zâmbi
şi în a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi...

vom fi departe-n timp şi spaţiu..
vom reveni paranormal
în vocea caldă a unei şoapte
în ierni... în fiecare an!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O primăvară frumoasă!

O primăvară frumoasă!
Cum o fi!
Alunecoasă,
Pe fir alb, intrând în casă
Şi pe roşu, de mătasă...
Mărţişor ce ne trezeşte
Din somn lung şi ne vesteşte:
Gata, e de-ajuns, trăieşte!
O primăvară frumoasă!
Dimineaţa, cam geroasă,
Printre nouri, luminoasă
Şi din când în când, ploioasă,
Ca oricare primăvară...
Păsărele spre cer zboară,
Dând din aripi prima oară,
Muguri mici încep s-apară,
Cu dorinţa fermă, clară,
De-a-nverzi în primăvară!
O primăvară frumoasă!
Plictisită sau zeloasă,
Cu zâmbet sau plângăcioasă,
Pură, albă, păcătoasă,
Ca şi omul, de altfel,
Dar, sunând din clopoţel,
Că renaşterea e-n toi
Şi ne-atinge şi pe noi!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând hoinar peste zăpadă

Gândul meu hoinar străbate
noapte neagră, fără stele,
coborând încet spre casa
unde zorile-am văzut.
Printre dealuri se abate
vântul care cântă jale.
Tinda case-i o ruină
ce se pierde-n amintiri,
iar ferestrele uimite
mă privesc ca pe-un străin.
În grădină, florile sub gheaţă
stau în aşteptări necontenite,
să răsară-n primăvară
tinere şi parfumate.

Gândul mă îndeamnă
peste pragul casei să păşesc
să privesc pereţii
scorojiţi de timp.
Dintre rame înnegrite
mă privesc tăcuţi şi cu dojană
cei ce au fost şi nu mai sunt.

Ca un bulgăr de zăpadă
gândul mă loveşte-n faţă,
aprind candela iertării
către cel urcat pe cruce.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am lăcrimat în miez de noapte

E prea târziu
ca-n gândul tău mlădiu
să mai trezesc, cumva, doar şoapte,
dar pun pariu,
pe ce? nici nu mai ştiu
şi lăcrimez în miez de noapte.

La geamul tău
se strâng păreri de rău,
miros de grâu şi gutui coapte,
mă simt ca-n hău,
lipsit de gândul tău,
şi lăcrimez în miez de noapte.

Nu te-nţeleg,
parcă nu-s om întreg
şi vina dau pe vântu-n şoapte,
nu ştiu s-aleg,
misterul să-ţi dezleg
şi lăcrimez în miez de noapte.

Îmi este dor
de-un gând cutezător
când ne-ndulceam cu mure coapte,
eu visător,
tu pasăre în zbor,
să lăcrimez în miez de noapte.

Deja-i târziu,
în gândul meu pustiu
nu mai găsesc nici fapte,
dar pun pariu
pe ce? acuma ştiu
să lăcrimez în miez de noapte!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans irepetabil

Sunt cumpănă între ape,
exist ca să te mângâi,
să uiţi ce nu-ţi doreşti,
să-ţi aminteşti de fericiri uitate
de când erai copilă
doar ele mai pot smulge
surâsuri îmbibate
în tihnă, liberare şi candoare.
Nu vezi că universul pică
prin clipe şi elanuri de uitare
iar astrul nostru... luna
purtând cămaşa ta de noapte
dezveleşte proteic ţărmul
uitatelor poveşti?
În noaptea asta nu vreau să te schimbi;
trăieşte-ţi viaţa în reverii pictate
iar dimineaţă... de te vei trezi
în zgomot de cometă urlătoare,
tu nu uita că ieri te-am alinat
de ţi-ai schimbat conturul
în aer demn şi sacru
de veşnică icoană.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestitorul

Primăvara asta oare mă voi dezbăra de tine
cu speranţe-ncrucişate, cu nopţi calme şi senine?
Am scăpat din iarna cruntă zgribulit, firav şi totuşi
zornăindu-mi clopoţeii şi mănuşile din ceară... lotuşi
în zăpada îngheţată biruită de-un sor vesel. Iară
captivat de-a ta menire am lansat o circulară.

