Sonet de Mai pe Valea Trotuşului

Mergeam agale pe stradă
iar dintr-o fereastră îmi cântau
ciocârliile în crâng, prin vioara
lui Yoska Gabor cu ai săi lăutari.

M-am întors nostalgică în timp
în pădurile de la Slanicul Moldovei
când mă trezeam în zori cu foşnet de arini
şi cântec de privighetori.

Ozonul îmi pătrundea în plămâni
iar Trotuşul îmi zumzăia în urechi
clipotind vesel peste bolovani,

o orchestră de viori din Munţii Ciucului.
De Întâi Mai e zarvă multă la noi,
iar privighetoarea nu mai cântă.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino s-asculţi privighetoarea

Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-aşteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Şi cântă privighetoarea.

Vino, privighetoarea cântă
Din piculină şi din nai
Şi trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopţi de mai.

Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.

Vino, privighetoarea cântă
Ea ştie ce şi pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.

Vino, privighetoarea cântă
Poveşti duioase de amor
Şi melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.

Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.

Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune şi talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.

Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile îşi cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa cu fete

Am rătăcit cu dansatori
Şi ne-am oprit întrebători
La casa paşilor incerţi.

Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până şi-n stradă
Un Strauss ştiut: "Treues liebes Herz".

Se proiectau pe jaluzele
Uşoare umbre, umbre grele,
Groteşti, mecanice, ciudate.

Nălucitor se depănau,
Corn şi vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.

Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.

S-a luat de mâna-ntreaga bandă
Dansând o gravă sarabandă;
Strident au râs şi infantil.

Un amorez ca o fantomă
Chircit la vreun piept cu goma
Părea să-ncerce a cânta

Ori un automat cumplit
Ieşea s-aprindă un chibrit
Şi c-un om viu chiar semăna.

Şi m-am întors spre-amorul meu:
"Se-nvârte prafu-n praf mereu,
Dansează morţii doar cu morţi."

Dar ea era numai urechi
Pentru vioară. -Ntre perechi
Pătrunse-n casă, pe sub porţi.

Deodată tonul a fost fals,
Se plictisiră toţi de vals
Şi umbrele înţepeniră.

Când zorii, strada poleind
Cu încălţări din fir de-argint,
Înfricoşati, mi se iviră.

poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil fiind...

Aşa de simplu am crescut,
Am mers prin noroi şi ploaie,
Cu vânturi multe m-am bătut,
Am purtat şi pălării de paie.

Când mergeam desculţ pe jos,
Pe dealul legendarului Corb,
Totul mi se părea frumos,
Drumul cu bolovani şi colb.

Nucul bătrânului bunic,
Cetate de grauri şi cuci,
Coroană regală, trunchi unic,
Acoperit de frunze şi nuci.

Adunam în pumni pământ
Din fânaţul de pe Groapă,
Alergam chiar şi flămând
Să mă scald la Ciofu-n troacă.

Salcâmii cu ciorchini de flori,
Spre al lunii Mai sfârşit,
Livada cu privighetori
Ce cântau necontenit.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

De-o dimineaţă, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă (!)

Şi-un greieraş, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe islaz,
De supărare şi necaz
Ne-având o clipă de răgaz
Din scripca lui abia mai cântă,

Iară în plopii de la gară
Sub mieluşeii albi de nori,
Un cârd, agale, de cocori
Se-ngână cu privighetori
Făcându-i parcă de ocară ;

Însă aud osii de care
Şi zarvă mare peste vii...
Din mâini ţesute-n flori de ii
Coboară iz de razachii
Spre ale teascului izvoare!

Dar ce să mai întreb prorocii (!)
Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă
Pe Mărioara prin ogradă,
Înnumărând, pusă pe sfadă,
Că tot nu îi ieşeau... bobocii!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

De-o dimineaţă, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă,

Şi-un greieraş, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe islaz,
De supărare şi necaz
Ne-având o clipă de răgaz
Din scripca lui abia mai cântă,

Iară în plopii de la gară,
Sub mieluşeii albi de nori,
Un cârd, agale, de cocori
Se-ngână cu privighetori
Făcându-i parcă de ocară;

Însă aud osii de care
Şi zarvă mare peste vii...
Din mâini ţesute-n flori de ii
Coboară iz de razachii
Spre ale teascului izvoare...

