Ireal itinerant

Dezbracă teii de floare
trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopţii val

Trupul tău prea ireal
care totuşi parcă este
nufăr tragic tras la mal
dintr-o magică poveste

Care totuşi parcă este
trupul tău de fată mare
pe pământ ultima veste
dezbracă teii de floare

Trupul tău ca o poveste
care nu-i atunci când este

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul meu ( un poem fado)

În lipsa ta
trupul meu
este o navă fără nici un loc de refugiu
confuzie de valuri pe o mare moartă

Trupul tău
este un deşert
fără atingerea degetelor mele
pe pielea ta

Ochii tăi
îşi amintesc că odată m-au adorat
ei sunt ţărmuri de pe care
nu mai pot privi în tine

poezie de Beatriz da Conceiçăo, 1939 - 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânzătoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau în floare
şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
când te privesc şi mor câte puţin

Şi simt în piept văpaia unui crin
şi trupul parcă-i flacără străină
între prea mult şi iată prea puţin
eşti noaptea devorată de lumină

Şi trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
şi cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub acestă întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Femeie,
De pe trupul tău versurile-mi curg
Şi se revarsă peste tot într-o clipită,
Transform şi dimineţile-n amurg
Ca să îmi fii a nopţilor ispită.

Femeie,
De pe pe trupul tău culeg cuvinte,
Le fac mănunchi, în vise le-nfăşor,
Nu vreau de-altcineva să fie atinse,
Şi-am să le cos c-o lacrimă de dor.

Femeie,
De pe trupul tău mi-adun privirea,
Pierdută atunci când nu eram atent,
O simt cum rătăceşte încă aiurea
Si ziua doarme pe zâmbetul absent.

Femeie,
De pe trupul tău cântecul îmi vine,
Eşti o serenadă ce o cânt mereu,
Fiecare nota poartă-un dor de tine,
Şi-o-mpreun în cânt cu dorul meu.

Femeie,
De pe trupul tău îmi iau lumina
S-o răspândesc în lumea noastră,
Vreau să împart cu infinitul vina,
Că vreau să am o zi mereu albastră.

Femeie,
La câte-mi eşti tu mie, e prea puţin,
Oricât am să te cânt, loc mai este,
Rapsod rămân, la tine mă închin,
Iubire-mi eşti şi-o filă de poveste.

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul femeii este o floare; sufletu-i rădăcina.

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (23 august 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropiere

Mă arde-apropierea şi gându-ţi cel nebun
Ce naşte pasiuni şi versuri debordante
Mi-s buzele legate şi totuşi vreau să spun
Că nimeni pân' la tine nu m-a ştiut răzbate.

Mi-e trupul răvăşit de ale tale mângâieri
Parcă mă rupi din tine când mă iubeşti duios
La miezul nopţii arde poemul cel de ieri
Căci îi ia locul altul în zbor de albatros.

Nici gândul nu mai este în tâmpla-mi de copilă
Căci s-a mutat la tine cu dorul ce mă cheamă
Dezbracă-te de mine şi du-mă fără milă
În lumea-ţi de poveste, în Cerul de aramă.

Atinge-mă în noapte, căci trupul mi-este zbor
Să-ţi simt iubirea pură cum mă ridică-n Cer
Să mai rămânem aştri şi glasul unui nor
Ce fără noi se stinge ca tragicul mister.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trupul tău clădit?!

E trupul tău clădit din vii petale,
Din mugurii simţirilor trăite,
Din vise înflorind însufleţite
Din sevele dorinţei virginale?!...
E trupul tău clădit din mângâieri,
Din şoapte de amor înfiorate,
Din locuri sacre, tandru sărutate,
Sau din savoarea dulcilor plăceri?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

trupul omului

Trupul omului nu este un lucru sau o substanţă dată, ci o continuă creaţie. Trupul omului este un sistem energetic care nu va fi niciodată o structură completă; niciodată static, în continuă reconstrucţie şi deconstrucţie interioară; îl distrugem pentru a-l înnoi.

definiţie de Norman O. Brown
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când tragem prea tare, frânghia se rupe. Atunci când suprasolicităm trupul dincolo de anumite limite, până la urmă trupul cedează, iar sănătatea şi viaţa ne sunt afectate.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trupul te doare