Primăvara asta oare te vei sătura de mine?

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge primăvara

Ninge când n-ar trebui să ningă.
Ninge în plină primăvară,
Peste tine, peste mine.
Peste carnea noastră,
Peste buzele ce se sărută şoptind şoapte de dor
Şi cuvinte de caramel...
Ninge peste străzile pustii
Şi peste florile albastre,
Peste gândurile noastre rătăcite, speriate de şoapte
Ninge peste îngeri,
Peste morţi ninge cu ecoul tăcerilor mele!
Peste vise şi peste curcubeul realităţii noastre...
Ninge ca şi când ar fi primăvara ultimei zile din an.
Poate că ar trebui să aştept venirea primăverii viitoare
Cu un alt soare mai puternic s-o dezgheţe...
Pentru că a nins şi peste muza mea, pe şevaletul iubirii.
De-ar fi iarnă acum, aş sări în sus, de fericire,
Că dragostea mea de copilărie
Ar putea topi zăpada într-un minut, cu o colindă.
Cât va trebui să mai aştept?!
O altă primăvară fără să ningă?
Căci primăvara asta îmi este aridă...
Plouă cu lacrimi din liniştea mea,
Pe drumuri de căutări...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie

Martie, e luna în care aş vrea
Să-ţi spun din nou, dacă aş putea
Aş vrea la început de primăvară
Să-mi dai o şansă, a doua oară.

Un cer senin este deasupra
O rază caldă, scaldă lumea
O lună albă ca zăpada
Şi ghiocei în toată ţara.

Vrăjit de zâmbetul tău lin
Un gând încerc ca să exprim,
Privirea ta m-ademeneşte
Gândul sublim pe loc ea îl topeşte.

Natura parcă reînvie
A doua şansă-aş vrea să fie
Copacii toţi au înflorit
La fel şi sufletu-mi mâhnit.

Dar visul lung, visul de-o iarnă
Să mă trezesc, acuma mă îndeamnă,
Şi-ncerc din nou să scriu o frază
Dar pixu-mi, foaia îmi retează.

Şi în acest neant al vieţii,
Să spargă zidurile gheţii,
Ieşit-a azi în zi de primăvară
Soarele pe cer afară.

O lună nouă ce marcheză
Alt început, fără sfârşit;
Dar mintea mea parcă visează
Nimic încă nu s-a-mplinit.

A opta zi din primăvară
O altă zi, mai specială,
Este menită ştii prea bine
Să mă apropie de tine...

Un simbol clar al primăverii:
Un ghiocel urmat de-o stea
Menite să-ţi aducă ţie
Toată iubirea, simpatia mea.

Din toate zilele trecute
Din anul ce s-a încheiat
Ale lui Martie îmi sunt plăcute
Căci eu în Martie te-am aflat.

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul - clopoţel

Vremea s-a încălzit afară.
Ca oricare prichindel
aştept şi eu să răsară,
ghiocelul-clopoţel.
De sub stratul de zăpadă
frunzele încep să apară.
Între ele, o floare albă,
gingaşă pălărioară.
Floarea, ca un clopoţel,
trimite veste în ţară
că nu mai e iarnă de fel.
De-acuma e primăvară.
Copacii vor înfrunzi,
florile vor înflori,
Cucul va cânta în luncă,
copiii vor alerga,
cu fluturii se vor juca.
Oameni vor ieşi la muncă,
Şi, pentru-a nu ştiu câta oară,
va fi iarăşi primăvară.

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul ne poartă

E ziua unirii şi iarna nu mai trece,
E frig afară şi uneori mâinile nu le simt,
Zăpadă-i pufoasă şi ai chef de ceva dulce,
Dar sper că tu vrei şi asta presimt.

E un chin să urci pe munte undeva departe,
Dar te gândeşti şi timpul parcă fuge,
Inima vrea să meargă macar o jumătate
Şi ajung din nou la râul care curge.

Ziua e scurtă şi imediat e noapte,
Venim de pe munte că viaţa o iubim,
Ajungem în casă şi vorbim în şoapte,
Zăpadă-i în ghete şi e ceva nostim.

