Călătoria celor care au aşteptat alte trasee

noi
când plecăm pe lună
încercăm trasee neobişnuite

de multe ori alegem
ochii iubitei pe moarte
sau mâinile bunicului
care răsfoiesc o carte

trimitem într-o vizită lineară
gustul de toamnă amară
şi aşteptăm călătorii
să ne bată în cuie
un candelabru din oase

când plecăm pe lună
alegem la întâmplare
o diagonală terestră care plonjează în mare
şi ne obişnuim cu adevăruri
cât nuca de cocos
pe care-o găureşti la început de iunie
apoi îi dai drumul pe funie
şi speri să se oprească la timp
cam la fel cum se-ntâmplă cu rugina
care, din ordinul călăului,
se-mperechează pe furiş cu ghilotina

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea linişte

mâine se-ntâmplă
o frunză de nuc

şi noi aşteptăm
rugina pe frunte

mâine e alb
şi astăzi e alb

şi noi doar murim
în drumul

spre noi

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublim

Cât de sublimă
este lumea
care nu este.
Poeţii o cântă,
o visează
şi o doresc.
Lunatecii
O caută
orbecăind
pe raze de lună.
S-o căutăm
împreună
la noapte
şi apoi să plecăm
îndrăgostiţi.
Să plecăm
hoinărind
în neexistenţă.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive şi când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podeţe
Moleşite de blândeţe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,
Nopţile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...

Smulge-mă pană cu pană
Şi întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poţi să mori
Şi să mă iveşti din zori.

Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toţi în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ţi-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.

Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.

Luna curge,
Luna-i sus
Şi eu tocmai la Apus.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondul de noapte

Noaptea e un sfetnic bun.
Pe sub frunza de alun,
Închid ochii, luna-i lună,
Ferecată-ntr-o alună;
Mă întreb şi mă supun

Dimineţii din ajun,
Tălmăcită-n soare brun;
Dar eu ştiu că luna-i lună.
Noaptea e un sfetnic bun.

La momentul oportun,
Toate-n mine parcă spun
Să mă ţin de semilună
Şi când luna este lună,
Pe sub frunze mă cunun.
Noaptea e un sfetnic bun.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amănunte

cine-ndrăzneşte să-mi explice
traiectoria lunii care-a uitat
să se ridice
pe dealuri bătute în cuie

ea doarme lângă sâmburele de gutuie
şi din odihna ei înţeleg
aşezarea pe diagonală a câmpurilor de caprifoi
amestecate cu oase şi noroi

să n-o deranjăm din această latenţă
nimic anormal

are şi luna dreptul suprem
la o frumoasă demenţă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

mă-nţeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus

şi ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit şi neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt

mă-nţeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăşte pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur şi pasul amar

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie inutilă de logică

Aşs se-ntâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim
unde-am vrut,
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva totul e logic,
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 iunie, Ziua copilăriei

La întâi de Cireşar,
E un început de lună,
Aducem copiilor în dar
O lume mult mai bună.

Alergaţi, iubiţi copii,
Prin pajişti cu stele,
Realizaţi din păpădii
Acele magice inele.

Venim să mai visăm,
Cu inimi inocente,
Împreună să plecăm
Spre lumile perfecte.

poezie de Mihai Leonte din Armonii majore
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o noapte

mă-nţeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus

şi ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit şi neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt

mă-nţeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăşte pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur şi pasul amar

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronica de zbor

No scriem, doamnă, cărţile care
S-au mai scris precum ştii
Sub clarul de veac din lanuri de rouă
Trimitem prin scrisori miresmele târzii.

Trăim pe o planetă de semen caudate,
În carnea noastră ardem ades câte un semn
Mirese bat cu sufletul de lemn
La podul din afară de cetate.

Lăsăm ca anonimi ades câte un rug
Plecăm spre Dulcineea de dincolo de moarte,
Ne hăituiesc ogarii vămilor pierdute
Când sângele curat s-a preschimbat în carte.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţă la mare

Valuri, valuri vin spre plajă,
Soarele încinge tare,
Care cu ale lui raze
Ne cheamă la înviorare.

Intrăm şi ne bălăcim cu toţii
În apa de nesfârşit
Tineri, bătrâni, nepoţii,
Ne luăm apoi la stropit.

Unii fac baie la mal,
Alţii înoată în larg.
Toţi au acelaşi recital,
Să petreacă ziua cu drag.

Când căldura este mare
Plecăm la dejunat,
Iar după ce vine răcoare
Luăm faleza la călcat.

Întâmpinaţi de briza care vine
Din îndepărtările mării,
Ne-am simţit cu toţii bine
În aerul plăcut al serii.

