Într-o orchestră fără oameni
acele viori acele viori
așezate într-o orchestră fără oameni
muzica lemnului și a golului
gândurile mele acolo
sunt liniște de sepultură
acele acorduri acele acorduri
mii de furnici pe pielea mea
cară fior cu fior
până se termină lumea
acele nuanțe acele nuanțe
acrilică tristețe
instrumental
motivează absența ta
viori viori simțurile mele
încă o partitură
de iubire
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre tristețe
- poezii despre simțuri
- poezii despre muzică
- poezii despre lemn
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre furnici
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.