Toamna Danielei
Frunze omagiale mi se lipesc de pantofi,
Pe bulevardul muiat și posomorât.
Tramvaiul huruie a dezolare,
Cerul suspină șoptit peste a mea pălărie.
Prinsă-n cântecul de leagăn al vântului eram,
La birt, doi văduvi vin fiert beau.
Felinarele, printre teii goi, stins luminau,
În toamnă, un bătrân și-o bătrână se plimbau.
Ploua, peste amurgurile lui Noiembrie ploua,
Se-nnopta, peste casele muritoare se-nnopta.
O șoaptă echivocă a sufletului mă necăjea,
Să-mi fie viața o lirică toamnă aș vrea...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iulie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.