Să nu-mi ceri să uit

... pământul neîmpăcat
braţe de arşiţi de ploi
porţi în altare
îngenunchind
lumini care plâng
care dor
poate mâine în zori
mai înalt mai aprins
în lacrimile iernii
vreodată
mă vei auzi
să nu spui nimic
nimănui
doar să zâmbeşti ca unui copil

poezie de Eli Gîlcescu (16 februarie 2015)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fără nimic

Pământul
împotriva mea
îmi va auzi ultima suflare.

poezie de Eli Gîlcescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strivind altare

Palmele
închideau culorile de peste zi
împletind frânghii
pentru un mâine la întâmplare
măştile deschideau între nopţi
drumul
din care puteam înţelege
că nu va fi nimic
să nu atârne într-o căutare
ca o funie a spânzuratului
din care durerea stearpă
va sfârşi
strivind altare.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu braţe deschise, pe braţe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.

Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-aşaza pe umerii goi...
Îşi plânge pământul cu petale de ploi.

Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-şi moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbete

Zâmbeşti cu mulţumire când toate îţi merg bine,
Zâmbeşti cu încântare norocul când revine,
Zâmbeşti cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbeşti simţind plăcere de gluma bine spusă.

Zâmbeşti cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbeşti plin de visare spre drumul început,
Zâmbeşti cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbeşti cu indulgenţă când nu eşti înţeles.

Zâmbeşti plin de speranţă, luând viaţa în piept,
Zâmbeşti satisfăcut spre omul înţelept,
Zâmbeşti plin de iubire spre omul ce ţi-e drag,
Cu dragoste zâmbeşti copilului din prag.

Zâmbeşti cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbeşti cu grea tristeţe când nu ai bani de pâine,
Zâmbeşti cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbeşti cu răutate când şi bogaţii pierd.

Zâmbeşti dulce şi tandru când visul te dezmiardă,
Zâmbeşti cu înţeles când alţii ştiu să piardă,
Zâmbeşti cu simpatie spre un copil deştept,
Zâmbeşti plin de acreală când omul nu e drept.

Zâmbeşti cu mare spaimă când răul l-ai făcut,
Zâmbeşti cu întristare găsind alt început,
Zâmbeşti plin de uimire surprizei neaşteptate,
Zâmbeşti surprinzător când inima mai bate.

Zâmbeşti făcând cu ochiul, cu înţeles complice,
Când şeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,
Zâmbeşti cu oboseală la un sfârşit de drum,
Zâmbeşti şi după moarte, dar nu ştii cui şi cum.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elizabeth (ştergându-şi lacrimile): Cum îi spui adio unei persoane fără de care nu-ţi poţi închipui că ai putea vreodată să trăieşti? Eu nu mi-am luat rămas-bun. (Pauză.) Eu nu am spus nimic. Pur şi simplu am plecat.

replică din filmul artistic Iubire cu gust de afine
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strânge-mă azi

strânge-mă în braţe azi
cu buzele ţuguiate
mâine ar putea începe delirul păsărilor
dinaintea potopului
nu poţi şti niciodată după-amiaza
cu soarele călău deasupra
capului

strânge-mă în braţe azi
ridicată în vârful picioarelor
de mâine ar putea începe anarhia
frunzelor mute
şi umbletul tău va fi puţin mai înalt
când vei vrea în zbor
să mă ajungi cu sărutul

strânge-mă în braţe cu putere
azi,
ca pe un copac gata să fie corabie
ca pe un catarg până la nori
mâine s-ar putea să nu mai ai
atâta neţărmurire
cu care să-l cuprinzi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar ploile

Mă plâng de ieri
ca un blestem zvârlind
păreri de rău
lumini
parcă înadins
un rest de mai...
zadarnic

poezie de Eli Gîlcescu (16 mai 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea-n doi

