Comoara iubirii
S-au împodobit teii cu flori galben-mierii,
Creând, din nou, cadru festiv iubirii noastre;
Noi, care suntem acei îndrăgostiți târzii
Ale căror rădăcini au ieșit din glastre!
În rapsodii cerești de păsări, să-mi șoptești lin,
Cuvinte ce n-ai spus, niciodată, nimănui
Apoi să mă rogi să nu mai plec, când am să vin,
Și numai gândul rău să ni-l trimitem haihui...
Hai, vino! Vreau să dansăm cu fluturii în crâng,
Cum să renaștem, să ne-nvețe primăvara,
Fiindcă doar cu tine aș uita să mai plâng,
Nu-mi mai doresc nimic: iubirea mi-e comoara!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.