Dar, ce să mai întreb prorocii,
Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă
Pe Mărioara prin ogradă,
Înumărând, pusă pe sfadă,
Că tot nu îi ieşeau... bobocii!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lidia: Când m-am despărţit de Iustin, mi-am zis naiv: "Peste două luni nu-mi voi mai aminti de el". Când s-a împlinit sorocul, suferinţa era tot acolo şi mi-am mai dat un termen. Patru luni. M-am prefăcut că nu bag de seamă atunci când s-a împlinit şi acesta, iar Iustin tot era acolo. La fel s-a întâmplat şi peste jumătate de an şi tot aşa. Mi-am ţinut mintea ocupată cu munca, iar braţele ocupate cu Mica, dar, uneori, o îmbrăţişare, o emoţie pe care aş vrea să o împărtăşesc cu el, un cântec mă îngenunchează – dacă sunt acasă. Dacă sunt pe stradă, îmi pun ochelarii de soare peste ochii care plâng de dor.

replici din romanul Arlechinul de Nataşa Alina Culea
Adăugat de A.T
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o orchestră fără oameni

acele viori acele viori
aşezate într-o orchestră fără oameni
muzica lemnului şi a golului
gândurile mele acolo
sunt linişte de sepultură

acele acorduri acele acorduri
mii de furnici pe pielea mea
cară fior cu fior
până se termină lumea

acele nuanţe acele nuanţe
acrilică tristeţe
instrumental
motivează absenţa ta

viori viori simţurile mele
încă o partitură
de iubire

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astă noapte, trezirea din beţie

La căderea galbenă-a amurgului
Petrecerea s-a spart,
Iar eu, greoi, sprijinit de-un prieten,
M-am întors acasă şi m-am culcat.

La miezul nopţii aburii vinului dispăruseră,
Risipţi de-un somn bun –
Eram din nou treaz.

În faţa turnului, luna se ridicase din ocean
Acompaniind mareea.
Rândunelele, gata să-şi ia zborul de sub grinzi,
Începuseră să gângurească.

Lumânarea de la fereastra mea,
Gata-gata să se stingă, şi-a regăsit deodată flacăra.
Gândurile nu mi s-au limpezit până-n zori,
Iar în urechi auzeam îndepărtându-se încetişor
Sunete de viori şi de flaute.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea a stăpânit şi până acum peste hotar, dar după ce au început să cânte ciocârliile, părea şi
mai adâncă. Din înălţimi pătrundea clar şi mărunt ciripitul, tot mai imaterial, cu cât se înălţau în cer
păsăruicile cele sure.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunde-mă, iubire fără timp

Ascunde-mă în sufletul tău ca o floare albastră printre iarba
smaraldată din poiană, când soarele iluminează chipul in aprilie.
Iar de vrei să mă săruţi, aminteşte-mă cu parfumul viorelelor
îmbobocite, când privighetoarea cântă madrigalul zorilor.

Ascunde-mă între pliurile timpului, ca o lacrimă
ce dăltuieşte un rid pe chip, când plouă neîntrerupt.
Ţine-mă strîns iar, iubite drag, în amintirea plimbării
în pădurea de pini mirositoare a reavăn în acea zi de mai.

Nu vei fi niciodată singur dacă vei atinge corzile vioarei,
ca o mângâiere de voaluri preţioase în sipariu,
un solfegiu proaspăt de nalbă de-abia şoptit.

Ascunde-mă iubire în hăul gravat al trecutului nostru,
între flaute pe dealuri şi boncăluit al junilor cerbi,
fără timp şi remuşcări când apusul va coborî în noi.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El: Iubito, m-am săturat să tot fiu "vioara a doua" pe lângă tine!
Ea: Bucură-te că mai faci parte din orchestră...

