Dor de tinereţe

mi-e dor de noi iubite, de cum eram
când eram tineri şi plini de speranţe
când prin lumea largă senini hoinăream
şi în visul nostru nu erau discrepanţe.

când noaptea ne plimbam fericiţi pe sub stele
pe ţărmul mării multiplicam săruturi
şi îi construiam iubirii noastre castele
aştepând îndrăgostiţi sublime răsărituri.

mi-e dor de noi iubite de tinereţea noastră
când afişam zilnic fericirea pe faţă
când imaginam zborul pe-o pasăre măiastră
şi soarele iubirii ne-atingea a povaţă.

azi căsnicia noastră a intrat în rutină
împărţind bine şi rău pe a timpului patină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec iubirii mele

în braţele tale iubite mă alint
şi-n mângâierea ta azi mă topesc
mă încred în ochii tăi care nu mint
când luminile sub gene strălucesc.

mă simt ca-ntr-o oază în armonia noastră
în cuibul iubirii construit de amândoi
lângă ţine mă simt o palomă măiastră
cu aripi ce străbat furtuni şi ploi.

nu te împart cu nimeni dragostea mea
iubirea noastră-i scrisă în prefaţă
buzele tale-s dulci precum o caramea
sărută-mă să mă imbujorez la faţă.

la căsnicia noastră martoră-i o stea
să-i strângem razele la piept pe viaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incursiune în suflu poetic

e poezie atunci când doi îndrăgostiţi
umplu universul cu săruturi tandre
e poezie atunci când fluturi fericiţi
dansează cu florile în sublime cadre.

e poezie când marea îmbrăţişează ţărmul
când arborii se fericesc sub ploaia deasă
când copii învaţă să păstreze ritmul
armoniilor vieţii ce-n suflete se lasă.

e poezie între munţi şi susur de izvoare
care se strecoară vesel prin propria matcă
e poezie când roua scaldă petale de floare
şi ademeneşte vântul timpul să-l petreacă.

e poezie curată de la lumini stelare
când luna veghetoare peste pământ se-apleacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandantive sufleteşti...

Iubite! Hai, să fumăm din nou pipa timpului frumos,
petrecut cândva de amândoi,
un Cătălin şi-o Cătălină sub clar de Lună plină,
deocheaţi de un Luceafăr trecător,
când cerul scâteia feeric,
în nopţi târzii pe daluri şi câmpii
şi în tainică noastră grădină,
Cu râu la picioare.

Iubite! Hai, aprinde-mi o ţigară,
din rugul încins în focul inimii flămânde de iubire,
cum numai tu poţi şi ştii că îmi place,
să botezăm din nou cu vin roşu amorul sfânt,
iar nunta de fluturi ce ne-a înconjurat,
rămâie argumentul celor viitoare,
în amintirea noastră, trandafir neuitat.

Iubite, mai strânge-mă în braţele tale ocrotitoare,
aşa cum numai tu şi iedera ştie s-o facă bine,
să adormim din nou împleticiţi în patul fericirii,
ca doi copii cuminţi, aleşi de soartă,
uitaţi de lumea frământată de neputinţi,
uitaţi de griji, sub stele fără plată.

Iubite! Hai, să culegem iarăşi menta fericirii,
să botezăm iubirea, cu esenţa ei fidelă, vie,
printre flori de câmp şi murmur de izvoare,
desculţi prin roua dezmierdărilor,
în fugă nebună de răul ielelor neiertătoare.

Iubite! Hai, să reaprindem focul iubirii noastre,
sugrumat dintr-o simplă prostie,
ca soarta Desdemonei.
Iubite, pandantiv sufletesc, mi-e dor de tine!
Şi de păcatul nostru lumesc,
sfinţit de iubire târzie.

poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc şi când mă mor,
când mă-nalţ, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e uşor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău şi-l beau,
îţi aud paşii desculţi,
eşti în mine, nu mă cruţi

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumina se ascunde

Mi-e teamă de ziua când n-am să te mai văd
şi uit adeseori să-mi trăiesc prezentul

Mi-e teamă de clipa când paşii mei
se vor opri lângă uşa iubirii noastre, închisă- mută
fără ca eu să mai pot răzbi dincolo de cheie
atunci voi urî toate uşile, cheile, porţile
nopţile ce se vor topi în dimineţi fără tine

Nu vreau să ştiu când
aşteptarea ta se va contopi tristă cu dorurile noastre
iar eu nu voi mai căuta oglinda
în ochii căreia mă făceam atât de frumoasă
numai pentru tine
...................................................................
Dăruieşte-mi maieul tău, iubite
să-ţi simt mirosul în dimineţile pustii
să-mi îmbrac oglinda cu tine
căci fără tine iubite eu sunt goală
lumina fără tine de mine se ascunde...

