Seva speranței
n-am tulburat geneza cu tot ce-am trăit
sunt la milă Domnului ca să mă judece
am mușcat și eu din fructul oprit
cine mă condamnă, unde și de ce?
timpul a copt în mine roadele iubirii
le-am împărțit cu coala zi și noapte
sufletul trăiește triumful dezrobirii
de zeii olimpului creaturi stresante.
în cutia Pandorei n-a mai rămas nimic
și zeița Fortuna îmi azvârle speranțe
povara bătrâneții mi-e greu să o ridic
în răspântii tulbure cu discrepanțe.
îmi sunt alinare a gliei substanțe
spre cer se înalță duioase romanțe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.