Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

S-au stins teii

S-au stins teii în tăcere... anul ăsta nu i-am vrut,
Mi-ai lipsit, a fost durere, să te uit nu am putut,
Mai se tânguie o frunză... un pas rătăcit m-a dus
Să aleg o altă muză, și prea tristă m-am supus...

Dar nimic nu se compară, cu mirosul lor de mai,
Teii cu floare amară sunt simbolul ce mi-l dai
Prin cuvinte nerostite sau mesaje în eter
Pe orbite rătăcite și-nvelite în mister.

S-au stins teii și mă doare că m-am înecat în vis
Îmbătată de candoare, așteptând un compromis
Tu să-mi fii muza de toamnă, teii să-mi fie balsam
Rănilor care înseamnă... niciodată să te am...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Teii

Teii mă cheamă cu aroma lor,
Să-mi potolească al meu dor.
Vreau zbor ca un condor,
Să aleg un tei, al dragostei ambasador.

Teiule drag, trezește-mi simțurile toate,
Cu ale tale flori minunat înmiresmate,
Învăluie-mă în frunzele tale elegante
Și luminează-mi sufletul cu a ta puritate.

Îmi doresc arăt bine la întâlnirea
La care îmi va fi cunoscută iubirea,
Va avea loc a dorului alinare
Și a simțurilor noastre desfătare.

Teiule, te rog, să nu mă dezamăgești,
Vreau, cât poți de bine, să mă pregătești,
Din farmecul tău, să-mi dăruiești,
Fericire mare, să-mi făurești!

Îți promit, teiule dragă, că în fiecare an, când vei da în floare,
Voi reveni cu bucurie mare,
Pentru a simțurilor reîmprospătare
Și pentru a ta adorare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dorinta cuantica" de Gabriela Aronovici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 12.99 lei.
Corneliu Culman

Teii scriu poeme

Teii îngâlbenesc
însângerați de soare.
scriu poeme
cu frunzele lor
peste care trec pașii mei
ca o pană
ce se deschide fără glas.

trec clipele
tam tamuri de tâmple
cu harul lacrimii
uscat în pulbere
și Jiul tot curge
și curge.

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Ireal itinerant

Dezbracă teii de floare
trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopții val

Trupul tău prea ireal
care totuși parcă este
nufăr tragic tras la mal
dintr-o magică poveste

Care totuși parcă este
trupul tău de fată mare
pe pământ ultima veste
dezbracă teii de floare

Trupul tău ca o poveste
care nu-i atunci când este

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iarasi teii

Iarăși teii se întorc
Prăvălind spre noi miresme
Nebunia înfloririi îi transformă
În efluvii verzi de soare
Și-mbătați sub poala lor
Ne iubim pândind lumina
Ce împarte printre frunze
Umbre-ntoarse pe pământ
Și-ntr-o ploaie dulce
de parfumuri ce ne-ncearcă
bântuim sorbind făptura
florilor ce ne colindă.
Mai apoi sub clar de lună
Liniștea din tei coboară
Și pe banca adormită
Ne iubim pierduți în noapte
Tu ești rege, eu regina
teilor ce înfloresc la poartă.

poezie de
Adăugat de Sorina MinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna Danielei

Frunze omagiale mi se lipesc de pantofi,
Pe bulevardul muiat și posomorât.
Tramvaiul huruie a dezolare,
Cerul suspină șoptit peste a mea pălărie.

Prinsă-n cântecul de leagăn al vântului eram,
La birt, doi văduvi vin fiert beau.
Felinarele, printre teii goi, stins luminau,
În toamnă, un bătrân și-o bătrână se plimbau.

Ploua, peste amurgurile lui Noiembrie ploua,
Se-nnopta, peste casele muritoare se-nnopta.
O șoaptă echivocă a sufletului necăjea,
Să-mi fie viața o lirică toamnă aș vrea...

poezie de din Poeții noștri (iulie 2017)
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Janet Nică

Alegeri autumnale

S-au scuturat, de brumă, teii,
Și, chiar de când mijiră zorii,
Se frig, prin parcuri, mititeii,
La fel, la urne-alegătorii.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Visând că te iubesc

M-am stins
între tăcerile târzii
și m-am topit
în visuri argintii
când stelele
se pregăteau a străluci
plutind alene
peste norii azurii

M-am rătăcit
și nu simțeam de zbor
sau poate
m-a atins un nor
credeam tu chemi
de dor
dar nu...
a fost un astru călător

N-ai mai venit
și zorii dimineții s-au ivit
un aer dur și rece
m-a trezit
O... ce păcat
visul s-a sfârșit
nu-nțeleg cum
dar am visat
că te-am iubit

Și nu știu cum
dar ziua
de tine nu mi-e dor
iar noaptea-n vis
simt ca-m să mor
și te aștept mereu
pe-același nor
zâmbesc...
o pasăre m-a salutat
în formă de onor

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Comoara iubirii

S-au împodobit teii cu flori galben-mierii,
Creând, din nou, cadru festiv iubirii noastre;
Noi, care suntem acei îndrăgostiți târzii
Ale căror rădăcini au ieșit din glastre!