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire în Zodia Iubirii

REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII

Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg şi până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalţ zidire.

Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineţi culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Şi dorul nestăvilit de momente dragi.

Te-aud în şipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi şoptesc un basm de iubire,
Şi duc ecouri pe-ale vieţii hotare,
Cu tristeţe ce se scurge din privire.

Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopţi cu lună.

Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoţeşte în al nopţii vis,
Pe aripile lui să fim împreună.

Te aud cum mă strigai din trenul vieţii,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineţii
Fără să cobori în gara fericirii.

Maria Filipoiu
Iunie. 2014

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În braţele iubirii

înveleşte-mă iubite cu săruturi dulci
nu lăsa frigul, bruma să mă atingă
la pieptul tău iubitor să mă culci
să nu laşi inima mea să mai plângă.

până la moarte ne-avem unul pe altul
îmbogăţim timpul cu sentimente tandre
cu iubirea noastră cucerim înaltul
copleşind natura cu un soi de meandre.

precum doi porumbei într-o colivie
nutrim la zborul în albastre zări
fiecare dorinţă e puternică, vie
şi transcende peste mări şi ţări.

încălzeşte-mă iubite cu suflul cald
în lumina ochilor tăi să mă scald.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de anii ce-au trecut

Mi-e dor de timpul petrecut
Cu tine-n zi, cu tine-n noapte,
O! Doamne, repede a trecut..!
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate....!

Mi-e dor de nopţile cu ploi,
Mi-e dor de nopţile de vară,
Mi-e dor de tine şi de noi
Când ne plimbam prin ploaie afară...!

Mi-e dor de paşii ce-i făceam
Prin parc, ţinîndu-ne de mână.
Şi cu ce foc ne sărutam
Pe bancă-n parc, sub clar de lună....!

De mijlocel eu te strîngeam,
Cu foc şi patimă fierbinte,
Când gura ta o sărutam
Uităm de trup, uităm de minte...!

Mi-e dor de anii tinereţii noastre,
Când prea departe ne era sfârşitul.
Te luam în braţe, te purtam spre astre
Eram noi doi şi-n zare, infinitul...!

Dar anii au trecut, ca ploaia şi ca vîntul
S-au dus frumoşii ani ai tinereţii.
Nu vom putea împăraţi pământul
Dar ne-om iubi, pân' la sfîrşitul vieţii...!!!

poezie de Florea Janţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabilă, senzuală iubire

noi doi iubite nutrim acelaşi vis
să trăim fericiţi până la senectute
o poveste de dragoste împreună am scris
zilnic ne încearcă emoţii absolute.

mirabilă trăire-i iubirea dintre noi
pasiuni şi patimi vibrează în inimi
raze ne-au mângâiat ne-au alintat ploi
ne-au fost ghizi în viaţă sfinţii heruvimi.

iubite eşti vioara iar eu sunt arcuşul
cântecul nostru zilnic are un scop precis
să-i înveselească destinului urcuşul
pe muntele credinţei pe cărări de vis.

în braţele tale iubite mi-e culcuşul
şi mă simt protejată departe de abis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele şi lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniştii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e ţară!

Mi-e sete de-albastru şi verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate şi soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenada dragostei

soţului meu

de mână cu tine la greu şi la bine
suntem doi nebuni îndrăgostiţi
culegem din stele doar clipe senine
care să ne facă mult mai fericiţi.

