În poezie nu există moarte

În poezie nu există moarte,
Se-ntâmplă doar ca versul să dispară
Într-o metaforă ca semn carte,
Salvându-te a nu ştiu câta oara

Când o citeşti cu buze murmurânde,
Imagini împletind într-o visare,
Tu nevoind să pieri fără izbândă,
Uitat în lumea-ţi rece, muritoare,

În poezie e lumină şi sunt ceruri
Iar punctul este limita unui departe,
Aici nu pot fi două adevăruri
Chiar virgulă pot pune, după "moarte"...

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Bate vânt de primavară peste crengile-nflorite
Le apropie, le separă
Par atât de-ndrăgostite
De caldură, de lumină şi de fructul ce-o s-apară.

Păsări rotitoare-n zare desenează dungi pe cer
Se ridică şi coboară
Stoluri vin şi stoluri pier,
Precum gândul împlinirii care a-ncetat să doară.

Primavară, dulce dragă, primavară parfumată
Împletită şi uşoară
În cosiţele de fată,
Prinse-n flori de violete şi în sunete de vioară,

Ne-ai găsit a câta oară cu ochi plini de bucurie,
Vise împletind cu drag
Melodii şi poezie
Primavară, dulce dragă te voi trece peste prag

Într-o lume a iubirii unde tu poţi să-ţi alungi
Teama de îngheţ în iarnă,
Dorul soarelui în lunci,
Să trăieşti în al meu suflet precum ai trăit atunci,

Când visam că vei veni şi visam că este soare,
Într-o dalbă, blândă zi,
Într-o zi de sărbătoare
Primavară dalbă dragă, când urâtul va pieri!

poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă, pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul poeziei

Când trupul ce-i aşteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.

Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten şi nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.

Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Şi cu Femeia-n Poezie.

Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i aşteaptă versul...

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uite poezia

Odată poezia chiar moartea mi-a răpit-o,
A plâns-o scurt, cu zbucium, apoi a risipit-o
Pe zări de roşii ceruri zidite in pământ
Dintru cenuşa notelor, ce-au ars în al meu cânt,

Rămasă mult prea vie în lumea- mi de visare,
Am căutat în sinea cuvântului ce moare,
Doar doua braţe să întind către iubire,
În care sa încapă o- ntreagă omenire,

Două priviri în care sunt lacrimile stinse
Şi care-i dau luminii doar spaţii necuprinse,
Ca două zâmbete ce bunăoară se-ntâlnesc
Într-un fior al umbrei pe cer Dumnezeiesc

Şi am iertat urâtul, ce nu s-a mai văzut
De-atâta întuneric fugit din început,
Prin versul calm, care i- a stins subtil făclia,
Puterii din pieire să- mi vadă poezia.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multivers

Cred ca există multiversul,
E o genune între noi,
Iubirea- şi caută reversul
Iar noi ne-am transformat în doi,

Ne- am divizat precum un virus
Ucigator, de neoprit
Sunt hieroglife pe papirus
Ceea ce- am scris pe infinit,

Indescifrabil este parcă
În alfabetul propriului destin,
Pământul transformat în arcă
Unde doar singurii mai vin,

Perechea unui joc de cărţi
Rămâne pusă deoparte,
În labirintul unei hărţi
În care doar fugim de moarte,

Nici timpul nu mai e lumină,
Secundele sunt albe ploi,
În ani iubire si în vină
Măsor distanţele din noi

De- atunci de când viteza morţii
Ne- a depărtat de cer cumva,
Doi inocenţi în ale sorţii,
Pieriţi în galaxia ta,

Big bang-ul nu mai are sunet,
Celula stem s-a sinucis
În galaxia unui urlet
Din anticamera de vis,

Viaţa rămâne să răzbată,
O mamă veşnic purtătoare
Intr-o urgenţă operată
Pentru ca altfel pruncul moare,

