
Dumnezeu face Dragoste, nu sex
intru în dimineața aceasta întârziată
fără de scrupule îmi spun:
de mâine o să desființez noaptea
nimeni n-o să mai aibă nevoie de vreun păcat!
așadar
să mergem să epuizăm toate plăcerile-acestea
habar să nu avem de (i)moralitate
că gestul nostru de viu ar putea îngropa un copac... și Copacul...
pe noi înșine ne-ar face stane de piatră
s-ar opri timpul / ca un măscărici s-ar strâmba
și pe noi... pe noi undeva ne-ar durea
! în spate ditamai grădina
de moarte
ar veni pictorul
cu veac de iluzie artistică
înainte ne-ar îngenunchea
de bună-credință închipuindu-și
o dramă/ subiectul acela care
îl va scoate din anonimat
cu ochi netragici de manechini ne vom uita
ca-ntr-o uitare înlemnirea va opri iarba
până la următoarele interdicții:
intrarea în Nimic!
*
se va scurge o apă
poate numai modul firesc al timpului de a trece...
scena aceasta absconsă pe care se desăvârșesc înțelesuri
asemenea nesfârșirii genezelor
în fața ta voi sta ca pe marginea unei prăpăstii
în fața mea vei sta ca pe marginea unui cer
ni se va face curaj în ultima clipă
cum altădată spaimă albă
o pasăre cu frunză va vesti început
ca dintr-o placentă din cârpe ne vom aduna
urma de divinitate încrustată în adn
cu mâna găsită voi aranja sentimente
țipătul sufletului după ceva-ul pierdut
lupi argintii la noi se vor da
lucizi ne vom încredința mușcăturii
nu șarpelui
din sângele propriu se va naște habitat
poate o biblie / cosmosul acesta inundat cu heruvimi neaipăcatului
orfani ne vom descoperi frați și dragostea noastră
în afara oricărui incest
ca la o fereastră ne vom așeza unul lângă celălalt
clarvăzători vom simți cum se înnoptează de dimineață
cum Dumnezeu este îndrăgostit
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre dimineață
- poezii despre copaci
- poezii despre început
- poezii despre șerpi
- poezii despre viitor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Omul nu știe până unde se poate întinde și cât țin granițele lui. Uităm în fiecare clipă fatalitatea individuației și traim ca și cum am fi tot ce vedem. Fără această înșelăciune, orice am face ne-ar descoperi marginea noastră.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În februarie ne dăm cu lupii
noaptea o să-ți pară stranie
necuvioase apucăturile ei: fată mare pe tușă adesea rămasă
numărând golurile din trotuar/ vidurile din inimă
dușmancă personală de moarte țigancă fără de scrupule
prin dinți mult-prea-albi îți va trece neputințele
gigantica dependență de mine
cârduri de cocori vor duce în ochi supliciile trupului
toate grămezile acestea atât de facil accesibile puțind a hoit/ a ieșire-din-ceruri
porumbei parkinsonieni vor căra în oase sticle otravite cu petunii
florile mele de altădată strident oxidate în absențele tale
delirul acesta în care haotic suflete mor strangulate în sânge...
alte formule de duzină/ destinul peticit iară și iară cu încă o dâră groasă de gemete
și eu virgina/ (ne)dusa la biserici/ cu memorie de elefant și coapsă fină până la tine
nicio cosmogonie!
nimic să inspire penuria eului împresurat de dihănii
poate creanga aceasta rămasă dintr-o tristețe: să fi fost vară? să fi fost mine?
poate amprentele... poate podul silabelor onirice și foamea teribilă
a lupilor sfâșiindu-și burțile ca să nu ucidă
vei da să mă prinzi
străvezie și înaltă îți voi pierde (ne)înțelesurile
mă vei urî... poate îți vei înăbuși gândul
ca o uitare se va așterne lumea peste toate
nimeni nu va fi pedepsit/ nimeni ridicat la vreun rang de înger
vom păși amestecat/ hidosul personaj colectiv/ doar o iluzie?!
din când în când pasărea va întoarce capul
asemenea unui oracol va vesti
judecata cea de pe urmă
! mă vei striga
fiică a luminii obișnuită a răbda
deloc ușor dându-se capriciilor firii
voi fi oarbă și surdă... numai acoperită
de opacitatea constantă din tine
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lupi
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre uitare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge

În decembrie se înserează prematur
iată-ne mici
pe bucata îngustându-se de iarnă
fărâma de gheață sensibilă
la fenomenul încălzirii globale
și ce dacă?!
ar putea striga pasărea
și ce dacă?!
am putea s-o imităm noi
cârduri de cocori rămași
imaginației nostalgice
dau ocol silabelor răzlețite
habar nu avem cum timpul
ne ia prin surprindere!
nu aprofundăm
nu știm nici măcar
dacă boala noastră
se numește în vreun fel
dacă este numai inima
în închisoare de decembrie
poate poeții... poate iubirile lor...
instantaneu
urmele celorlalți
ne acoperă pașii
liliacul ne strigă pe litere
sufletul altădată comun
se înserează
fără drept de apel
îndepărtarea își însușește mimicile
pe care n-a mai încăput intimitatea
un fel de a spune al cosmosului
un fel de a ceda noi
mergem
dincolo de celălalt
cu felinare atârnate de glezne
asemenea condamnaților
dâra de lumină sporește singurătățile
destinul acesta insulă scufundându-se
în mine / în tine
înainte de-a ne fi născut
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre păsări, poezii despre poezie, poezii despre naștere sau poezii despre medicină
Dacă, într-adevăr, am simți că toți oamenii suntem frați, ne-ar durea pentru cei ce trăiesc în păcat și nu ne-ar sminti viața lor păcătoasă, ci ne-am ruga pentru ei.
Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovnicești, vol. II - Trezire duhovnicească (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață

Îmi crește iarba sub piele
Tu nu poți să mă rupi din tine,
e ca și cum ți s-ar îneca cuvintele în propriul sânge...
Eu... te-am zidit biserică în inima mea
și fiecare parte a trupului mi
se umple cu câte un înger,
doar buzele mele sapă
să ajungă până la tălpile raiului.
În fiecare dimineață
mă trezesc un copil în tine
și atunci când vreau să-ți cuprind umerii,
brusc îmi crește iarba sub piele,
îmi amintește că sunt o femeie,
aceea care a alăptat anotimpurile,
până la ultima pasăre ieșită din ou.
Nu putem să ne rupem unul de celălalt,
ar ploua cu răni peste tot
și s-ar usca pâinea din poemele noastre,
iar timpul ne-ar îmbraca în cămașa lui de jar,
aruncându-ne ca pe o batistă albă în calea sfinților
cu o ultimă sărutare pe ea...
Nu, nu putem să ne rupem,
prea frumos s-a întins curcubeul
în noi...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sfinți, poezii despre rai sau poezii despre pâine
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre întuneric, poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșitul lumii sau poezii despre sfârșit
Ompfalos
scris când viața la Delphi era
doar un abur celest
noaptea rupe malul luminii dar lumina
e cea care se revarsă
ca o binefăcătoare abluțiune
1
omphalos
semn al aprapelui
semn al biruinței
(cine pe cine biruie iată-ne pândindu-ne
la marginea cărnii)
piatra arzând mocnit (pielița ei de tărie
n-o poate apăra de flacără
dar o altă flacără decât cea
din pieptul tău domolit de uitare
o flacără din care izbucnesc isvoare
dar altfel de isvoare pe care ochiul
nu le poate seca buzele
nu le pot atinge o
singură dată numai
te lași cuprins de cuprinderea limpede
și adevărul se mută în tine)
suntem frați și semn al frăției e
carnea noastră cea de toate zilele
de toate nopțile piatră
din piatra unui adevăr
eu mor de boala ta de cer
tu mori de boala mea de pământ
2
- spun vechile cărți
că noaptea e sângele pietrei
un sânge în care ne îmbăiem trupurile și
din care trupurile noastre ies curate
încât rămânem de fiecare dată
buimăciți de atâta strălucire
- spun vechile cărți că
noapte de noapte piatra moare
pentru suprema nostră strălucire
că strălucirea noastră e vinovăția ei
mărturisită
- zic
sora noastră piatra
și fratele nostru soarele
dragostea noastră marea
și carnea noastră pământul
durerea noastră pasărea
și sângele nostru cuvântul
judecăm o noapte și
judecăm o ploaie și suntem
la rândul nostru judecați
pentru cuvinte și pentru foc
și pentru dragoste și pentru
sărăcie oh
suntem atât de vinovați încât
aceasta e adevărata noastră
biruință
dăm mărturie pentru vinovăția
unei clipe sau a unei flori
dă piatra mărturie pentru
vinovăția noastră cea de toate zilele
dar pentru piatră cine dă mărturie
la vinovăția pietrei cine e martor
poezie de Dumitru Necșanu din Omphalos (2007)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre moarte, poezii despre cuvinte, poezii despre adevăr sau poezii despre zile

