Câştigând vise

Amândoi câştigăm vise
facem jocuri periculoase
dănţuim în spirale şi lumi sinusoidale
Trecem în contratimp
ca rătăcirea sfârcului
şi cetei hormonilor ascuţiţi
ascunşi în spatele draperiilor de pluş
Dereglăm programul hergheliilor
şi răsuflările în focuri de paie
peste noianul amintirilor
singurătăţile îmbrăţişează
draperiile amurgurilor ratate
în uzura fanteziilor deja împlinite.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că încă exist

Se ascund cuvinte în spatele draperiilor

viaţa ca o mână de cenuşă umple pământul cu sensuri
pe mine timpul mă lasă indiferentă
îmi place pumnul de cenuşă răvăşit în care căldura încă mai tremură
sub coasa unui singur cuvânt mă adun la final
nu mai rostesc nimic
privesc pe ziduri dansul păianjenilor
spitalul nu cuprinde durerea
la poartă am văzut cruci în care stăteau chipuri de oameni şi boabe de grâu necopt
spicele verzi aşteptau reîntâlnirea

pentru că în spatele draperiilor există ferestrele
las miezul de pâine să îngheţe şi chem vrăbiile cuvintelor să-şi ciugulească esenţele

pentru că în spatele draperiilor exist scriu şi mor încet
las muzica să curgă spre lumina soarelui

pentru că în spatele draperiilor cineva cântă
le dau la o parte şi las tot soarele care mi se cuvinte
să-mi îmbrăţişeze sensurile
cuvintelor aşternute la fel ca pe miezul de pâine
care îngheaţă sub ciocurile vrăbiilor
sensurilor clipelor trăite şi netrăite
aşternute sau nu în file

pentru că încă exist

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni lângă mine

Întâmplător sufăr,
niciodată nu am fost atât de singur.
Cine eşti tu?
Iarba mea înverzeşte în mii de nuanţe
iar neştiutul se-împarte
în jocuri care dor
în doi, în trei.
Nu cumva râzi de mine?
Pe vremuri când eram patron peste inimi
citeam contoarele de scurgere a timpului
şi nu-mi era teamă că deontologia profesională
mă va da de gol cu excedentul de cifre.
Ştiam că deficitul concav se va răsturna într-o oglindă
iar razele lunii vor topi gradual
pactul copacilor ascunşi
sub povara chipului tău
al chinului tău,
în spatele ochilor tăi suferinzi, ispititori,
captatori de prea multă iubire.
Simţeai comoara tristă a sufletului meu de mirt
şi-amplificai curentul indus
eliberând sclipitoarele luminiţe sublime
în aşa fel că niciodată n-am fost atât de singur.
Suferinţa în jocul ei dantelat
mă destramă, se apropie dar... prea încet
şi-aştept izbăvirea, ca să încep alt chin.

Prietenă, alungă-mi incertitudinile
acum
cât suntem încă singuri!

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noianul meu...

Din noianul de cuvinte, de priviri
De oseminte,
Din noianul de lirisme, de atingeri
Şi-aforisme...
Din noianul de cadrane, de impresii
De icoane,
Din noianul de-aberaţii, de poveşti
Şi-articulaţii...
Cu ceva eu m-am ales, din noian,
Şi-am înţeles,
Ce iubesc în mare parte, dupa mine,
Ca la carte...
Tu, eşti noi... anul meu aparte!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kantiene

Eu pentru Kant nici nu exist
dar nici el pentru mine.
El spune că mi s-a părut,
că eu nu sunt iar el există
acolo sub pământ.
Tot e iluzie susţine
deşi bătrânii zic
că tot... e praf şi pulbere
acolo în mormânt.
Îmi demonstrează că nu văd şi mi se pare
deşi nu-s orb sau surd
dar simt când mă atingi
şi existenţa-mi pare
sublimă pe pământ!
O simfonie minunată de-asculţi
e tot părere
iar spaţii, timpi încovrigaţi, spirale
preiau presentimente şi coşmaruri
în vise ascunse dincolo,
de mormânt!

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoare inversă

Zece... nouă... opt... bate orologiul nesfârşirii
dar iubesc oricât aş infirma
zodiile plictisului nocturn în care firele se destramă
în fasciculele numărătorii cu bile colorate din copilărie
străpungând fără milă scrupule dirijate
odată cu neliniştea ta
încărcată în mângâieri translucide.
Nu-mi pasă de justificările scării din lemn cariat,
de singurătăţile ţopăielilor ambigui adâncite în somn
cu soluţii controversate îmbibate în mâzgă
alergând amarnic de teama lascivă
a unui nou vis periferic
stăpân al acestei lumi răsturnate
în cronologii pline de viespare!
Cinci... patru... trei şi, totul se repetă
în alt anotimp
în altă eră dezolantă
printre cuiburi tensionate şi străfulgerări.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocuri erotice

femeia cu braţele ofilite mă îmbrăţişează:
pentru ea
sunt un adolescent minunat, suplu, cu picioarele
patului abil desfăcute
pentru jocuri erotice! di
rect la podea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea n-are flec la tocuri

de trăit, trăim prin vise
sau prin jocuri de culise;
viaţa este-un schimb de focuri,
moartea n-are flec la tocuri.

gândul morţii ne apasă
şi ne smulge o grimasă;
suntem predispuşi la şocuri:
moartea n-are flec la tocuri.

am rămas fără cuvinte...
morţii strigă din morminte:
hai să facem schimb de locuri!
moartea n-are flec la tocuri.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smoală. Bacoviană

