Ce te doare?

Ce te doare şi nu-mi spui
România nimănui?
Cum te fură hoţi şi hoţi
şi te vând bucăţi, bucăţi.

Cum îţi taie din păduri,
goală de rămâi, înduri
şi de ce eşti mohorâtă
şi eşti tristă şi pierdută?

Cum copiii tăi te lasă?
Şi-şi găsesc o altă casă...
Ce te doare şi nu-mi spui?
Românie a oricui.

De ce lacrimi verşi în ploi
limpezite în noroi,
prea puţini brazii pe culmi,
prea puţin români şi ulmi.

Prea puţine flori pe câmp
te mai colorează blând
şi de ce din zi în zi,
mai puţine poezi...

Te cântau în vers de dor,
fii tăi doar un popor,
erau toţi doar unul şi unul,
patriot era românul.

Ce te doare şi nu-mi spui,
România nimănui,
de ce munţii tăi se crapă,
sub ciocane care sapă?

Doar speranţe limitate
ţi se scurg azi înspre moarte
şi privesc copiii tăi
cu ochi reci şi gânduri hăi.

Sorbi otravă şi otravă,
mult noroi şi multă pleavă,
nu credeai c-o să ajungi
părăsită şi te frângi.

Fără un senin pe cer,
nu ai umbră şi mister,
ce te doare şi nu-mi spui,
de ce plângi şi ţi-e pustiu?

De ce apele ţi-s tulburi,
de ce uiţi să te mai guduri,
de ce frunzele ţi-s reci,
căzând moarte pe poteci?

De ce eşti aşa de blândă
fără să blestemi de ciudă,
de ce vânturi te usucă,
şi de boală eşti pe ducă?

De ce îţi doreşti să mori?
Dacie în primi zori,
am uitat să te slăvim
şi de noi nu ne-amintim.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare aşteptarea care tace...
Prin gânduri rătăcesc şi tot la tine,
În sentimente frumoase şi opace
Mă regăsesc cu simţăminte pline.

Mă doare când nu te văd odată...
Să te ating, cum o făceam cândva...
Aşa durere n-am avut vreodată,
Aş vrea să-mi scrii, să spui ceva!

Mă doare fără tine cum nu ştii...
Zbuciumate clipe, că nu-mi eşti...!
Aştept pierdută să te-ntorci, să vii,
Nu-mi doresc decât să mă iubeşti...!

Şi sper ca viaţa mult să mă iubească,
Să îmi ofere tot ce i-am cerut...
Dezamăgiri să nu mai lovească,
Inima care de la-nceput te-a vrut...

Lui M. C.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea eşti altfel... diferit,
Prea iubeşti şi eşti iubit

Sau te pomeneşti, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Şi cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?

Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbeşti, ce zâmbet ai!
Şi nu-mi ceri nimic... doar dai

Nu ştiu cum... de ce exişti
Printre cei ce sunt prea trişti?
Poate eşti o amăgire,
Doar o stare, o trăire

Tu eşti... oare? Eşti real?
Am uitat tot ce-i banal...
Simt un freamăt, existenţă,
Poate vis... dar ce prezenţă!

Eşti doar sufletul oftând,
Mă alini, te port în gând,
Eram ieri fără un mâine...
Mulţumesc, mă simt mai bine!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, răutatea Pământului

De ce mă loveşti, omule,
Crezi că nu mă doare?
De ce-mi omori mamele?
Punând atâta sare,
Pe locul ce mă doare?!

Copiii mi-ai tăiat în bucăţi,
Aruncându-i în mocirlă,
Voi sunteţi oameni, voi sunteti taţi?
Peste tot oase... cât o movilă!
Eşti om sau eşti omidă?

Chiar crezi că nu mă doare?
Îmi crapi pământul zi de zi
Şi inima îmi moare.
Manânci, bei, dar nu mai vezi
Că eşti mort şi doar mimezi.

Ai despicat planeta-n patru
Fără nici o milă,
Cu sânge ai făcut un teatru,
Ucigând ca o nămilă
Făptura cea... umilă.