Paralel(isme)
pronunți copac
și se face frig ca și cum
universul ar găzdui sine die
o pădure de semne cu înțelesuri în jos
cuprinzi dimineața aceasta într-un enunț
prin care oamenii umblă ca și cum ar fi urmăriți
din când în când tramvaie galbene le iau în posesie privirile:
prin geamuri: niște păsări surghiunite
rupi o silabă în două... în trei... în nimic
te situezi centrifug
și vulturii se reped
să prindă bucata cea mai bună
cu ultima resursă de vigilență mă faci atentă
cum de luni în șir îmi vorbești
despre iubire
cu toate strădaniile mele
aud numai sin/gu/ră/ta/te
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre vorbire, poezii despre tramvaie, poezii despre păduri sau poezii despre galben

Sentimentul de la ora 5 după-amiaza (2)
și așa cum stăm
unul în fața celuilalt
cu privirile smede
îndreptate spre altundeva
cântărim luciul verde / înțelegem
cum masa tăcerii își cere ea însăși
tributul propriei amuțeli
alunecăm șovăielnic
unul pe lângă celălalt
unul prin celălalt
niciodată prezenți
niciodată sincronizați
totdeauna atât de eu
asaltat fiecare
de sine însuși
răstigniți
pe marginea unui timp
nu îndrăznim cuvinte
fără prea multă înțelepciune înțelegem
noțiunea de drepte paralele
conceptul de vid
mai bine decât am făcut-o
în trecuta adolescență
la ora de geometrie a profesorului
cu lornion și curea albastră din piele
eu ușor aplecată
peste triunghiul umbrelor tale
tu subtil adunat undeva
la marea ieșire din mine
surâdem cu spaimă
din nou mângâiem
bradul mesei lucioase
nepăsător împărțind
pahare cu sucuri de rodii
și cuburi de gheață
poate numai tic-tac-ul
ciobit-perimat
al unui sentiment
de la ora 5 după-amiaza
în toropita grădină de vară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre spaimă, poezii despre profesori, poezii despre gheață, poezii despre geometrie sau poezii despre educație

De unul singur
habar nu am
ce simți tu
când rostești aceleași cuvinte
ca și mine
când te găsești
în fața aceluiași copac
când te rostogolești și dai să te prinzi
de o margine iluzorie
de un cântec
și câte întâmplări ai ratat
din încăpățânare din copilărie din neșansă
care a fost combinația de taste
fericita intuiție echivalând
ControlSave-ului
dacă
te ia cu început
cu această ridicare a ființei din arest
luna de miere a omului lipindu-și
cu superglue monologurile
cu acea infimă voință
de a fi
sau cu sfârșit te ia
și simți pe propria piele
miros de tămâie arsă
dimineața în care ești somat
să te întorci la origini
cum fiecare
într-un fel sau altul se naște și este
mai ales
cum se moare
de unul singur.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre muzică, poezii despre miere sau poezii despre luna de miere

Cum mergea pe marginea unei vâlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească. Atunci, de la spate, se ridică, albă și ea, ca de gheață, luna. Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de groază: chiar de lângă el, se întinse pe pământ o arătare cu două coarne grozave. După clipa de spaimă, iepurașul se destinse ca o coardă și o zbughi la goană, se prăvăli în vale, veni de-a dura ca un bulgăre, se sculă și iar se rostogoli până jos; apoi o luă de-a dreptul, tăind câmpul. Se opri tocmai în stuhăria iazului. Acolo, de-abia suflând, se ghemui cu ochii închiși... Să nu-și mai vază umbra!
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Fricosul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văi, citate despre timp, citate despre stele, citate despre spaimă, citate despre relaxare, citate despre păduri, citate despre ochi, citate despre iepuri sau citate despre groază

