Seva speranţei

n-am tulburat geneza cu tot ce-am trăit
sunt la milă Domnului ca să mă judece
am muşcat şi eu din fructul oprit
cine mă condamnă, unde şi de ce?

timpul a copt în mine roadele iubirii
le-am împărţit cu coala zi şi noapte
sufletul trăieşte triumful dezrobirii
de zeii olimpului creaturi stresante.

în cutia Pandorei n-a mai rămas nimic
şi zeiţa Fortuna îmi azvârle speranţe
povara bătrâneţii mi-e greu să o ridic
în răspântii tulbure cu discrepanţe.

îmi sunt alinare a gliei substanţe
spre cer se înalţă duioase romanţe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

mă desprind de visul cu aripi tăiate
dar mă agăţ de viaţa cu veche pasiune
într-un colţ de suflet lumini fermecate
desenează literele dintr-o rugăciune.

cern mirări brumate pe-a versului alee
sunt rudă cu condeiul cu cernela albastră
timpul mă înconjoară mă simt o azalee
cu freamăt ce se-nalţă pe bolta măiastră.

a venit Noiembrie brumat şi cu ploi reci
arborii golaşi tremură cu noi speranţe
să le ridici moralul pe lângă ei când treci
Dumnezeu al iertării să-i scoţi din discrepanţe.

inima mea doineşte... pe-a credinţei poteci
circulă lumina cu-a iubirii substanţe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii spre cer

privesc cerul şi aştept un răspuns
nu, nu este prejudecată creştină
cu rugăciuni de suflet l-am străpuns
să plouă peste mine fericirea senină.

la răspântiile firii e credinţa-n Dumnezeu
zilnic mă gândesc la bunătatea Lui
valuri de taine-l acoperă mereu
bolte de lumină pe turnul templului.

nu vreau să-mi frâng aripile-n tăcere
cuvintele deschid porţile cerului
sunt chei de dezleagă a lumii mistere
cutia Pandorei, norocul binelui.

chem iubirea divină inima o cere
să uşureze patimi, povara sinelui.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni, vidi, vici

veniţi, vedeţi, că să va minunaţi
izvoarele credinţei izvorăsc din Carpaţi
doina strămoşească vibrează în tulnic
să crească fericirea în efortul zilnic.

din cutia Pandorei curg doar speranţe
zeii conduc ţara cu exuberanţe
păcatele iubirii se frâng în catedrale
când clopotele bat cu tainice semnale.

iarnă amăgirilor se strecoară sub piele
reverberează-n codri dansul nebun de iele
anul care a sosit promisiuni aduce
bugetul e sărac cu împărţeli năuce.

ce mult aş vrea raiul de primăvară
să aibă bunăstare şi-n oameni să răsară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt zeiţa dragostei...

Mă simt zeiţa dragostei în stele,
cu vise, împliniri şi cu regrete
De aş atinge vârfurile albe,
M-aş transforma în pasăre de noapte...
Aş alerga-n cărările iubirii
şi aş striga lui Prometeu, iertare,
dezmăţul păsării de noapte
să se transforme în iubire...
Eu mă hrănesc cu suflete uşoare şi apă beau de la izvoare,
în zborul meu spre înălţime
caut locuri cu verdeaţă vie,
unde iubirile se leagă cu Ielele
copilăriei...
Sunt zeiţa dragostei eterne
cu multe suflete răzleţe
ce caută fericirea-n vise
şi nopţile şi le petrece pe înălţimi de culmi albastre...
Eu sunt zeiţa dragostei alese!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune târzie

îmi dezvelesc sufletul mă dezbrac de secrete
gândirea mi-o aştern uşor pe clorofilă
toată viaţa mea a ajuns în sute de sonete
cu spirit creştin m-am făcut mereu utilă.

lumea lui Dumnezeu cu vervă o aprofundez
cu sete de cunoaştere febrilă
inima iubitoare mi-a oferit un crez
sunt plină cu speranţe de sibilă.

n-am rănit pe nimeni nici rău n-am făcut
am trăit în armonie cu lumea întreagă
timpul auster chiar l-am trăit plăcut
am învăţat din toate să-mi fie viaţa dragă.