De ce ucizi copiii altui popor?
Nu sunt tot ai tăi?
Lacrimile lor nu te dor?
Nu sunt oamenii "săi"
Ci sunt tot oamenii... tăi!

Suntem toţi de AICI.

poezie de Corina Sofia Bebereche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În adevăr

Nu-mi fi părere!
Părerile mor
În tăişul crunt
Al realităţii...
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii drum cu piatră,
Cu gropi şi cu mers lin.
Să-mi creşti şi să îmi scazi
Până te văd
În adevăr -
Deplin.

Nu-mi fi ceaţă!
Ceaţa se pierde în lumina dură
A soarelui...
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii ochi de copil,
Cu gene strânse sau calme.
Să-mi vezi vădit şi să îmi spui
Până te cred
În adevăr –
Senin.

Nu-mi fi fum!
Fumul se stinge în veghea udă
A ploilor.
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii aer curat, nestins,
Cu nuanţe calde sau reci.
Să te respir adânc şi să îmi dai
Până te simt
În adevăr -
De veci!

Nu-mi fi clipă!
Clipele se scurg în mersul perfid
Al orelor.
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii etern scobit în ore,
Cu zile scurte, lungi, aparte
Să te iubesc greoi şi simplu
Până îmi eşti
În adevăr -
Jumate.

poezie de Gabriela Chişcari (28 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr blând...

cât a trecut, mult sau puţin,
dar eşti aici şi te simţim,
eşti printre frunze, eşti în iarnă,
eşti o dorinţă care cheamă

de sus din cer cobori lumină
şi-acum ne e raza divină
şi-n noapte eşti Luceafăr blând,
ne mângâi cu un vers, pe rând

te doare totul pe pământ,
pământul României Sfânt,
priveşti plângând din ochii tăi,
te dor de-atâţia derbedei

îi vezi câţi sunt, sunt încă mulţi,
sunt mulţi şi cei ce sunt desculţi,
doar tu îi mângâi când şi când,
cu poezia ta vorbind

ţi-s versurile toate actuale,
nu s-a schimbat nimic şi cât te doare,
dar vreau să ştii că cei români,
citesc ce-ai scris şi tu i-aduni

ştiu foarte mulţi cum sună doina,
când te citesc le-aduci odihna
şi îi trezeşti să se gândească,
la ţara noastră românească

cât a trecut, puţin sau mult,
dar şi-astăzi eşti în noi un cult,
un cult ce nu se dă bătut
şi cultul tău ne este scut

ţi-am îngrijit teiul cu flori,
venim la el de-atâtea ori,
aici la umbra lui de-acum,
te recitim, poet român

te rechemăm şi-n seri, şi-n nopţi
şi când oftăm la câte porţi,
unde ne chemi iubirile,
citindu-ţi poeziile

Luceafăr blând, Luceafăr drag,
cum străluceşti la noi pe prag,
cum te iubeşte România,
cu toată inima, cu toată glia.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu... cu pana din aripa rănită !

Mi-ai dat un umăr...
ca să plâng!
Îţi mulţumesc
s-aş vrea...
Ca-n braţe să te strâng,
Să vreau să nu mai plâng
Şi să-mi adun din cioburi
Al meu gând
Tăcând!
Nu-mi spui,
Dar eu te simt,
Că eşti în noapte
Suspinând...
Fără să spui,
Fără să ceri
Un gest,
Un semn,
Ca să-ţi alini
Sufletul frânt,
De nicăieri!

Aş vrea să-mi spui...
Ce rană azi te doare
Câţi nori s-abat
De-asupra ta
Şi care este starea ta
Când...
pe cerul vieţii tale...
Bântuie furtuna!
Să-ţi aminteşti că sunt aici
Şi de-am greşit...
Mă iartă!
Tu eşti mereu
în al meu gând
Deşi eu sunt departe!
Îţi scriu...
Pe coala cerul senin
Cu pana...
smulsă...
Din aripa rănită,
De viaţa care a trecut
Şi care o să vină!
Tu spune-mi
dacă ai un of
nu răbda-n tăcere,
Că ştiu să ascult...
şi ştiu s-alin
o rană care doare!

poezie de Mariana Zoriţa Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi câteodată...

