Ultimul cuvânt
zadarnic scriu
coala rămâne goală
mă învăluie o boare ireală
mi-e sufletul cernit
iubita a plecat să moară într-o zi de mai
nu am știut atunci
acuma știu, e prea târziu
mi-e viața căință
și timpul a rămas o lungă suferință
o zi a curs și altă zi s-a scurs
timpul se deșiră, amintiri se înșiră
îmi plânge trupul pe aleile din țintirim
nu, nu am putut să vin
să mă așez la capul tău și să privesc azi chipul gol
mi-e mută strigarea
mi-e sufletul zvâcnire, dar aripi n-am
eternă zbatere în vuiet de tăcere
cocorii fug se pierd în mare
eu zac pe țărm
lipit de ultimul cuvânt nespus
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.