împliniri şi suferinţe ca râul au trecut
întrebări despre moarte sufletul meu dezleagă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Determinare

sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă zâmbesc ametiste
pâini de lumină s-au copt din grânare
să le împartă vântul în zări pacifiste.

mă topesc în noapte ca o lumânare
alung întunecările cu acatiste
sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă strălucesc ametiste.

în poezia lunii găsesc alinare
stelele iubirii sunt ţesute-n batiste
visele nocturne au o determinare
să ardă în raze gândurile triste.

sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă zâmbesc ametiste

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tinereţe

mi-e dor de noi iubite, de cum eram
când eram tineri şi plini de speranţe
când prin lumea largă senini hoinăream
şi în visul nostru nu erau discrepanţe.

când noaptea ne plimbam fericiţi pe sub stele
pe ţărmul mării multiplicam săruturi
şi îi construiam iubirii noastre castele
aştepând îndrăgostiţi sublime răsărituri.

mi-e dor de noi iubite de tinereţea noastră
când afişam zilnic fericirea pe faţă
când imaginam zborul pe-o pasăre măiastră
şi soarele iubirii ne-atingea a povaţă.

azi căsnicia noastră a intrat în rutină
împărţind bine şi rău pe a timpului patină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etapă stresantă

şarpele durerii s-a încolăcit pe oase
mi-e greu să merg, să urc, să zbor
atingerile lui sunt veninoase
voi lupta cu el până am să mor.

car cu mine un geamantan de întrebări
timpul nu-mi răspunde a amuţit
şi cerul pretinde o seamă de schimbări
soarele meu se îndreaptă spre asfinţit.

timpul care a trecut mi-a lăsat semne
şi fiecare noapte este o mare treaptă
dar steaua mea-i pe cer să mă îndemne
să îmi duc destinul pe calea înţeleaptă.

port în conştiinţă doar gândurile demne
pe care le transpun senină în faptă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantism aventurier

lui Lucian, Teodorei, Tatianei

prin pădurea de vise sunt aventurieră
mi-am unit destinul cu un curcubeu
din romantism poetic am făcut carieră
culori şi lumină am purtat pe drumul meu.

nu las chinul zilnic să-mi brăzdeze chipul
fardez mereu tristeţea cu tonuri aurii
sunt doar o boemă care străbate timpul
cu prietenii alături printre ore azurii.

bătătoresc în noapte drumul spre steaua mea
mă aşteaptă de-o viaţă cu sufletul pur
am băut credinţă dintr-o sfântă cişmea
sufletul mi-am bucurat cu minuni din jur.

muza îmi e aproape cu chip de zorea
îmi spune că triumful va prinde contur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet pentru timpul pierdut

Azi nu plâng tată, nu plâng mamă,
Nu plâng nimic din ce-am avut,
Strivit mi-e sufletul de teamă,
Şi azi bocesc un timp pierdut...

De păr îmi smulg un smoc firav,
În carne unghiile-mi înfig,
Mă face deznădejdea sclav,
Şi mă-nchircesc ca un covrig...

Ca lupu' urlu-n noaptea rece,
Mi-s albe buzele ca varul,
Şi deznădejdea mă petrece,
Al nebuniei simt hotarul...

Cohorta lacrimilor roade,
Făgaşe-adânci pe-al meu obraz,
Spre cer ridic priviri năroade,
Şi pumnii strânşi sunt a necaz...

Obida toată-i ghem în mine,
Nu c-am trăit un timp hoinar,
Ci pentru că pricep prea bine,
Că îmi e bocetu-n zadar...