Se naşte astfel multiversul,
În călimara de genune
Din care izbucneşte versul
Trăirilor de om nebune.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de lumină

noapte visată şi regăsită
printre seminţele timpului
învăluită în patimi cu aromă de opium
şi de poezie sângerândă precum amurgul
o astfel de noapte mă trezeşte
din aşternutul de himere
din visul pietrei ţărmului
din cetatea cu porumbei
rotindu-se prin Agora

într-o astfel de noapte
cresc ziduri de stele
tu îmi citeşti în palmă toată istoria
în ea sunt scrise caravanele
versetele străvechi
poemele de iubire
nopţile de amor
binecuvântarea sferelor

în palma mea tu îţi citeşti naşterea
şi vieţile din alte ceruri
pe când trimiteai răvaşe zeilor
şi-i implorai să-ţi aducă
amfore cu ambrozie
şi o fiică a nopţii care să te înveţe
că există viaţă după moarte

şi rugile ţi-au fost ascultate
suntem două animale la pândă
căutându-se unul pe altul
două animale ce-şi adulmecă moartea
şi luptă cu sânge şi nebunie
vânându-şi pasiunea prin nopţi ca acestea

Suntem două fericiri purtate de valuri
Pe un ţărm cu doruri ancestrale

poezie de Alina Beatrice Chesca (9 martie 2011)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea miilor de licurici

Eu şi cu tine, singuri şi acum,
De lume ascunzându-ne în pace,
Opriţi la o răspântie de drum,
Ne împărţim cuvântul care tace,

Aşa cum doar în nopţile cu lună,
Pe brate-şi poartă dorul ce- a avut,
Un mire sărutând alba cunună
A dăruirii ei de tandru început,

Cum mama sânul dezgoleşte
Cu mâini curate mirosind a pâine,
Cea care oameni zămisleşte
Zidind în pântec ziua cea de mâine,

Eu şi cu tine singuri şi aici,
Înlănţuiţi în dulce frământare,
Noapte căzută peste mii de licurici,
Destin de-a lumina fără de soare

Şi te iubesc adânc, tu mă iubeşti,
Secundele se scurg de pe hârtie,
Când eu îţi scriu, tu mă citeşti
Şi ne atingem sufletele-n poezie.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofrandă lumilor

Scrisul îţi este zbor planat
Deasupra ceea ce-ai uitat
Sau n-ai uitat cu-adevărat,
Iubire fără de pacat,

Revoltă trasă pe o roată,
Ruguri de spin ce înc-o dată
Le-aprinzi să ardă căutând
Curajul ochiului plângând,

Prin fumul unei realităţi,
Prin şiruri lungi de nedreptăţi,
Tânjire către ideal
Care se pierde-n ireal,

Scrisul îţi este o salvare
Frumoasă şi tulburătoare,
Prinţ adorat într-o poveste,
În care viaţa însăşi este

Descrisă ca povestea ei,
Fără de demoni sau de zmei,
Ofrandă lumilor celeste,
Povestea ta într-o poveste.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vărsător irositor

Eu scriu- nu scriu trăiesc în poezie,
Este în fond un fel de haiducie,
Iau clipele bogate le dau celor sărace
Iar foamea disperată o las celor vorace,

Bijuterii ascund de hulpavii deplini,
Îngenunchez să aflu culoarea dintre spini
Şi iar mă rog la veşnice lumine
Să mai ridice turnuri din ruine;

Pereţii lumii mele sunt mult înalţi şi goi,
Ades au fost executaţi la baza lor eroi,
Când verticala lor, mult prea ades deşartă,
Ar fi putut expune doar opere de artă,

În vernisajul care, cu uşile închise
Azi şterge semnătura şi-nceţoşează vise
Iar zgomotul acesta jalnic, atât de insidios,
Cel remanent ca murmur pe treapta cea de jos,

Ar fi putut fi harpă, violoncel sau vioară,
Ca toată neputinţa, din sine şi de-afară,
Să fie transformată într-o rapsodie
Şi fără instrumente măcar în liturghie...

