La mal de cristal

E parcă
O barcă
La mal
De cristal

Şi-n barcă
Încearcă
Să suie
-o gutuie,

Gutuie
Gălbuie,
Eşti lună
Străbună,

Gutuie
-amăruie,
Eşti lună
Cunună!

În mijloc
De foc –
Un miez
De orez,

Pe margini –
Paragini,
Aramă
Şi-alamă

De toamnă,
Ce toarnă
Cu ploi
În puhoi

Şi valul,
La malul
De sticlă,
Despică

Scoicile –
Doicile
Lumii
Şi lunii.

La mal
De cristal
E-o barcă
Şi parcă...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pustiu

Subit mă încearcă tristeţea, nu ştiu
De-s singur în barcă... cu suflet pustiu!

Tristeţea-i o glumă ce-mi joacă, azi, festa!
Cu valul în spume mă-ncearcă tempesta.

M-acoperă valul cu clăbuc până-n piept
O! de-aş nimeri malul spre care mă-ndrept.

Presimt că mă-ncearcă şi moartea, azi ştiu,
Că-s singur în barcă... cu suflet pustiu!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut şi ultima gutuie

A căzut şi ultima gutuie,
Frunzele s-au risipit şi ele,
Doru-n braţe vrea să mi se suie,
Când privirea mi-o atârn de stele.

A căzut gutuia şi-o cam doare,
Timpul parcă plânge cu stropi grei,
Pe pervaz o pun lângă o floare
Şi-nspre seară muşc din seva ei.

A căzut gutuia dinspre toamnă
Şi în palmă puful i-l adun,
Dezgolind-o-ncet, ca pe o doamnă,
Sărutări pe coapse când îi pun.

A căzut gutuia din grădină,
Am o poală plină de gutui,
Pot de-acum ninsorile să vină,
Însă tu, iubita mea, rămâi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reporter: Toţi suntem în aceeaşi barcă.
Charles Tatum: Eu sunt în barcă, tu eşti în apă. Să te vedem cum înoţi.

replici din filmul artistic Ace in the Hole (15 iunie 1951)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna cu aromă de gutuie

Cu aromă de gutuie,
cu must dulce din budană,
Toamna către munte suie
ca o frumoasă codană.
Poartă-n braţe crizanteme,
mere roşii în ciubere.
În veşminte arămii
rugineşte frunza-n vii.
Rămân copacii desfrunziţi,
câmpul intră în tăcere.
De muncă, oameni obosiţi
odihnesc pe lăvicere.
Toamna asta arămie
încet pleacă de la noi.
Pădurea este pustie,
cerul plumburiu dă ploi.
Pleacă toamnă, vine iarnă,
anotimpuri se rotesc,
Amintiri încep să cearnă
bunicii când povestesc.

poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj

Noapte, stele, lună plină,
Doi îndrăgostiţi în barcă,
Valurile o înclină?
Parcă!

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din ziarul "Viaţa Buzăului" (5 august 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul de aramă

Am crezut că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă

E cerul arămiu afară
şi habar n-am de unde
mi-e gândul plin de ploi mărunte
de parcă nu-mi este toamnă
cu muşcături de gutuie
pândite de ochiul de aramă
ca în alte dăţi...

Ciudat, azi îmi pare
că plouă cu gândul tău în mine
iar mici tristeţi se pierd în ape limpezi
când îmi culegi iubirea de pe sacre lespezi

Iar din uitare
toamnă-ploaie
tu mă lepezi

Acum cred că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă
doar un pic mă lasă hoaţa
iar apoi întinde braţul
şi mă cheamă...

Jalea despărţirii vara o străpunge
ochiul de aramă stă ascuns şi... plânge.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna e de aur barcă

Când cu versuri se încarcă,
Luna e de aur barcă –
Fără vâsle, fără vele,
Plutitoare printre stele.
Trage-n portul unui vis
Şi-ţi şopteşte ce-ai de scris.
Când pe foaie ţi se-aşază
Sprijinită într-o rază
Şi te-aştepţi s-o prinzi, ei bine,
Printre stelele-albine
Vechea barcă aurie
E... de pepene-o felie,
Fiindcă, uite, vrăjitoare,
Şi-a luat altă-nfăţişare.
Lună nouă, lună plină
Scrie-n ceruri cu lumină
Şi-ţi surâde bucălată
Ca un chip ştrengar de fată.
- Ei, e gata poezia?
Te zoreşte durdulia.
- Gata-i! Şi-o să pun drept punct
Tocmai chipul tău rotund!

poezie de Passionaria Stoicescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amănunte

cine-ndrăzneşte să-mi explice
traiectoria lunii care-a uitat
să se ridice
pe dealuri bătute în cuie

ea doarme lângă sâmburele de gutuie
şi din odihna ei înţeleg
aşezarea pe diagonală a câmpurilor de caprifoi
amestecate cu oase şi noroi

să n-o deranjăm din această latenţă
nimic anormal

are şi luna dreptul suprem
la o frumoasă demenţă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi zic că-s sătui de valuri

Mulţi zic că-s sătui de "valuri"
Şi se alipesc de "maluri",
Adumbrindu-şi "partea sumbră"
Ca nişte stăpâni pe umbră.

Toţi au barcă şi-s pe mal,
Eu n-am barcă şi-s în val.
Şi de am... ca să o mân,
Nu-s eu rob şi ea, stăpân?

Căci ea stă numa pe apă
Şi eu o trag din lopată...
Iar furtunile când vin,
Nu-s eu cel ce-ndură chin?

Mă gândesc la "mal" şi parcă
Aş putea lăsa să treacă
Viaţa fără val şi barcă,
Dar Limanul ce mă-aşteaptă,
O să-l mai ating vreodată?

Dar şi-n val, şi-n barcă-i bine
Dacă Domnul e cu mine!
Furtuna n-are ce-mi face;
El îi spune "Taci! " Şi tace!
Când mă cheamă, merg pe apă,
Mă scufund... dar El mă scapă,
Căci mă ia mereu de mână
Să mă scoată la lumină.

Cu El merg fără încetare,
Trec şi munţi, şi trec şi mare,
Nu poate nimic sub soare
Să oprească a mea alergare
Şi nimic nu-i să-mi răpească
Răsplătirea cea Cerească,
Ori, cumva să mi se-opună
Biruinţei spre cunună!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu luna la pas

Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu ştie lumina
din castana ei.

Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.

Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.

Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.

poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica este ca o barcă; barca trebuie să fie în apă şi nu apa în barcă.

Bill Hull în Pastorul ucenicizator
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele barcă

... îmi făcusem o casă
din jumătăţile de cuvinte
pe care
le aruncai aproape noi
gândindu-mă
de făceam din ele o barcă
puteam ajunge departe
sufletul meu...

poezie de Maria Podari din Romănia Literară, Lacrima Maicii Domnului pe masă (2005)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul tău mă înnebuneşte

miroşi a struguri striviţi
a seară de toamnă
călduţă cât s-o încerci
cu degetul mare
de la piciorul tău mic
delicat şi alb
miroşi a gutuie galbenă
a noapte înstelată
în care vântul
şopteşte istorii de amor
cu mult suspans
şi lacrimi de cristal
miroşi a ciocolată cu lichior
a iubire
a tangou languros
te-aş muşca cu poftă
cu dinţii mei de lapte
dar mă tem să nu te termin
dintr-o gură nesătulă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu în lumea mea

eşti minunată
de parcă
o zână din altă lume
a coborât din cer
c-o barcă

în lumea mea
(cam leoarcă)
în care împrejurul
cu tine
să rimeze-ncearcă

iar eu
împovărat să caut
par că
stau rezemat
în biata-mi arcă

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondul de noapte

Noaptea e un sfetnic bun.
Pe sub frunza de alun,
Închid ochii, luna-i lună,
Ferecată-ntr-o alună;
Mă întreb şi mă supun

Dimineţii din ajun,
Tălmăcită-n soare brun;
Dar eu ştiu că luna-i lună.
Noaptea e un sfetnic bun.

La momentul oportun,
Toate-n mine parcă spun
Să mă ţin de semilună
Şi când luna este lună,
Pe sub frunze mă cunun.
Noaptea e un sfetnic bun.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christopher: Hei, tată, vrei să auzi ceva amuzant? Într-o zi un om se îneca în apă şi a venit o barcă şi omul din barcă i-a spus "Ai nevoie de ajutor?" şi el a spus "Dumnezeu mă va salva". Apoi a venit o altă barcă şi a încercat să-l ajute, dar el a spus "Dumnezeu mă va salva", apoi s-a înecat şi s-a dus în Rai. Şi a spus "Doamne de ce nu m-ai salvat?", iar Dumnezeu a răspuns "Ţi-am trimis două bărci, prostuţule!"

replică din filmul artistic În căutarea fericirii
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în dimineţi de rouă

În dimineţi de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte
Şi mii de doruri mă încearcă,
Dinspre tăceri, înspre cuvinte.

Vrea timpul, iar să se întoarcă
Şi visele... mi-le tot minte
În dimineţi de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte.

Destinul, cu poveri se-ncarcă
Vâslind mereu spre înainte
Cu-a dragostei eternă barcă,
Când vin luceferi să te-alinte

În dimineţi de rouă... parcă.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamnă târzie -
în beciul bunicuţei
gem de gutuie

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul debarcării

Domnul preşedinte iar debarcă
Un dizident din propria echipă
Cu-aceeaşi eleganţă şi risipă,
Cu care zvârli pe geamuri, o libarcă

Mai puţini sunt cei rămaşi în barcă
Tocmai acum când bântuie o gripă
Domnul preşedinte iar debarcă
Un dizident din propria echipă

Totul s-a produs aşa în pripă
Şi lumea-ntreagă şuşoteşte. Parcă,
Mai mult strecoară apele în barcă
Făcând-o să se-ncline-ntr-o aripă,
Domnul preşedinte iar debarcă...

rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa ploilor de toamnă

De-azi noapte plouă liniştit...
Bate ploaie mocănească,
Frunze bat la geam şoptit,
Timpuri vechi m-aşteaptă-acasă.
Râu de lacrimi şipotind,
Dans de ramuri, plâns şi teamă
A gutuie mirosind...
Vii din nou, iubită toamnă!

De-azi noapte plouă liniştit...
Şi-n noi lumina se ascunde...
Toamna-n tufişuri s-a pitit
Şi bat la geamuri ramuri ude.
Altele-n viaţă scormonesc,
În a-ntunericului plasă.
Eu, ca un prunc mă rătăcesc
Şi nu ştiu unde sunt acasă.

Bate ploaie mocănească,
Zboară-n vaiete de vânt
Frunza cu lucirea arsă,
Peste pietre de mormânt.
Cad grei stropi pe caldarâmul
Gri şi-n nenutite ploi,
Plânge-n linişte românul...
Plânge lacrima din noi.

Frunze bat la geam şoptit
O aleasă sindrofie...
Ploi de versuri s-au ivit
Pe o coală de hârtie.
Dorm cuvinte-n palma mea –
Un surâs de trandafir,
Cad petale de peltea
Peste frunţile cu mir.

Timpuri vechi m-aşteaptă-acasă,
Azi sunt tot mai obosit,
Amitirea, ca o mască,
Timpul vieţii mi-a cernit.
Merg cuvintele în şiruri,
Cartea vieţii s-a deschis,
Bate vântul frunza – triluri...
Viaţa este doar un vis.

Râu de lacrimi şipotind,
Râu de verbe şi de temeri,
Ne trezim îmbătrânind,
Râu de plângeri printre semeni.
Bate inimă de clopot,
Toamna-n noi s-a deşteptat,
Trec secundele în ropot
Peste ceru-ndoliat.

Dans de ramuri, plâns şi teamă,
Chipuri triste, umeri goi,
Doar o cruce de aramă
Şi-o mulţime de nevoi.
Fruze,-n verbe clătinate,
Ploi de vis în călimară,
Toamnă dincolo de moarte,
Toamnă-n noi, toamnă-n afară.

A gutuie mirosind,
Toamna – o fecioară-n gri,
Se aude iar foşnind...
În papucii aurii,
Trece-n grabă pe cărări...
Stau bătrânii la fereastră,
Plâng, cu gândul, uneori,
La întoarcerea acasă.

Vi din nou iubită toamnă...
S-a răcit cafeaua-n ceaşcă!
Pe sub muguri de aramă
Trece iute o caleaşcă.
Fragezi paşi troznesc pe stradă...
Picuri duşi pe umeri dragi...
Se aude o baladă,
Plânge ramură de fagi.

Vi din nou iubită toamnă,
A gutuie mirosind,
Dans de ramuri, plâns şi teamă,
Râu de lacrimi şipotind.
Timpuri vechi m-aşteaptă-acasă,
Frunze bat la geam şoptit,
Bate ploaie mocănească...
De-azi noapte, plouă liniştit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!