Bezmeticit, îmi ies din fire,
Căci ştiu c-a omenirii turmă,
Ce pierde timpul în neştire,
Zadarnic va bocii, la urmă...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenaclu virtual

în miez de noapte întâlnesc steaua mea
mereu mă sfătuieşte ca o soră dragă
să ocolesc demonii trecând de lume rea
viaţa mea sa fie dulce ca o fragă.

la cenaclul cu luceferi sunt prezentă
slove de lumină povestesc şi eu
sunt la şcoala vieţii nu sunt repetentă
cu teza credinţei ajung la Dumnezeu.

îngerii mă ridică pe valuri turcoaz
şi pe creste de munte aproape de cer
unde disip tristeţea şi fac haz de necaz
vise mari, speranţe azvârl în eter.

în mirabila noapte sufletul e treaz
lumina stelară dezleagă oricare mister.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul fericirii - Cutia Pandorei

Lacrimi,
Suspine,
Iluzii blazate...
Patimi,
Ruşine,
Dureri adunate...

Îmi caut eu-ul prin zdrenţe de viaţă
Mi-e silă să-ating micimea, am greaţă!
Un rânjet al clipei, colţul înfige
În urlet, în chin şi soarta atinge!

Temeri,
Gelozie,
Născociri deşarte...
Chinuri,
Agonie,
Vrajbă şi moarte...

În piept îmi bate Cutia Pandorei
Îmi picură-n vene tic-tacul orei.
Adun ce-a rămas cu mare căinţă
Strang pumnii-a speranţă şi umilinţă!

poezie de Gabriela Petcu (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţă de toamnă

iedera credinţei se caţără pe ziduri
în frunzişul verde vrăbii au cuib sigur
până târziu în noapte răsună lieduri
cu aripile îmi fac semne de bun augur.

cu multă evlavie viaţa o contemplu
chiar dacă am trecut al toamnei prag
din gândurile pure azi ridic un templu
şi împletesc speranţe în sublim şirag.

Dumnezeul iubirii l-am invocat ardentă
prin rugăciuni aprinse ca nişte lumânări
de dragostea Lui sacră sunt dependentă
sufletul vreau să treacă rpin iluminări.

îngerul mă învaţă să fiu mereu prudentă
să cumulez în cuget doar înseninări.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de cer

ard ca o torţă cu flacără toridă
parfum de poezie respir în plămân
după ploaia de lumina sunt avidă
nu vreau departe de cer să rămân.

ape au trecut peste sufletul meu
dar nu au reuşit că să mă stingă
sunt o scânteie ruptă din Dumnezeu
povara bătrâneţii n-o să mă frângă.

pe tabla de şah mai fac o mutare
fac o rocadă între rege şi turn
pun la adăpost gânduri solitare
şi mă închin pioasă la Saturn.

credinţa mă ajută să fiu tare
ca un cântec din clopot nocturn.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine toamna

De fiecare dată când toamna vine-n mine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieţii şi văd atât de bine
Ce-am vrut să fac în viaţă şi, azi, ce-abia mai sunt!

Am vrut din piatră tare să modelez statuie
Iubirii. Şi un templu am vrut ca să-i zidesc,
Să tai spre templu trepte pe care să se suie
Îndrăgostiţii vremii, toţi cei ce se iubesc.

Mi-e gura, azi, amară de-atâta amăgire!
N-a mai rămas nimica, nimic din tot ce-am vrut.
Tot ce-am clădit cu trudă, surpatu-s-a-n neştire
Şi visul, azi, mi-l sprijin pe mucezitul lut!

Unde a fost statuia, se cască-o groapă-adâncă,
Unde zidiri de templu, se-ntind prăpăstii rând!
Doar treptele rămas-au, pe care mai urc, încă,
Toţi amăgiţii vieţii, acei ce mor sperând!

