Bocet pentru timpul pierdut
Azi nu plâng tată, nu plâng mamă,
Nu plâng nimic din ce-am avut,
Strivit mi-e sufletul de teamă,
Și azi bocesc un timp pierdut...
De păr îmi smulg un smoc firav,
În carne unghiile-mi înfig,
Mă face deznădejdea sclav,
Și mă-nchircesc ca un covrig...
Ca lupu' urlu-n noaptea rece,
Mi-s albe buzele ca varul,
Și deznădejdea mă petrece,
Al nebuniei simt hotarul...
Cohorta lacrimilor roade,
Făgașe-adânci pe-al meu obraz,
Spre cer ridic priviri năroade,
Și pumnii strânși sunt a necaz...
Obida toată-i ghem în mine,
Nu c-am trăit un timp hoinar,
Ci pentru că pricep prea bine,
Că îmi e bocetu-n zadar...
Bezmeticit, îmi ies din fire,
Căci știu c-a omenirii turmă,
Ce pierde timpul în neștire,
Zadarnic va bocii, la urmă...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Eugen Ilișiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre sclavie
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre mamă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.