Plouă
plouă peste case
alterate, degradate, suprapuse
degerate, îmbuteliate
abator de oameni
tristeţi plictisite
întuneric şters,
timp întins în hăuri
gust de ebonită arsă
mohoreală pală, şantiere scurse
prăpăstii murdare peste municipiu
oase învelite, dichiseală stinsă.
Cenuşii sunt toate
vise, descompuneri, frunze răvăşite
culori fără nume
urme de iubire
îndoit e vântul
zboară peste inimi
asfalt, smoală, plumb
umbre chinuite.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate posibilităţile care au fost exploatate în istoria ideilor, traducianismul mi se pare cea mai verosimilă: sufletele se înmulţesc la fel ca trupurile şi, ca şi trupurile, au relaţii între ele. Este ceea ce-i pe cale să se întâmple acum, între mine însumi şi vizitatorea mea nocturnă. Amândoi ne înmulţim indefinit şi în fiecare zi câştigăm noi suflete, în timp ce acelea vechi dispar ca să rătăcească în lumi paralele, unde alte trupuri sunt pe cale să exploateze acele opţiuni existenţiale pe care noi doi le-am îndepărtat deja. De aceea cei care mă cunosc au avut impresia de a mă fi zărit în două locuri în acelaşi timp: porţile dintre lumi, care sunt în număr infinit, uneori sunt prost închise. Realitatea e mult mai complexă decât credea Samuel van Haeren.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când devii adolescent, păşeşti peste un pod. Poate că eşti deja pe el. Pe celălalt mal este maturitatea. Copilăria este în spatele tău. Podul este făcut din lemn. Pe măsură ce păşeşti peste el, podul arde în spatele tău.

Gail Carson Levine în Scriind magie: Creând poveşti care zboară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

focuri de paie -
cât îi natul de Ignat
guiţă porcul

haiku de Ioana Bud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii mele caleidoscop

În acest verde fără timp,
printre zidurile antice şi tăcute
mă zbat în contratimp
de infinituri deja în inimi trăite.
Dulci coline şi urcuşuri aride
pe parcursul vieţii mă însoţesc,
momentele mele efemeride
cu speranţa mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini şi umbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roşu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munţilor de armături.

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii mele caleidoscop

În acest verde fără timp,
printre zidurile antice şi tăcute
mă zbat în contratimp
de infinuturi deja în inimi trăite.
Dulci coline şi urcuşuri aride
pe parcursul vieţii mă însoţesc
momentele mele efemeride
cu speranţa mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini şi unbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roşu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munţilor de armături.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău

Odată te voi retuşa din realitate
n-am nevoie de reconfirmări
am nevoie înăuntrul meu doar de tine.
Dacă aş fi pictor te-aş visa
în spatele unui zâmbet întins pe şevalet
ascunzând misterul unei seri friguroase
de noiembrie
încălzindu-mi transparenţele.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de Belvedere

Când iarna amintirilor va trece
în umbre de arţari întortocheate
noi doi împrăştiaţi pe firul gheţii
ne vom vedea de-a pururi într-o carte,
nescrisă, cum triumfă-n calea vieţii
pluteşti mereu la umbra ierbii noastre
când ne-aspersam în unduiri febrile
pierdute-n depărtări apropiate,
şi-uitam cum delicatele begonii
dispar în neguri şi imensitate.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uzura morală azi e în continuă creştere: multe din "emblemele noi" devenit-au deja emblematice.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veja: Permiteţi să raportez! Am dat foc la draperii pentru că, fiind de catifea, în spatele lor, inamicul s-ar putea replia pe nesimţite. Apoi, dacă geamurile au fost sparte, draperiile nu se mai justifică. Îmi cer scuze, văd că s-a făcut puţin fum. Aşa e la război...
Samson (în transă poetică): Guvernul arde
Furtuna-n el se scaldă...
Veja: Numai draperiile ard, excelenţă...
Samson: Foarte bine, Veja! Foarte bine! Acolo unde sunt draperii nu există transparenţă! (Poetic.) Să dai foc la draperie
Şi la casa de minciuni!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Jackson (către Landry): Nu de asta facem ceea ce facem? Programul Porţii Stelare, bugetul? Nu o facem ca să cunoaştem noi rase? Să obţinem tehnologii noi? Poate chiar să aflăm mai multe despre noi înşine?
Vala: Fii serios. O faci ca să cunoşti femei.
Locotenent Colonelul Mitchell (către Landry): E un argument bun, domnule.

replici din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Spataru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contratimp

E contratimp între a vrea şi a putea, a face,
Ce lasă gust amar de a pierde, de-a n-avea,
Când la îndemână stă noroc, dar pasă rea
Transformă orice reuşită în ghinion rapace.

E contratimp în sunet, ce dă la fad culoare,
Plictisitor lung ton, ce naşte în notă zveltă...
Cum galice poveşti, din mariaj cu celtă,
Îşi lasă un parfum de-un antic, tot candoare.

E contratimp orgoliul, nepriceput, prostia,
Când nu se vrea, ori nulul doar ştie oponenţă,
De dragul de-a fi nu la orice competenţă...
E întârzierea minţii, ce-şi face apologia.

E contratimp futilul, când doar fugar amână
Plăcerea, pentr-o clipă, speranţele tenace
Ce într-un târziu lucesc, din nou, din vechi opace...
Se reînnoind cum timp, ce întorci... cum ceas la mână.

Mă întreb; îs contratimp, ori timp... O să-mi rămână?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fond, tot ce vrem e să câştigăm cât mai mult cu putinţă şi să nu facem nimic.

citat din Shane MacGowan (1973)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!