......................................................
De fiecare dată când toamna tristă vine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieţii şi mă întreb în mine:
Dacă surpat e totul, eu, totuşi, cum mai sunt?

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cuvânt

zadarnic scriu
coala rămâne goală
mă învăluie o boare ireală
mi-e sufletul cernit
iubita a plecat să moară într-o zi de mai
nu am ştiut atunci
acuma ştiu, e prea târziu
mi-e viaţa căinţă
şi timpul a rămas o lungă suferinţă
o zi a curs şi altă zi s-a scurs
timpul se deşiră, amintiri se înşiră
îmi plânge trupul pe aleile din ţintirim
nu, nu am putut să vin
să mă aşez la capul tău şi să privesc azi chipul gol
mi-e mută strigarea
mi-e sufletul zvâcnire, dar aripi n-am
eternă zbatere în vuiet de tăcere
cocorii fug se pierd în mare
eu zac pe ţărm
lipit de ultimul cuvânt nespus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmează-ţi drumul

Dacă sunt jos şi treci pe-aici
Nu încerca să mă ridici,
Căci vreau să ştiu de ce-am căzut,
Unde-am greşit, ce n-am făcut...

Iar dacă-ţi pare că sunt trist,
Că lupt din greu ca să rezist,
Nu-ţi fie milă, te implor,
Urmează-ţi drumul, n-o să mor.

Ca să învăţ e necesar
Să mă ridic şi să cad iar;
Şi tot aşa la infinit –
Îţi mulţumesc c-ai zăbovit.

poezie de Octavian Cocoş (6 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox... tu şi eu

În jurul meu doar frumuseţe,
Doar clipe-n care mi-este bine,
Sunt împlinită în tristeţe,
Căci nu te am tocmai pe tine.

E soare şi mă simt iubită,
Pe stradă oameni îmi zâmbesc...
Surâd şi eu nefericită,
Când totul vreau şi nu primesc.

Plimbările-n amurg spre mare
Am timp acum să le măsor...
Şi totuşi... se merită oare,
Când marea-mi cântă al tău dor?...

Nimic nu-mi pare-n strălucire,
Deşi doar ea mă înconjoară...
Suspină tainic o iubire
A cărei undă mă-mpresoară.

Pe unde paşii mă purtară,
Tânjisem mult într-un trecut...
N-aş fi crezut ca ea să doară,
O împlinire ce-am avut;

Am totul... numai tu nu eşti...
Ce mi-am dorit să am cu tine,
Am regăsit doar în poveşti,
Unde cărările sunt line.

Mă uit în jur şi mă-ntristează
Perfecţiunea ce-am creat-o...
Somnul cel mult mă ţine trează,
Căci n-am iubirea ce-am chemat-o.

Am totul şi nu am nimic
Şi n-am nimic când n-am pe tine,
Când am pe tine mă complic,
Având pe noi, mă am pe mine...

Flori de mătase cerne timpul,
Din dragostea ce o ador,
La testul timpului eşti primul,
Dar vremurile-au timpul lor.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În val de lumină

n-am să te las moarte sângele să-mi bei
cerul mă înconjoară cu aripi de îngeri
în suflet rezonează glasuri de porumbei
şi ploaia mireană mă spală de plângeri.

pentru puritate fac şi sacrificii
post şi rugăciune cu lumânări aprinse
am renunţat cu vârsta la capricii
doar doruri de zbor spre zări necuprinse.

n-am să te las moarte să mă torturezi
valuri de lumină izvorăsc din sânge
am credinţa sfântă Doamne să mă vezi
că vremurile tulburi nu mă vor înfrânge.

armonii de viaţă s-au copt în livezi
rodiri de speranţe sufletul le strânge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructul oprit

M-aş înfrupta dar, cărunţit,
Nu-mi ies aşa uşor din minţi
Şi mă lipsesc: e şi oprit
Şi-apoi, la naiba, nici n-am dinţi!

epigramă de Cornelius Enescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!