Această haiducie, ilustru asumată
Este în fond o roată, captivă-n altă roată
Şi vorba este astăzi, doar despre ce ar fi
O muritoare lume, cu sufletele vii.
...
Sunt un haiduc însingurat si visător
În realitate doar un Vărsător irositor,
Care la rândul său primeşte de la alţi haiduci
Un gând, o faptă, o rugă, nişte cruci.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau căpiţele de vorbă

Stau căpiţele de vorbă sprijinite doau în sine,
Stau în lunca de iubire într-o mare doar de bine,
Precum înţelepţii vremii, cuşmele pe spate date,
Priveghează-n contemplare ce a mai rămas din sate.

Câinii latră pe la porţi ca sa intre, nu să iasă,
Veşnicia trasă-n roată, scurt tăiată e de coasă,
Caii veştezi se anină de portiţe scârţâinde,
Oamenii încovoiaţi de gânduri nu mai au vătrai în tinde,

Stau căpiţele de vorbă, nu sunt poale, nu sunt ii,
Sprijinite doar în sine, nu ni se mai nasc copii,
Însă-n vorba lor de veacuri ele ştiu că demnitatea
Este să sfidezi prezentul să nu-ţi negociezi dreptatea,

Al meu suflet pe coline lânga ele stând în taină,
Cu privirea sus spre ceruri, descălţat şi fără haină,
A primit botezul vieţii, ancestrala noastră carmă
Care-atunci când e rănită se transformă într-o armă,

Timpul trece şi se duce, piere rău, nimicnicie,
Chiar şi binele dispare, absorbit de veşnicie,
Undeva- ntr-un colţ de sat, o femeie a născut
Stau căpiţele de vorbă despre noul început...

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie, poezie

Poezie, poezie,
Deşi sunt femei o mie
Eu îţi dau iubirea ţie
Ca pe o bijuterie.

Poezie, poezie,
Eşti frumoasă şi zglobie
Te sărut cu bucurie,
Cea mai bună terapie!

Poezie, poezie,
Este limpede, se ştie
Am face-o mare prostie
Să nu fim soţ şi soţie.

Poezie, poezie,
Nu ne leagă o hârtie,
Când iubeşti cu-aşa tărie
Eşti unit pe veşnicie.

poezie de Octavian Cocoş (29 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul ghid pentru poezie

1
Dacă un om înţelege o poezie,
va avea necazuri.

2
Dacă un om trăieşte cu o poezie,
va muri singur.

3
Dacă un om trăieşte cu două poezii,
o va înşela pe una.

4
Dacă un om concepe o poezie,
va avea un copil mai puţin.

5
Dacă un om concepe două poezii
va avea doi copii mai puţin.

6
Dacă un om poartă coroană pe cap când scrie,
acest lucru va fi aflat de toată lumea.

7
Dacă un om nu poartă coroană pe cap când scrie,
nu va dezamăgi pe nimeni, ci numai pe sine.

8
Dacă un om este supărat pe o poezie,
va fi dispreţuit de oameni.

9
Dacă un om continuă să fie supărat pe acea poezie,
va fi dispreţuit de femei.

10
Dacă un om acuză public poezia,
în pantofii lui va curge urină.

11
Dacă un om renunţă la poezie pentru putere,
va avea şi mai multă putere.

12
Dacă un om îşi laudă poeziile,
va fi iubit de toţi proştii.

13
Dacă un om îşi laudă poeziile şi iubeşte proştii,
va înceta pentru totdeauna să scrie.

14
Dacă un om tânjeşte să fie preamărit pentru poeziile lui,
va ajunge şacal în lumina lunii.

15
Dacă un om scrie o poezie şi laudă poezia unui prieten,
va avea o amantă frumoasă.

16
Dacă un om scrie o poezie şi laudă excesiv poezia unui prieten,
va pierde amanta.

17
Dacă un om îşi însuşeşte poezia altuia,
i se va dubla mărimea inimii.

18
Dacă un om îşi lasă poezia în pielea goală,
se va teme de moarte.

19
Dacă un om se teme de moarte,
va fi salvat de poeziile lui.

20
Dacă un om nu se teme de moarte,
el va putea sau nu fi salvat de poeziile lui.

21
Dacă un om termină de scris o poezie,
se va scălda în siajul vid al patimei sale
şi va fi sărutat de coli albe de hârtie.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita durerii