Nicio stare
epuizarea vine frenetic dinspre oameni
de-aia te ia cu gol la stomac... cu monde à l'envers
nu aprofundezi dai pagina îți faci de lucru
cu gâza exasperată să se insinueze întru ale tale
acaparat până peste poate dincolo de o fereastră
planurile cosmosului cu tine se amână salutar
[nu știi nici tu cum faci dar nimeni nu bagă de seamă]
personal nu-ți propui
marea cu sarea
vrei numai să ajungi
la frunza cea mai frunză
a smochinului dintr-o cale
care la o adică poate fi calea ta
... să eviți înțepătura unei insecte
să o fentezi printr-o piruetă printr-un trompe l'oeil
simulând apartenența la același regn
[ai exclude din start toate teoriile fratricide]
să intri în ziua aceasta ca și cum ar fi a ta măcar parțial
să-ți permiti de pildă femeie cu frumusețe și ancoră
să prelungești timpul să poți scrie firesc despre
ca și cum chiar ar/ai exista
când ai privi
spre cerul decupat în centrul celulei
ai capta.... gândurile pescărușului
alunecându-și cântecul de înțelesuri
spre închisorile dintr-un om
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre smochine, poezii despre insecte, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau poezii despre femei

Declic
viața care începe
în dreptul unui vals
asemenea sufletului conceput
să nu aibă loc într-un trup
străbate zidurile acestea
bunăoară închisoarea din tine
toate cântecele strangulate fără de țipăt
printre molecule de nisip de metal și din carne
pune ape morților mult-prea-însetați-săracii
și e bine!
dar, tu, pescărușule, când ai de gând să (mă) recunoști?
poate în dimineața aceea de iunie cu mireasmă de iasomie atârnată de tălpi
care se va întoarce ea odată și odată...
eram mici... eram așa de copii
casa își avea misterele ei... de nu vor fi fost miracole...
în pământ răscolit cioburi de smarald... câte-o coropișniță
nefrica noastră de a scormoni în străbuni fără să ne ardă... fără să ne doară
leagănul ne-a purtat universali fără nicio distincție de gen... de specii...
când ne-am trezit crescuserăm suficient de mult
cât să avem valsul propriu
ne-am avântat
și rusalcele au argintat lacurile
pe frunze uriașe de brusturi câte o memorie ancestrală
locul acela unde Dumnezeu zămislește troițe
fără să ne pese am alergat desculți și goi
mărăcinii ne împrospătau sângele
pregăteau existența noastră aristocrată
suficient de sus la debarcader
umbreluțe și gesturi
gentilomi purtând pe chip
surâsul interminabil al domnițelor roz
acest amestec de enigmă și corali
la asfințirea aurie a timpului peste noapte
un vapor cu franjuri multicolore
a încurajat curcubeul să răsară
în fapt viața aceasta
declanșându-se cu un vals
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre dans sau poezii despre încurajare

o clepsidră cu apă ne-ar trebui
abia așa panta rhei s-ar adeveri
s-ar face un râu frumos
pe mal în jos te-ai pescui pe tine
catren de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate
Poate am trăi mai cu folos,
Țelul de ne-ar fi doar fericirea,
Și avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...
Viața noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Și tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,
Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Și-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...
Poate am muri mai liniștiți,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toții mai cinstiți,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre tezaur sau poezii despre război

La marginea unui vis
totul se petrece fără cuvinte
să nu mă mai gândesc la ele le-am uitat pe toate
să-i simt respirația am îmbrățișat un castan
promițătoare crengile i s-au deschis brațe
ale unei toamne strânse din toate pădurile
în lumina căzută din sud
somnolentă o castană se răsfață
inconștient strânsă în palma aceasta
ciudat de caldă lipită de tâmplă la marginea unui vis
ți-am atins în treacăt cele zece degete
exersam nerăbdarea copacului ce-și tremură
fără zgomot coroana cameleon
ce noroc pe mine cu acest castan din marginea grădinii
mai ales cu această castană lustruită până la strălucire
pe care o voi îngropa în fața ferestrei
pentru umbra senzației
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre răsfăț, poezii despre noroc, poezii despre degete, poezii despre crengi sau poezii despre coroană
Te-aș trăi
Cum n-am trăit cu nimeni, te-aș trăi.
În tine-ar înflori buchete-ntregi
De frumuseți ce nu s-ar ofili
Și ai avea mereu ce să culegi.
În spate, am lăsa doar veșnicii
A vieții poezie ne-ar fi sacră
Și mulți care din urmă ar veni,
Iubirea și-ar urca-n a noastră arcă.
Te-aș învăța-mplinirea pe de rost
Și ai abandona bătrâna-ți haină.
N-ar mai conta nimic din ce a fost,
N-am mai lăsa să scape nicio taină.
Și zilnic am vâna noi nemuriri,
Lumi noi am cuceri cu-a noastră vrajă.
Am fi esența-aceleiași trăiri
Și-n suflet, fericirea, ne-ar fi strajă.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre vestimentație sau poezii despre flori