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El: Iubito, m-am săturat să tot fiu "vioara a doua" pe lângă tine!
Ea: Bucură-te că mai faci parte din orchestră.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toţi ar vrea să cânte la vioara întâi, nu s-ar mai putea forma o orchestră. Stimează deci, preţuieşte pe fiecare muzicant în parte.

Robert Schumann în Precepte muzicale pentru casă şi viaţă (3 mai 1850)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul este doar vioara dintr-o orchestră. Regizorul este dirijorul.

citat din Jason Bateman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin a ramurilor mreajă

Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Şi mângâie în urechi,
De sub teiul nalt şi vechi..

Printre ramuri, printre frunză,
Cearcă luna să pătrunză,
Ce frumoasă şi senină,
Vars-o dungă de lumină.

Numai buciumele sună,
Pe când discul blândei lune
Trece rariştea de fag,
Sună buciumul cu drag.

Şi-i răspunde codrul verde,
Iară sufletu-mi se pierde,
Fermecat şi dureros,
După chipul tău frumos.

Şi cum cântă păsărele
De amoru-ne ‘ntre ele,
Ciripind în verde crâng,
Ne mai râd... şi ne mai plâng.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul cântă şi dansează

De-atâta somn
umbra copacilor
se strecoară alene
în simfonia ierbii
pe când cerbii
foşnesc pădurile
iar luna poznaşă
irizează izvorul.

Inima - reporter jucăuş -
îşi trece infinitul
în pescăruşii visului
în zenit de căprioară
şi cerceii lunii
anunţă triumfala vârstă
în neştiuta
oră.

Cerul cântă
dansează
alături de privighetori
şi suflet.

poezie de Nicu Petria din Ziua de după napte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când apare Luna

În grădina mea de rai
Sub o frunză de gutui
Am aflat că tu erai
Maestru al cântului

Cântă greierul cobzar
Din vioara fermecată
Glasul lui este un dar
Ne încântă vara toată

Când apare Luna
Mici făpturi se adună
Pregătiri întruna
Un concert răsună

Stele ce dansează
Roua cade peste flori
Sufletu-mi vibrează
La auzul de viori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

e seară în lume
adoarme frunzişul în crânguri
se scutură amotimpuri în vremuri de tină
o mierlă mai cântă pe ramuri
se miscă ace de ceasornic în cer
mişcări pure
se închide o clipă în somnul de gală
o frunză a căzut în palma uitării
căutam în lume, a vieţii aromă
văzduhul plutea în ani peste ape
se adunau amintiri, mai trecea un timp pe sub pleoape
în zori, copacii îşi deschid coroana spre zare
în cuiburi, păsări vin să adoarmă
ce lung este drumul spre casă
dansează clipa în zbor peste mare
se răspândeşte în jur abur de soare
se aprind mesteceni în crâng
stol de grauri, foc de aur
cântă copacul cu limbile de foc
un pom, o pasăre şi un zbor
ard flăcări pe cer
pe jos, frunza se lasă
noaptea a plecat să se culce
inima creşte
a iubire, a visare...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când conduci o maşină nouă te simţi ca şi cum ai fi într-un portofel burduşit cu bani, cu bancnotele plesnindu-te peste urechi în timp ce zboară pe fereastră.

citat din Grey Livingston
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loc în suflet

La drum de seară am plecat
Căci dorul inimii mă arde
Prin albia de rău secat
Călc prin pădurile aride

Te-am căutat eu pretutindeni
Tu nu erai niciunde-n gând
Si m-am uitat apoi în mine
Trairile din inima mea râzând

Te-am găsit la loc în suflet
Si m-am întors pe drumul unde
Erai o melodie, un sonet
Si gândurile-mi erau crude

Mergeam acum desculţă
Simţeam pământul cum mă frige
Sufletul luminat de o steluţă
Iubirea nimeni nu ne-o înfrânge

Nu-mi este teamă de singurătate
Te am cu mine pretutindeni
Si gândurile nu-mi mai sunt umbrite
De norii ce se plimbă liberi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!