Ghiocelul imperfect
Un clopoțel... scund, plăpând și zgribulit
Sfidând norii și-a lui soartă
vrea s-ofere caraghios
din puținul care-l are
o aromă caldă
un miros amețitor de verdeață
și candoare albă
ca și gândul păcătos
remarcându-ți piciorușele înalte
ce pășesc victorios
prin zăpada afânată
peste noapte.
Astea-s vorbe azvârlite-n astre
șoapte stârnite în lună
când universul străbate
prima zi de primăvară!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.