Şi câteodată-n viaţă îţi vine să renunţi,
Prea obosită parcă, să urci atâtea punţi,
Calea ţi-este strâmbă, ciulin lângă ciulin,
Încerci să-i ocoleşti, dar răsar din senin.

Chiar de talpa-i durută, tu înainte mergi,
Spui o rugăciune, o lacrimă mai ştergi,
Parcă eşti Iisus pe-a drumului Golgotă,
Ţi-ai mitui destinul cu-a sudorii bancnotă.

Şi câteodată-n viaţă îţi vine să spui "Pas!"
Prea obosită parcă, s-auzi glas lângă glas,
Doar cuvinte tăioase, ce taie câte-un pic,
Te spintecă, te frâng, deşi n-ating nimic.

Rana ţi-e adâncă, ţi-o bandajezi doar tu,
O simţi acolo-n stern şi parcă-i deja-vu,
Nimenea n-o ştie... De ce s-o ştie, oare?
Nimănui nu-i pasă, dacă pe ei nu-i doare.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi spui

mie să nu-mi spui
nimic să nu-mi spui
din tot ce-a fost
o lacrimă pe geam

eu înţeleg tăcerea
albelor cruci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă spui

Să nu mă spui
nimănui
pecetluişte-ţi buzele
cu mărturisirea
acestei iubiri
imposibile...

Nici ţie
înspre seară
să nu-ţi spui
că strâng în pumn
o fantomatică gară...

Nici mie
să nu-mi spui
că ai dat vântului
toate cuvintele
ce-au tăcut
în tomnateca vară...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Războiul sexelor" de Valentin David

Concluzia? Cred că o ştii prea bine:
Să nu te pui cu mine, măi bărbate!
Că ai văzut, că este vai de tine
Şi eşti nimic, făr-a ta jumătate.

M-ai supărat cumplit, cum faci de-o vreme,
Că stai mai mult în cârciumă şi-acasă,
Când vii, în zori, te-apuci de scris poeme
Şi să te cert inima nu mă lasă.

Aşa că mi-am luat traista-n spinare
Şi am plecat la mama, la Brăila.
Deşi dorul de casă rău mă doare,
De tine, nu vreau să m-apuce mila.

Te chinuieşti şi ai coşmaruri dese?
Ce bine-mi pare şi mă rog la Domnul,
Vinovăţia crunt să te apese
Şi să îţi fugă liniştea şi somnul.

Şi să te zbaţi ca peştele în plasă!
Spui că ţi-e foame şi nu ai mâncare?
Ei, uite că nu vin, de-a dracu-acasă,
Până,-n genunchi, nu-mi vei cere iertare.

Şi să m-aştepţi cu flori şi masă mare,
Curat în casă să găsesc şi spală
Tot ce-i murdar. Hai, pune-te-n mişcare
Şi să te-mbraci în hainele de gală!

De nu faci toate astea cu plăcere,
Să ştii că stau la mama înc-o lună,
Să mori de foame şi de prea tăcere.
Aşa că, mai gândeşte-te şi sună!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pliez pe toane, să te am...

Tu mă descompui şi mă compui, tu mă urci în cer şi mă cobori,
Sunt a ta şi sunt a nimănui, sunt deşert şi ploaie fără nori.
Tu mă înfloreşti, mă veştejeşti, mă desfiinţezi şi mă-ntregeşti,
Azi mă uiţi şi mâine mă iubeşti, mă alungi şi iarăşi mă primeşti...