Frigul de ianuarie a o crudă soartă,
Dar ce să facem vara e departe,
Noi vrem pe văi că gândul iar ne poartă
Şi uneori zăpada ne desparte.

poezie de Eugenia Calancea (24 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul privitorului spre cer

Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâţi luminători,
Nici o stea nu vrea s-apună,
Privită fiind de visători.

Sunt şi luceferi zâmbitori
Ce spre orizont s-adună,
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâţi luminători.

Eram năpădit de reci fiori,
Auzind cum orizontul tună
Şi norii ca vulturi răpitori,
Mantia pe stele pot să pună,

Deşi era noapte cu lună.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada

Ca zăpada albă
Eu aş vrea să fiu
Să-Ţi slujesc întruna,
Prin orice pustiu.

Ca un fulg de nea,
Ce zboară de zor,
Inimioara mea
Să-Ţi cânte cu spor.

Căci o haină albă,
De-un alb lucitor
Voi avea odată,
Cu al Său popor!

Dă-o tuturora
Ce-ascultă aici,
Şi-n această lume,
Să-i faci ucenici.
AMIN

poezie de Simona Sav
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă

Astă noapte am văzut
Luna rece într-o eclipsă
Într-o baie de culori aprinsă
Cu bucăţi rămase lipsă

Geamul de plăcere îl înfiera
Din albastru Lună movalie
Albă când luceafăr o privea
Se rostogolea roşie zglobie

Ea este astrul cel frumos
Care visele ne însoţeşte
Este astrul cel mai curios
În tăcere noaptea ne priveşte

Şoapte ce se spun în noapte
Tăinuite şi nţelese de ea
Zile ce în săptămână-s sapte
Ce le animă cu putere este ea

Când în vis eu am căzut
Luna era caldă argintie
Printre gene am văzut
Luna fredona o melodie

Bucăţi din suflet au zburat
Eram purtată ca-ntr-un vals
Stele aprinse m-au înconjurat
Lună albastră strigă un glas

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna de primăvară

Cerul şi-a revarsat
întreaga amăreală.
Din întunecata lui metamorfoză
toată ziua
plouă, plouă
fără încetare.
Totuşi, zăpada se menţine
albă deasupra pământului.

Dar apa, apa
care se adună cu sprinteneală
dintr-o mie de izvoare,
pistruiată,
îşi taie drum
prin gheaţa verde-a rigolelor.
Strop după strop alunecă
pe lujerii ierbii ofilite

peste plombele terasamentelor.

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de primăvară

Ingheţat si zgribulit
Intr-o mantie de frig
Aninat intr-o fereastră
Cu ochi mari in frunza creaţă

Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărţişor
-Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză

Drumul ştiu e cu zăpadă
Si tu n-ai avut lopată
Nici maşină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai

Eşti un fluture in zbor
N-ai bilet de avion
Doar un gand de primăvară
Şi miros de tămâioară!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de primăvară

Îngheţat si zgribulit
Într-o mantie de frig
Aninat într-o fereastră
Cu ochi mari în frunza creaţă
Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărţişor

- Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză
Drumul, ştiu, e cu zăpadă
Şi tu n-ai avut lopată
Nici maşină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai

Eşti un fluture în zbor
Fără bilet de avion
Doar cu gând de primăvară
Şi miros de tămâioară!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stranie senzaţie îmi hoinărea prin sufletul plăpând... la margini de vis, cu şoaptele aşezate graţios pe poante, îmi legănam gândul într-o firimitură de apus. Mă învârteam în cercuri, trasate cu palmele tale grele peste aroma clipelor sorbite cu nesaţ, într-un sărut lung. Îmi erai prăpastie, fericire şi abis necuprins de suspine. Câte puţin din toate şi totul în puţinul ce rămăsese din mine. Abia scâncit, sub umbra delicată a norilor, soarele se stingea în jar şi scântei de amintire. Cerul îmi era pânză, ţesută cu miresme şi trecut cuprins într-o primăvară târzie. Totuşi ochii tăi străbăteau nevăzutul să mă-ntâlnească.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când zăpada se aşterne peste pământ, îmi pot închipui că păşesc peste nori.

citat din Takayuki Ikkaku
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un sărut

trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei şoapte
să mă vindece de noapte
şi să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
şi la vad de lună seacă
gândul roşu să mă treacă

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!