Să fie complet scenariu
Am început cu tahlale,
Alţii pe la Delfinariu,
Urmând cina şi culcare.

Dimineaţa somnul îi bun
Să dormi în continuare,
Noroc cu câte un bătrân
Care ne face chemare.

La plaja cu nisipul ei fin
Şi o mare învolburată,
De parcă ne-ar certa
De ce nu venim odată.

Ca să facem baie în ea
Când e bine şi soare,
Că se schimbă vremea
Cu ploi multe şi răcoare.

Cu algele ei de totdeauna
Ne-am avântat în ea.
I-am gustat şi sărătura,
Altfel nu se putea.

Zi de zi am petrecut
În valurile schimbătoare.
După care am început
Să ne pregătim de plecare.

Cu vacanţa încheiată
Am mers să o vedem
Era furioasă şi înspumată,
Probabil de ce plecăm!

De pe dig, i-am făcut cu mâna,
Spunându-i că venim la vară,
Să fie primitoare întotdeauna,
Şi împreună ne bucurăm iară.

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi regnul vegetal emigrează...

Un mac, ce se zbate-n fereastră
Şi o lalea, care se vrea albastră,

(Ca să vedeţi şi voi, ce vegetale!),
Îşi fac semne discrete din petale...

Pesemne, că au duh aceste flori
Şi – cine ştie? Minte şi fiori,

Pesemne, că-şi vorbesc, în limba lor,
Căci, poate au şi ele-un tricolor...

La care să se închine, uneori,
Chiar dacă par să fie simple flori...

Desigur, plâng, din când în când,
În graiul lor inflorescent, zicând ;

"Hai să plecăm în lume, surioară,
În lumea-n care este numai vară,

Printre camelii, frezii şi oleandri,
Acolo unde-s oamenii mai tandri,

Unde avem şi noi un Dumnezeu,
La care s-apelăm şi tu, şi eu...

Şi-nfiorate, pe sub clar la lună,
Noi, soro, să murim de moarte bună!"

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne alegem singuri drumul în viaţă şi să încercăm să presăram acea cale cu flori.

citat din Emilie du Chatelet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tot îmi spui de Ana?

amestec făina oaselor mele
în bolul osului tău
din care fluieră coclaurile

neumblarea noastră
nu face decât să ne depărteze
de zidurile pe care le ridicăm
şi pe care le văruim

cu oase

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între violenţă şi dialog, noi alegem dialogul. Între extremism politic şi cultură politică noi o alegem pe ultima. Între ultimat şi compromis noi alegem compromisul.

Mircea Snegur în Labirintul destinului (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o lingură cu apă

înot la nesfârşit într-o lingură cu apă
şi buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
şi în moarte

odihna mea sub piatra asta moale
se răscoleşte-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-şi taie degetele lungi
înalţă zmeie până unde mergi
dar nu ajungi

înot la nesfârşit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mal de cristal

E parcă
O barcă
La mal
De cristal

Şi-n barcă
Încearcă
Să suie
-o gutuie,

Gutuie
Gălbuie,
Eşti lună
Străbună,

Gutuie
-amăruie,
Eşti lună
Cunună!

În mijloc
De foc –
Un miez
De orez,

Pe margini –
Paragini,
Aramă
Şi-alamă

De toamnă,
Ce toarnă
Cu ploi
În puhoi

Şi valul,
La malul
De sticlă,
Despică

Scoicile –
Doicile
Lumii
Şi lunii.

La mal
De cristal
E-o barcă
Şi parcă...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâmplare soră cu mama

când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toţi trecătorii

m-am apropiat cu buzele
de ciutură

două narcise agonizau pe apa sfinţită

mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiţii
şi vrabia din mână

erai ochioasă
ca mătuşa mea
care te blagosloveşte în bibliile satanice
pe care nu le mai înţeleg
de la o vreme

acum ce rost are
să pui cărămida sub capul nopţii?

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poezie nu există moarte

În poezie nu există moarte,
Se-ntâmplă doar ca versul să dispară
Într-o metaforă ca semn carte,
Salvându-te a nu ştiu câta oara

Când o citeşti cu buze murmurânde,
Imagini împletind într-o visare,
Tu nevoind să pieri fără izbândă,
Uitat în lumea-ţi rece, muritoare,

În poezie e lumină şi sunt ceruri
Iar punctul este limita unui departe,
Aici nu pot fi două adevăruri
Chiar virgulă pot pune, după "moarte"...

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot despre lună

Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,

Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mişună pe mare
Şi m-adulmecă de sare.

Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.

Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna faţa îşi întoarnă
Şi mă ninge-n iarnă-iarnă.

Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.
Smirnă stau, să stai şi tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!