Când trupul te doare, ca şi inima,
Când nu mai vrei să scrii nimic,
Când toate iubirile s-au răspândit
Ca fluturii pe câmpul cu maci şi ciulini,
Atunci îndrepţi ochiul minţii spre Dumnezeu,
Zadarnic I-ai negat existenţa, El nu te mustră,
Simţi un gol necunoscut în tot trupul,
Inima sde opreşte o clipă, parcă ar gândi,
Uiţi toate cărţile citite, ca şi cum te-ai dezbrăca de haine,
Vei plonja în cerul –abis, nu vei zbura, nu poţi, dar vei crede
Că şi asta este posibil, fără mijloace de transport,
Decât o Iubire imensă de absolutul pe care nu-l vei înţelege
Cu mintea, ci numai cu sufletul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi, trupul meu

Aminteşte-ţi, trupul meu, nu numai cât de mult ai fost iubit,
nu numai paturile în care te-ai culcat,
ci şi acele dorinţe
care-ţi străluceau în lumina ochilor
şi-ţi tremurau în voce – şi pe care anumite
întâmplări le-au destinat neîmplinirii.

Acum, când toate au devenit trecut,
parcă aproape ţi s-au împlinit aievea
acele dorinţe – aminteşte-ţi
strălucirea lor în ochii care te priveau cu nesaţ;
aminteşte-ţi cum tremurau în voce,
pentru tine, trupul meu.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată mică, fată mare

Femeia-i eterna poveste,
Pe care o dorim noi, fiecare
Şi care, din păcate, nu mai este
O fată mică... fată mare.

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine...

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Păşeşte încet pe orele vieţii,
Adormi uşor în urmele nopţii,
Cu gândul departe de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Nu-l scoate o viaţă şi-o moarte,
E mort. A alunecat într-o parte;
Lasă-ţi trupul să uite de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Să-noate prin plasmă şi sânge,
S-adoarmă sufletul ce-ţi plânge
O vorbă rostită pe buzele-ţi fine.

Lasă-ţi trupul să cadă în mine,
E adormit de-o moarte eternă,
Iubito,oare vorba ta iarnă
Aduce-n trupul ce cade în mine?

poezie de Mihai Zisu
Adăugat de Mihai Zisu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul

Trupul este containerul mizeriilor
Ce ne stăpânesc gândurile...
Este spitalul în care
Tăcerile hibernează,
Lăsând simţul tactil la limita inferioară.
O poveste banală,
În care rândurile aleargă,
Fuzionând cu gânduri şi sentimente.
O conexiune radiografiată în 3D,
Dând naştere unor marionete
Ce îşi deversează conştiinţa în fapte
Şi A. D. N-ul în multiplii cu handicap ai tăcerilor.
Veniţi să ardem noxele sufletului
În crematoriul durerii!
Se usucă cerneala în iris
şi putem deveni orbi,
Ori imuni la dezastrul umanităţii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul piere, sufletul este nemuritor. El nu poate fi ucis prin uciderea trupului. Unde e trupul meu? Sălaşul tinereţii mele? În trupul acesta bătrân şi decrepit, părul meu e cărunt, faţa îmi e brăzdată de riduri, dar sufletul îmi e la fel, neatins de vreme.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

trupul omului

Trupul omului este biserica în care natura cere să fie proslăvită.

definiţie clasică de Marchizul de Sade
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încercăm să zburăm cu aripile sfinţeniei, trupul ne trage în jos. Ferice de cei care au învăţat să îşi abandoneze trupul.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

După moarte

Rotind cosmic sufletul şi trupul
Invadez doar încercări modeste,
În care predici neînduplecate
Poartă miei spre căile celeste.

Ghiftuit de cărţi şi-nsingurare
Sufoc pământul cu-oprobiul idiot
Din care-analfabeţii ajung pe bolta
Spovedaniei cu crezul în Irod.

Pun preţ pe nuferii îngemănaţi
Ce părăsesc spirala de nămol
În care doar ideea cu secreţii
De calomnii rămâne-n trupul gol.

Mi-i sufletul otravă pusă-n floare
Şi zugrăvesc onoarea care nu-i,
Lumina ei se scaldă în mireasma
Morţii ce-şi atârnă coasa-n cui.

Rotind şi sufletul, şi trupul, şi
Propriul crez ieşit din ochi de foc,
Gândesc la clipa care mâine
Nu va avea lumină să mă-ntorc.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti. - 6:22-23
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Şi prea durere trupul
Şi visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.

Aş fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Şi prea împietrită
Amintirea;

Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.

poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti căsătorit cu trupul tău. Trupul este soţia ta.

Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!