.. Dar a apus încet şi blând
Şi nu voi şti nicicând
Ce ploaie mi te-a smuls din gând...

Se stinse-un cer curat
Şi n-oi afla vreodat',
Ce vânt mi te-a furat
Şi mi te-a luat

Iar eu, o frunză sunt,
Presus mai de cuvânt
Şi ferecată-n gând,
Visând,

Dar până când?

Până atunci când nu mai am putere,
Puterea de a cere,
Dreptul la înviere,
În falnică tăcere,
Un drept al propriului nicicând,
Cât nu pot a-nvăţa ceea ce sunt,
Căci simplă în micimea mea,
Caut să-mi aflu limita,
Puterii
Şi limita durerii
Şi ura şi iubirea,
Tristeţea, fericirea,

Dar fum sunt toate câte sunt
Iar eu, ţărână din pământ
Şi duh e totul ce respiră
Şi duh e ceea ce mă miră
Şi ţip în neputinţa mea
De a-mi cuprinde limita, durerii
Şi limita puterii
Şi-a tot ceea ce simt si sunt,
A umbrei mele pe pământ

Şi trec şi trec fugind
De umbrele ce mă cuprind,
De limita durerii
A urii şi puterii
Şi-mi pierd şi urma pe pământ,
Căci întrebare e ceea ce sunt
Şi n-am răspuns,
Sunt doar răpus,
De limita durerii,
A urii şi puterii.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotonda dăruirii

Când o femeie îmbraţişează un bărbat,
Se pierde ce a fost pe ce va fi urmat,
În puterea de a fi,
Facerea lumii, doar într-o secundă,
Se derulează şi inundă,
Hotarele puterii de-a iubi,

Când o femeie îmbrăţişează un bărbat,
Iertarea se coboară din păcat,
Ca binecuvantare,
Lutul curat ia formă-n infinit,
Renaşterea de lumi după sfârşit,
Porneşte galaxia rotitoare,

Picuri de viaţă strălucesc ca rouă,
Celula primordială se divide-n două,
Destinul din pustie-i evadat,
În magma trupului care iubeşte,
Mileniile arzând renasc dumnezeieşte,
Când o femeie-mbrăţişează un bărbat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă floare

Dacă nu mor, cui rămâi?
Dacă mor, a nimănui.

Viu de ce să fiu aş vrea,
Dacă nu te pot avea?

Mort de ce să vreau să fiu,
Dacă mort înseamnă viu,

Iar viu se traduce prin:
Fără tine? Ca un crin

Rupt de vânt, nepăsător
Dacă mă usuc şi mor

Într-o zi sau, într-o glastră,
Pus de tine la fereastră,

Deşi nu sunt viu, să par,
Cât mai am apă-n pahar...

Versul meu, ce tristă artă,
Vas viu la o floare moartă

Care pică pe-o hârtie,
Dorul tău când o adie,

Mâna mea ce-n tremur scrie,
Frunză-n moarte, frunză-n vie

Literă cu literă
De aripi se scutură

Ca petalele, pe rând,
Până cine ştie când...

Chiar această poezie
Poate ultima să fie.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să mă-nchid în vers

Am să mă-nchid în vers să-mi fie bine
Să nu mai ştiu nimic - nicicând de nimeni,
Să mă acopăr toată cu o strofă
Să stau ascunsă-n trista-mi poezie.