În rapsodii cerești de păsări, să-mi șoptești lin,
Cuvinte ce n-ai spus, niciodată, nimănui
Apoi să mă rogi să nu mai plec, când am să vin,
Și numai gândul rău ni-l trimitem haihui...

Hai, vino! Vreau dansăm cu fluturii în crâng,
Cum renaștem, ne-nvețe primăvara,
Fiindcă doar cu tine aș uita să mai plâng,
Nu-mi mai doresc nimic: iubirea mi-e comoara!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Alintul florilor de tei

Se scutură teii de floare
Ne inundă miresme amare...
Mireasmă de grâne și miere,
De vis și de pită
Impodobită cu betea
De frunze-arămii...
La tâmplele albe simt zvâcnind
Vulcanii tinereții.
Privirea-mi, cu jind,
Se-nfruptă din marea de floare.
Alintul florii de tei, când alergam pe alei,
Acum mai aspru mă doare.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lacrimă

Nu e nimic o lacrimă acum,
a înfrunzit iubirea-n amândoi,
în plină iarnă, teii au parfum
și prin zăpadă fluturi zboară-n roi.

Nu e nimic o lacrimă acum,
s-a rătăcit cândva prin elegii,
la polul nord prin gheață-și sapă drum
un peștișor cu solzii argintii.

Nu e nimic o lacrimă acum,
a înghețat demult în amintiri,
cu flori au năvălit copaci duium
binecuvânteze azi doi miri.

Nu e nimic o lacrimă acum,
în zbor cuceritor de alte punți
dezastru-nzăpezirii mi-l asum
cu strigătul cascadelor din munți.

poezie de (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Adina VSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Odă Luceafărului poeziei românești

Trudind la sfânta devenire,
Prin sfinte rugi, Luceafăr blând,
Iar lăcrimează Eminescu!
Aleargă iar cu plânsu-n gând.

Se scutură de floare teii
Pe "lacul" liniștit și sfânt,
Aleargă iambii și troheii
Cuvântul metamorfozând.

S-au stins metaforele noastre
O altă lege-i - versul alb
În noi, români născuți prin lege,
Luceafăr blând, luceafăr drag,

Se stinge... Candela uitării
Îl risipește în zenit,
Un val străin pe valul mării,
Un plâns în suflet pironit.

Analfabeți, la colț de stradă,
Îi vezi cerșind. Un vers în dar
dați acelui ce-o să cadă
-N capcana stihului amar!

Nu știe litera, nici plânsul
De veacuri eminescian,
Dar caută printre luceferi
Viața nu-i fie în zadar!

Oh, coborând pe plaiuri sfinte,
Luceafăr, versului dă iar,
Lumina scrierii divine
Cuvânt și literă și har!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

O zi de mai

Te-aștept de o oră, iubito, și sper
-ți simt bucuria în mersul ușor,
privirea din ochii pe care-i ador,
parfumul pe care-l degaji în eter.

Sub teii în floare aș vrea să te plimb
pe-aleea ce-ți place, c-un vechi felinar
ce-ades ne atrage cu ochiu-i de jar
când ziua și noaptea spre seară fac schimb.

Te-aștept pe o bancă uitată în parc
din vremea în care râdeam încântați
mergând fericiți de curând săgetați
de-un zeu ce își plimbă prin ceruri un arc.

Apari, punctuală, c-un zâmbet ștrengar,
frumoasă, distinsă, plutind ca-ntr-un vis,
un înger la mine de soartă trimis,
să-mi fie pe viață al zeilor dar.

În ochii căprui care îți strălucesc,
Se-aprind mii de stele când spun: te iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Ninge cu versuri înghețate

Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă niște Parce
sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat
stau la vamă niște Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce

Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui

sonet de din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

Adagio

Își iau adio teii de la vară,
Cu miere ninge peste ochii mei,
Mai strâng parfumul florilor spre seară.
În picături de miere, de mă vrei,

Oprește-te pe-o ramură cuminte,
Ce-și mai păstrează rodu-nmiresmat
Și-oi picura cu lacrimă fierbinte,
Din florile ce încă n-au plecat.