Îmi frângi visele într-un minut şi ningi peste mine-n luna mai
Ca şi cum nici nu m-ai cunoscut şi doar iarnă şi furtuni îmi dai.
Vii prin mine şi mă viforeşti, de nu-mi mai găsesc niciun poem,
Doar septembrie îl mai citeşti, şi să nu mi-l furi, încă, mă tem...

Aştept jurământ pe inelar, să te ştiu, cumva, numai al meu,
Tu îmi spui că visu-mi e-n zadar şi că totul e doar un clişeu.
Nu te ştiu decât din amintiri ale unei toamne în amurg,
Când mi-ai pus pe buze trandafiri şi de-atunci dorinţe-n mine curg...

Şi îmi eşti şi nu îmi eşti şi-aştept, ca din când în când să te aud,
Glasul tău aş vrea să îl păstrez şi în glasul meu să îl includ...
Mai visez, încă n-am obosit, că te voi privi în ochi vreodat'
Şi atunci vei şti cât te-am iubit... şi de toate tu eşti vinovat...

Mă pliez pe toane, să te am, ca pe-un elixir pentru pustiu
Şi la orice caznă mă înham, doar ca să te am cât de târziu...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare viaţa

Mă doare viaţa, destinul,
Mă doare zborul de fluturi,
Mă doare amarul, pelinul
Mă doare visul din gânduri,

Mă doare sufletul prădat
Mă doare timpul ce trece,
Mă doare cuvântul uitat
Mă doare privirea ta rece,

Mă doare tăcerea
Mă doare şi visul...
Mă doare uitarea
Mă doare abisul...

poezie de Maria Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antidot

Pietrele nu ştiu să plângă,
Oamenii nu au nevoi,
Mintea ta vrea doar să râdă,
Eu pot potcovi doi boi.
Sufletele reci se-ascund,
Lumea le aplaudă des,
Ştiu că tu nu vrei să râd,
Vrei doar calea spre succes.
Dacă focul nu te arde,
Dacă inima nu doare,
De ce nu te temi de moarte?
De ce nu cauţi izvoare?
Te găsesc pe cerul meu,
Încă nu ţi-am dat un nume,
Vreau să spulber tot ce-i greu
Şi apoi să fug în lume.
Paginile le ascund,
Emoţiile-s peste tot,
Spune-mi tu, chiar crezi ce spui?
Sau eşti doar un antidot?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără răspuns

Fiinţă blândă, şi-atât de frumoasă,
Ce suflete noi naşte pe pământ,
Fără de Ea, nu vreau nici pat, nici masă,
Căci viaţa-i chin, iar doru-i vânt.
Cu vorba Ei ce-a dulce ca un soare,
Ea inima-mi încălzeşte-n piept.
De-i tristă, totul crunt mă doare,
Iar sufletul îmi e deşert.

În viaţă îmi eşti o alinare,
Un dor, o muză, un respect.
Cu Tine-aş vrea să zbor spre soare,
Să cânt, să plâng şi-apoi să plec.
Căci nu-mi răspunzi la sentimente,
Iar dragostea mea, e doar un vis.
Nu-mi fă nicicând, o, dragă, complimente,
Că nu mă vreai, de mult ai zis.

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte între noi

E atâta linişte între noi,
A înflorit de-atâtea ploi,
Răcoarea este în noi doi,
O depărtare de noroi.

Noroi uscat de-atâta timp
Pe ochii noştri şi pe chip,
Nu lasă genele să pice
În somn de linişte şi dulce.

E linişte şi ea ne doare
La orice mică răsuflare,
La orice bobocel de floare,
Ce moare de atâta soare.

E linişte şi consolare,
Eu sunt aici şi-n depărtare,
Eu sunt închis în frământare,
Tu cum mai eşti şi ce te doare?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi lua...

nu-mi lua iubirea
tăcerile mele în schimb de monedă
singurătatea fără iubire
doare atroce
o dau
nu lua fără să ştiu
în neat sunt aruncat
am pierdut firul minutului
ora ceasului aleargă nebună
zilele dau năvală
unde eşti?
te caut destin
alături de mine nici sunet
aerul este un vacum
am aspirat prea multă durere
senzaţia inutilului mă doboară
regretul întâmplării
caut arcuşul şi pianul tace
am o cărare pustnică pe clape albe
sunt sufocat în corpul lemnului
am pierdut firul veţii
îţi cer să-l găseşti pentru mine
nu-mi lua nimic din iubire
nu-mi lua...
te rog

poezie de Viorel Muha (5 aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul fericirii - Nevoia de revoltă II

Cercul se strânge.
Dincoace de mine, se naşte revolta.