Dar
nefericirea mea
l-ar umple de tristețe pe Dumnezeu
iremediabil l-ar pune la colțul rușinii
în rând cu infamii și cu hoții
ieșindu-ne din divinitate
am trânti uși și cu Cer am da de pământ
până când din El ar rămâne
împuțite zdrențele noastre învechite
și de unde... din ce cameră plină... nepărăsită
o să-și mai ia îngerii zborul...
zborul și chipul?!
înțelesurile s-ar strânge taciturn
asemenea morților blestemați să rămână în viață
în recipiente anoste cu etichetă
în fapt închisoarea aceasta a destinelor pervertite
și atunci
cum s-ar mai prinde sibilinica muzică
a copacului înviind înspre om?!
ce i-am răspunde pădurii chemându-ne
pe numele noastre izgonite?!
intrați în prigoana sinelui contra sine
iubirea s-ar face habitat al neantului
barbari am merge prin ea cu tălpi uzurpate
neînstare vreodată a se situa
sub incidența miracolului
târșâindu-ne carnea am impregna
nevăzuții fotoni îndurându-ne singurătatea
bolnavi ne-am lua și unica șansă
la eternitate
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre rușine sau poezii despre nefericire

Ce-am fi?!
Tăcerea din adâncul meu
E un ocean,
În care se răsfrâng
Ca plaja risipită în adânc,
Atâtea lacrimi
Ca-ntr-o clepsidră
Nisipul viu ce-și caută odihnă
Spre dincolo de timp.
De s-ar opri tăcerea, timpul, moartea
Într-o zi!
Lacrima și tristețea,
Neliniștea oceanului rănit
De valul înspumat, de neoprit...
Dacă tăcerea sufletului ar pieri
Și timpu-n loc, o clipă s-ar opri,
Eu... tu... ce-am fi?!
Un vas, o umbră, lin cutreierând
Drumul ce leagă noaptea de cuvânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre plajă, poezii despre odihnă sau poezii despre nisip

Contaminare
timpul rarefiază
cuibul de rândunele
îmi spusese o voce din adâncuri
venise așa pe nepusă masă
cum cad toate trăsnetele
aveam să aflu mai târziu
am fugit în centrul grădinii
acolo unde creștea invizibil
copacul cu genealogii
*
ne facem curaj intrăm
și în ziua aceasta
ignorăm visăm trecem
sub semnul accidentalului
[marile legi nu și-au spus deocamdată cuvântul!]
simulăm că ne pasă că recunoaștem
copacul pierdut în urmă cu o vară
și partea de suflet rămasă lui
ca în lumile copilăriei iremediabile
ne alegem vocala preferată
ne punem o dorință
învârtim sonorul spre muzică
acoperim golurile cu iarbă
! dar ploaia cade
această surpare interioară!
rămași dincolo ne privim mâinile
neștiind de cine să asculte
mimicile desprinse căutându-ne
în lipsa noastră
[și am vrea
să scurtăm scenariul...]
ne atingem de lucruri
le preluăm scamele și deschizăturile
ca pe niște ochi ai groazei sortiți
să capituleze în postura bătrânilor osteniți
*
în foișorul nostru scriem
despre timpul acesta traversându-ne
niciodată floarea n-a fost abstractă
nici pescărușul altfel decât în carne și oase
sângele alb ni s-a strecurat la propriu în vene
contaminându-ne nefigurat cu moarte
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rândunele, poezii despre ploaie, poezii despre mâini sau poezii despre legi