Dragostea nu există!
Există vis, există ţeluri, cum spui tu.
Există pace în suflet, dar nu şi între oameni
Există adiere de vânt ce-ngheaţă templu luminat...
Crezi că poţi schimba ceva?
Nu. Răspuns răspicat al unui vas de ceară
Nu. Adiere a unui magnific cer...
Nu. Am lacrimile ce curg în nesomn
Am amintirea unui loc obscur...
Sunt singură...
Atât de singură că nu voi mai auzi nimic în jur
Sunt singură şi pot fi singură,
În nedreptatea omenirii mă pot scufunda
Până voi ajunge lumina, pajiste
De ce atâtea sfaturi?
Fiecare face ce îi e destinat...
Trebuie să îşi accepte soarta.
Merită să schimb ceva?
Bine atunci lasă-mi aripile libere,
Să-şi ia avânt şi să se desprindă cu iuţeală!
Să scrie un mesaj de adio:
Fiecare zboară cât poate, fiecare are aripi.
Poate să le folosească,
Fiecare poate să plutească....
Restul e doar supoziţie, ideal, frumuseţe şi decor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmă de umbră

tresari câteodată
când ţi se pare c-aş fi eu
în mersul unui peregrin,
în trupul unui copac,
într-o ploaie de fluturi,
în reflexia unui pahar,
în ultimul rând de la coada
unui zbor de tăcere
spre nicăieri?

tresari vreodată,
când vorbe pe care le auzi
în treacătul grăbit al paşilor
din zori,
seamănă prea mult
cu valurile de cuvinte,
care se izbeau
necontenit,
de insula unui suflet
prea gol
ca să mai răspundă?

spune-mi,
tresari câteodată,
rar,
într-un somn în care mai visezi
un rămas bun fără
de adio,
fără nici o urmă de
umbră?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ploile

Când încerc să te strig
alte ploi izvorând din pământ
dintre flori
mi-ar da tot
căutându-mă în zori
să le-ascult

poezie de Eli Gîlcescu (12 mai 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa pe care am aşteptat-o

Îmi amintesc dimineaţa
de demult
când mi-ai spus că sunt frumoasă

De atunci încerc să nu uit
şi plâng dinaintea răsăritului
aşteptându-te să-mi spui
şi acum
ca şi atunci

poezie de Eli Gîlcescu (21 februarie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi pământul

Atâtea stele cad în noaptea asta.
Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul
şi suflă peste-o iască
năprasnic să-l aprindă.
În noaptea asta-n care cad
atâtea stele, tânărul tău trup
de vrăjitoare-mi arde-n braţe
ca-n flăcările unui rug.
Nebun,
ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind,
ca să-ţi topesc zăpada umerilor goi,
şi ca să-ţi sorb, flămând să-ţi mistui
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.
În zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul nopţii o să piara dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aş vrea să fim şi noi
cenuşa,
noi şi - pământul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinde-mă în braţe

alunec pe pietrele iadului în ape străine
ajută-mă să urc malul înalt
pentru că în apropiere este oraşul
în care catedralele îmi zâmbesc

tăcerile s-au ţesut în aşteptări
inima se joacă dimineaţa cu lumina
numai gândurile rămân pradă zborului
nu le opreşte nimeni
nu poate

cuprinde-mă în braţe
şi nu mă lăsa să cad de pe acoperişuri
veacul acesta are ţiglele ude
şi pământul denivelat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mama care pleacă, lacrimile unui copil pot acoperi o lume. Lacrimile mamei pentru copilul ei, pot îneca tot Universul.

Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng

nu voi acum să plâng
de ce să plâng
când nu ajung
decât să gem
de ce să gem
mai bine bem
un strop de cucută
pentru viaţa asta murdară şi mută
de ce să plâng
când ştiu unde ajung
mi-e sufletul un rug aprins
sau poate azi s-a stins
de lacrimile ce s-au scurs
de ce trăiesc
când totul e pustiu şi şters
sunt obosit de atâta mers
mers steril, mers inutil
e mers în gol
gunoi, puroi, nămol
deci pot să plec
aici, e viaţă fără rost

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obloane-'n faţa morţii

Lacrimile rup părţi din trup, clipele... rup din suflet!
Pământul îşi cere partea lui... din trup, Cerul partea sa din... suflet!
Acum chiar şi cel mai mare Om, e doar pământ, un ultim păcătos de rând!

Păcatul îşi face veacul dincolo de porţi, se închid biserici!
Se pun lacăte la porţi, ferestrele îşi trag obloanele în faţa morţii!
Vlăstarele.. născute în miezul nopţii nu mai apucă razele de soare!