Mă doare pieptul
Şi ochii mă dor... glasul meu geme.
Cad lacrimi şi suspine
Tâmplele-mi zvâcnesc a evadare
Iar lumea din mine
Este prea mică,
Prea spinoasă
Şi mă doare!

Mi-e frică...

Cercul se tot adună
Ca o spirală de sârmă ghimpată
Din fier... sau din oţel
De parcă mai contează diferenţa
Când efectul este la fel.
Mă ustură palmele
De-atâta apăsare.
E o lume sferică
Încordată
Şi tare doare!

Mi-e frică...

Cercul mă striveşte
Precum o pecete îndesată cu putere
Să stea mărturie pe suflet
Ca o boală fără uitare şi fără leac
Din care răzbate un urlet
Şi multă neputinţă.
Inima-mi moare
Ermetică
Tristă
Şi iar mă doare!

Mi-e frică...

Cercul mă taie
De-mi pătrunde rece sub coaste
Să-mi vestească destinul
Pe care nu am ştiut să-l înfrunt
Şi aşa s-a născut chinul.
Simt în mine blazare
E ironică
Sfidază
Strânge...
Tare mă doare!

Mi-e frică...

Cercul e în mine
Răscolindu-mă sens după sens.
Îmi pocnesc amintirile
În explozii de-mi trezeşte auzul
Şi-mi spulberă amăgirile
În ochi mirarea apare
Şi inima revine
Năvalnică
Eliberată
Mai puţin mă doare!

Mai puţin îmi e frică...

Cercul nu mai este!
S-a spulberat odată cu revolta
De mi-a înflorit sufletul
Dincoace de mine, e lumină
Şi-a renăscut cuvântul
Totul se simplifică
E mult soare!
Şi linişte
Iubire
E bine...

Nu mă mai doare!
Nu-mi mai e frică!

poezie de Gabriela Petcu (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum ai fi

Femeie cu ochi albaştri,
Plângi cu lacrimi mari, cât aştrii,
Şi zâmbeşti curat, ca zarea,
Chipul tău reflectă marea

Femeie cu ochi căprui,
De ce taci? De ce nu spui?
Tu iubeşti intens şi poate
Mai puternic decât toate

Femeie cu ochii verzi,
Mă priveşti... oare mă vezi?
Eşti atâta de frumoasă,
Floarea florilor în casă

Femeie cu ochii negri,
Atât de frumoşi, integri,
Care mă pătrund profund,
În simţire şi în gând

Femeie cu păr bălai,
Tu îmi dai şi ce nu ai,
Eşti un dar, rază de soare,
Hai iubeşte! Că nu doare!

Femeie dulce, brunetă,
Fii tu însăţi, fii cochetă,
Şi zâmbeşte! Că ne place
Când surâsul tău nu tace!

Femeie cu păr roşcat,
Tu ce faci? Iar ai uitat
Cât poţi fii de specială?
De ce stai în îndoială?

Femeie cu păr şaten,
Eşti motiv pentru refren
În al vieţii portativ,
Nu fii tristă! N-ai motiv!

Femeie... oricum ai fi,
Eşti cea mai frumoasă... ştii?
Ce am fi noi fără tine?
Te iubeşte... e mai bine!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu eşti lângă mine
Mă doare să ştiu că nu-ţi este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubeşti,
Mă doare atunci când mă umileşti
Mă doare când ştiu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece şi grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ş-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când ştiu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine şi orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poţi să-nţelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!