Numărătoare inversă

Zece... nouă... opt... bate orologiul nesfârşirii
dar iubesc oricât aş infirma
zodiile plictisului nocturn în care firele se destramă
în fasciculele numărătorii cu bile colorate din copilărie
străpungând fără milă scrupule dirijate
odată cu neliniştea ta
încărcată în mângâieri translucide.
Nu-mi pasă de justificările scării din lemn cariat,
de singurătăţile ţopăielilor ambigui adâncite în somn
cu soluţii controversate îmbibate în mâzgă
alergând amarnic de teama lascivă
a unui nou vis periferic
stăpân al acestei lumi răsturnate
în cronologii pline de viespare!
Cinci... patru... trei şi, totul se repetă
în alt anotimp
în altă eră dezolantă
printre cuiburi tensionate şi străfulgerări.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!