Mai am un braț ce încă înflorește,
Mai urcă seva verde-n inelar-
O mărturie care povestește,
Că îți sunt vară în vocabular.

Rostește- ca pe o rugăciune,
Dar, nu îngenunchea, n-ai s-ajungi,
prinzi ultimul zvon de pasiune
Al ramului, cu degetele stângi.

Voi mai vibra o clipă, chiar de plouă
Și vântul îmi mai fură un suspin.
Veghează- pe-un colț de lună nouă,
Cu ultima suflare să te-alin...

Își iau adio teii de la vară,
Ca un adagio în scâncet de vioară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Fișă de dosar

Nu
mi-am
cenzurat
niciodată
rănile

Iată

Teii
înfloresc

Și
eu
sângerez
cu
miresme
cu
tot

poezie de din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corneliu Neagu

Noapte de iunie

Cânta deasupra pasărea măiastră,
pădurea tremura cuprinsă de fiori,
iar vântul, răscolind frunzișu-n creastă,
se rătăcea prin teii încărcați de flori.

Creștea în zare luna tremurândă,
iar noi priveam uimiți, sub cerul de oțel,
cum umbrele, pornite să se-ascundă,
pluteau în spatele cetății, sub crenel.

Măceșii peste zid dădeau în floare,
se agățau în gard cu spinii de uluci,
privind mirați, văzând cum seduci,
la pieptul tău strângându-mă mai tare.

Abia atunci, uitându-mă mai bine,
păgâne năluciri vedeam în ochii tăi,
-ndepărtam, să mă desprind de tine,
dar trăgeai vin în brațe, înapoi.

Și m-a cuprins o vrajă, dintr-odată,
pluteam în lumi de vis, departe-n infinit,
nici nu mai știu ce-a fost, dar m-am trezit,
căci se rupea deasupra bolta înstelată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chipul tău de floare rară

chipul tău de floare rară
se dizolvă-n mine-ncet,
cănd te văd printre nucet,
seara-n aerul de-afară.

s-au împrimăvărat teii
și miroase-a corpul tău,
te vor admira și zeii,
sete mi-e de tine rău...

cu lacrima sângerândă,
sunt și cântec, sunt și gând,
cu figura ta cea blândă,
tu ești floarea pe pământ.

ochiul meu albastru, verde,
ți-a căzut pe suflețel,
te-ar mai admira nițel,
frică mi-e a nu te pierde...

poezie de (28 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte nerostite...

Lacrimile-mi sapă-n obraji cuvinte
Cuvinte nerostite!
Se preling și cad rătăcite pe covor...
Se lasă călcate de talpa-mi în treacăt, întâmplător.
În dorința deșartă... la măcar unica șansă... de a spune cum dor
Cum dor cuvintele nerostite?
Și oare... prelinse în van,
Ce doare mai tare, cuvintele nerostite sau.... sufletul trist, în așteptarea lor?
Sunt lacrimi, cuvinte... ce pot spune povești, dar tac... tac și dor!

poezie de (24 iunie 2015)
Adăugat de Gianina FoldvariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anul Nou

Un an s-a dus din viața mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an prindă vrea
Și trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulțumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mustră c-am greșit
Și nu am fost în tot supus?

meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea Îi spun
Și vreau s-o iau de la-nceput,

fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun și drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Și nu mai sunt cel înțelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând și iubitor
Ai milă astăzi și de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau Te slujesc
Așa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, străduiesc,
fac doar ce e de folos

Și plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăție
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, știu, fără Tine
Nimic nu pot izbutesc.

Amin

poezie de (27 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Depresie VII

Și-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune –
Poate c-am trăit deajuns.

Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele –
Am trăit și le-am făcut.

Ce voi regreta? Nimica! –
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Și prea multe am râvnit.

Niciodată, nicăierea,
N-a ieșit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.

Singur m-am simțit, întruna,
Nici prieteni n-am avut...
M-a învins, mereu, minciuna –
Nedreptatea m-a durut.

Și prea des în amintire
Cu tristețe m-am ascuns
Și-am dorit prea mult iubire –
Și iubirea m-a străpuns.

Am tânjit – dar ce anume,
Am tânjit – nici nu mai știu...
Și-o durere fără nume
M-a ținut, ades, pustiu.

Zile veștede, încruntate,
Am trăit, pășind greoi...
Amăgiri am dus în spate -
Ca pe-un colțuros pietroi.

... Și-o să mă retrag din lume,
Într-un loc ascuns, ferit;
Stins de-o silă fără nume –
Oare, totuși, am trăit?!

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook