Ȋntr-o lingură cu apă
înot la nesfârșit într-o lingură cu apă
și buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
și în moarte
odihna mea sub piatra asta moale
se răscolește-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-și taie degetele lungi
înalță zmeie până unde mergi
dar nu ajungi
înot la nesfârșit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.