în curtea visului ne prindem la horă
cu prieteni dragi asemeni nouă
frenezia curge din mândra auroră
chipuri strălucesc atinse de rouă.

pe sub steaua iubirii trecem împăcaţi
că timpul e mereu de partea noastră
suntem uniţi pe viaţă fermecaţi
de zborul pe culmi cu pasărea măiastră.

la izvorul dorului am fost mistificaţi
de vrăjite ape cu simţirea albastră.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Inep-Ins)

Ne deranjează inepţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e inept...
Ne deranjează inepţiile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează infamia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează infantilismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează infatuarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează inferioritatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează infidelitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează infractorii, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e infractor...
Ne deranjează ingratitudinea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează injuriile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează injusteţea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează insatisfacţia noastră, dar pe niciunul a altuia...
Ne deranjează insensibilitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează insolenţa altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează insuccesul nostru, dar pe niciunul al altuia...
Ne deranjează insultele altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii insuportabili, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e insuportabil...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (V-X)

Ne deranjează vagabonzii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e vagabond...
Ne deranjează lipsa de valoare a altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vandalii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e vandal...
Ne deranjează vanitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează văicărelile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează veleitarismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii venali, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e venal...
Ne deranjează versatilitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează viciile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează vicioşii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e vicios...
Ne deranjează viclenia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vinovăţia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează violatorii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul dacă el e violator...
Ne deranjează violenţa altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vorbăria altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vrăjmăşia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vulgaritatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează xenofobia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de vară şi mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu păşeşti prin nopţile amare
Şi-mi mângâi clipa înnorată, mamă!

Mi-e dor de vară şi de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!

Mi-e dor de pace şi de infinit,
De paşii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...

Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroşi,
De răsărit şi de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoşi,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.

Mi-e dor de vară, de iubiri
Şi de grădina cu trifoi,
Mi-e dor de lumea noastră toată...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mării

Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De ţărmul ce-ţi îmbrăţişează valul,
Steluţe să aşterni în calea noastră,
Aş vrea să te revăd călcându-ţi malul.

Luna cu strălucirea ei măiastră
Se-nalţă şi ridică nopţii voalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De ţărmul ce-ţi îmbrăţişează valul.

Tandră, aduci iubirii ritualul,
Uşor deschizi a inimii fereastră,
Tu faci să râdă florile în glastră,
Azurul tău deschide-n larg regalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

ieri am urcat către nicăieri
căutam treptele cunoaşterii
am cules o floare din grădina cerului
când te dezbrăcai de înţelesuri
marea s-a scurs în mâinile tale
pescăruşi albi pe umeri, a chemare
eram goi de păcate pe ţărmul iubirii
din alge şi scoici
construiam o casă, aici lângă mare
nisipul ardea sub gândurile noastre
îmi era atât de dor, de dorul tău
când te scăldai în apele sufletului
am întins gândurile către tine
te-am strâns apoi într-o privire
în palme purtam trupul
îţi acoperisem sânii cu flori de liliac
pe buze crini, pe trup trandafiri
te purtam peste ape
la al meu meleag
într-o poveste ce curgea spre infinitul iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorurile mele

Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrăţişarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.

Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieţii,
Mi-e dor de stropii prinşi în piedestaluri
Şi de mireasma dulce a fâneţii.

Când clipele aleargă-n răsărituri
Şi pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine şi pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.

Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.

Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieţii din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CONDAMNĂM... (T)

Condamnăm tâlharii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e tâlhar...
Condamnăm tâmpiţii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e tâmpit...
Condamnăm târfele, când e vorba de altele, dar niciuna pe sine că e târfă...
Condamnăm teama altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm tembelii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e tembel...
Condamnăm tembelismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Condamnăm temerile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm ticăloşia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm tirania altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm toanele altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm tolomacii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e tolomac...
Condamnăm tonţii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e tont...
Condamnăm tonul ridicat al altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Condamnăm trădarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm trăncăneala altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm trândăvia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm trivialitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm trufia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm tupeul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Condamnăm când alţii sunt turbaţi, dar niciunul pe sine că e turbat...
Condamnăm turnătorii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e turnător...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

mi-e dor,

mi-e dor de copilăria jucăuşă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescenţa zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră şi pătimaşă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini şi mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboaţă,
căci săraca nu putea nici să se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag şi nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,

mi-e dor.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiam în paradis

cel puţin aşa spunea freud
sau jung şi ploua cu lacrimi
până s-a umflat moldova

care pom care floare

noi eram într-un vis
unde jucam romeo şi julieta
teatru de amatori plini de datorii

care în pom care în floare

tu erai vânt de vară
eu eram speranţa ta
şopteai dulce că suntem fericiţi

zburam în pom zburai în floare

am creat o lume a noastră
încăpeam numai noi doi
şi dragostea noastră

eu eram pom tu erai floare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!