Ascunde-mă, iubire fără timp
Ascunde-mă în sufletul tău ca o floare albastră printre iarba
smaraldată din poiană, când soarele iluminează chipul in aprilie.
Iar de vrei să mă săruți, amintește-mă cu parfumul viorelelor
îmbobocite, când privighetoarea cântă madrigalul zorilor.
Ascunde-mă între pliurile timpului, ca o lacrimă
ce dăltuiește un rid pe chip, când plouă neîntrerupt.
Ține-mă strîns iar, iubite drag, în amintirea plimbării
în pădurea de pini mirositoare a reavăn în acea zi de mai.
Nu vei fi niciodată singur dacă vei atinge corzile vioarei,
ca o mângâiere de voaluri prețioase în sipariu,
un solfegiu proaspăt de nalbă de-abia șoptit.
Ascunde-mă iubire în hăul gravat al trecutului nostru,
între flaute pe dealuri și boncăluit al junilor cerbi,
fără timp și remușcări când apusul va coborî în noi.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lidia Popa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.