La marginea unui vis
totul se petrece fără cuvinte
să nu mă mai gândesc la ele le-am uitat pe toate
să-i simt respirația am îmbrățișat un castan
promițătoare crengile i s-au deschis brațe
ale unei toamne strânse din toate pădurile
în lumina căzută din sud
somnolentă o castană se răsfață
inconștient strânsă în palma aceasta
ciudat de caldă lipită de tâmplă la marginea unui vis
ți-am atins în treacăt cele zece degete
exersam nerăbdarea copacului ce-și tremură
fără zgomot coroana cameleon
ce noroc pe mine cu acest castan din marginea grădinii
mai ales cu această castană lustruită până la strălucire
pe care o voi îngropa în fața ferestrei
pentru umbra senzației
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.