Afară suflă un vânt... a pustiu, bate nisipul în negurile timpului!
Afară timpu'-i fără timp şi fără Noi, dimineaţa pare doar un vis în ochii de copii!
Bătrânii caută un zâmbet de copil, dar degeaba, sunt toţi ascunşi de... Omul Negru!

Poveşti se pierd fără de cuvinte, tăcerea lasă loc cuvintelor de plumb!
Să plec sau să rămân, nici nu ştiu de-i prea târziu, îmi plec capul în pământ!
Mă doare un... răsărit de Soare, mă ard lacrimile ce-mi curg pe faţă!

E atât de frig, parcă sunt la pol, se-'ntoarce iarna... lipsă!
Trezeşte-mă în dimineaţă şi dă-mi o palmă peste faţă!
Poate că încă mai sunt viu, poate că doar a fost un vis urât!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poate nu ne mai încape cerul,
iubitul meu,
de aceea am intrat
în carcasele astea de tină şi scuipat,
poate nu ne mai ţine
nicio rătăcire de cometă
greutăţile gândului,
de aceea stăm cu ele în geamantane
lângă uşi pe care nu se pleacă.

şi poate
am greşit dumnezeul,
am nimerit unul care nu iartă,
care ne-a înfipt pe veşnicie în viaţă,
insecte moarte, frumoase,
în cutia de lemn
a unui copil de clasa a şasea.

poate nu mai avem
lacrimile acelea în formă de aripi
care spălau în zburare
tristeţea galaxiilor
pe care
noi, planete fără timp,
le lăsam în urma tuturor sentimentelor.

poate ne lasă şi pe noi cineva
să murim...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te doare?

Ce te doare şi nu-mi spui
România nimănui?
Cum te fură hoţi şi hoţi
şi te vând bucăţi, bucăţi.

Cum îţi taie din păduri,
goală de rămâi, înduri
şi de ce eşti mohorâtă
şi eşti tristă şi pierdută?

Cum copiii tăi te lasă?
Şi-şi găsesc o altă casă...
Ce te doare şi nu-mi spui?
Românie a oricui.

De ce lacrimi verşi în ploi
limpezite în noroi,
prea puţini brazii pe culmi,
prea puţin români şi ulmi.

Prea puţine flori pe câmp
te mai colorează blând
şi de ce din zi în zi,
mai puţine poezi...

Te cântau în vers de dor,
fii tăi doar un popor,
erau toţi doar unul şi unul,
patriot era românul.

Ce te doare şi nu-mi spui,
România nimănui,
de ce munţii tăi se crapă,
sub ciocane care sapă?

Doar speranţe limitate
ţi se scurg azi înspre moarte
şi privesc copiii tăi
cu ochi reci şi gânduri hăi.

Sorbi otravă şi otravă,
mult noroi şi multă pleavă,
nu credeai c-o să ajungi
părăsită şi te frângi.

Fără un senin pe cer,
nu ai umbră şi mister,
ce te doare şi nu-mi spui,
de ce plângi şi ţi-e pustiu?

De ce apele ţi-s tulburi,
de ce uiţi să te mai guduri,
de ce frunzele ţi-s reci,
căzând moarte pe poteci?

De ce eşti aşa de blândă
fără să blestemi de ciudă,
de ce vânturi te usucă,
şi de boală eşti pe ducă?

De ce îţi doreşti să mori?
Dacie în primi zori,
am uitat să te slăvim
şi de noi nu ne-amintim.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Atâtea vise
în aţe prinse

atâtea ploi
peste noi

minciuni rostite
sub măşti zbârcite

ferestre care plâng
pe pieptul stâng

poem neterminat
în suflet zbuciumat

mame fără prunci
în hainele cu dungi

zăpezi cu dinţi
în mâini de sfinţi

iubiri grăbite
pe netrăite

mâini murdare
peste altare

nimic şi tot
la un loc

o viaţă tristă
într-o batistă...

unde-i Dumnezeu
e locul meu!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan: Nu-mi vine să cred că Nate Archibald e gigolo.
Vanessa: Să nu mai spui nimănui!
Dan: Cui? Cui aş putea spune? În afară de toţi cei pe care i-am cunoscut vreodată. (Pauză.) N-o să spun.

replici din filmul serial Gossip Girl: Intrigi la New York
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!