Chipul tău de floare rară
chipul tău de floare rară
se dizolvă-n mine-ncet,
cănd te văd printre nucet,
seara-n aerul de-afară.
s-au împrimăvărat teii
și miroase-a corpul tău,
te vor admira și zeii,
sete mi-e de tine rău...
cu lacrima sângerândă,
sunt și cântec, sunt și gând,
cu figura ta cea blândă,
tu ești floarea pe pământ.
ochiul meu albastru, verde,
ți-a căzut pe suflețel,
te-ar mai admira nițel,
frică mi-e a nu te pierde...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre verde
- poezii despre tei
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
- poezii despre corp
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.