Să nu trimiteţi critici după mine
Caci mă găseasc în versul alb sau rimă,
Şi mă ucid aşa cum ştiu ei: bine,
Atunci când scrisul meu nu le convine.

Sau o să mă mut în rândurile unui necrolog
Şi acolo o să stau fără de teama
Că m-or găsi;
Să dau lor socoteală
Cum şi de ce sau care e mesajul?
Atunci când doar încerc să-mi pun
Fărâmele de suflet în simplă poezie.

poezie de Angelina Nădejde (17 iulie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ziua Ta

De ziua ta
O lume ne desparte
Te simt aici
Chiar dacă eşti departe
La geamul meu
O pasăre îmi bate
Şi vocea parcă-ţi murmura
Un cântec de departe...
Eu o să-ţi pun cadoul meu
În pagini dintr-o carte
O poezie, un poem şi un eseu
În versuri făr' de moarte
Şi-apoi petalele uscate
Le voi lipi
Cu lacrimile picurate
Să nu le pierzi!
Eu ţi-am trimis
Iubirea mea in şoapte

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată când citeşti o carte, un copac zâmbeşte ştiind că există viaţă după moarte.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt eu?...

Ne lăudăm cu diplome primite,
Dar nu spunem că toate sunt plătite,
Iar dacă n-avem bani în buzunare
S-a zis cu diplomele de onoare

Suntem poeţi cu toţii, dar câţi oare,
Rămâne-vor în cărţi nemuritoare?
Vă spun fără invidie sau ură
Că numai banul are azi cultură

Ce ifose ne dăm dacă la poartă,
Într-o revistă croita cu artă
E poza noastră şi o poezie
Şi le postăm cu mare frenezie

Şi mulţumim cu mare reverenţă
Deşi primim ades indiferenţă,
Acelora care îşi fac castele
Cu nume care, rareori sunt stele

Eu ştiu că nu-s poetă şi e timpul
Să uit cum mă mândream cu anotimpul
În care am crezut cu- nflacarare
Că nu mai sunt o simplă muritoare

Şi de aceea mă retrag o vreme
Pentru că azi am prea multe dileme
Iar după ce-o să-mi fac o analiză
Cred că voi pune versul în valiză
Şi voi pleca fără să spun vreodată,
Cât mi-e de dor să fiu ca altădată

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictisiţi de poezie

Am stat aici printre voi,
şi n-aţi ştiut,
sau n-aţi putut.
Pe cine să cerţi?
orbii, nepricepuţii, armele şi bagajele mercenarilor,
sau visul poetului.

De unde să ştie, ei plictisiţii, ce este poezia?
când n-au scris vreun poem
când nu ştiu cum se face
cum se trăieşte
cum inundă şi cotropeşte
cum sfinţeşte.

Ei sunt doar nişte bieţi critici!
Cu simţul estetic te naşti,
şcolile şi anturajele te duc,
departe de poezie,
de esenţă, de frumos.

Am fost aici, printre voi,
un anonim,
noroc cu cititorii,
aţi ales şi voi anonimatul,
celor înregimentaţi,
dintr-un plicis de poezie,
din trufie,
din nerozie,
cu profesionalism.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consecinţa de scrum

Toate faptele au o consecinţă,
Toate actele au,
Consecinţă de rău,
Consecinţă de bine.

Focul are consecinţă de cald,
De scrum,
De lumină,

Apa are consecinţă
De viaţă, de curăţenie,
De depărtare,

Aerul are consecinţă
De zbor,
De prăbuşire,
De orizont,

Pământul are consecinţă
De hrană, de spirit,
De moarte

Iar tu
Ai consecinţele toate,
De cald, de scrum de lumină,
De viaţă, curăţenie, depărtare,
De zbor, de prăbuşire de orizont,
De hrană, de spirit, de moarte,

Al cincilea element
Iubire,
Chintesenţă
Cu consecinţă
De mine, de tine
De noi.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!