Templul poeziei

cu sfioşenie în suflet şi cu privirea un izvor
în templul poeziei intri curat şi cu piciorul gol
la uşă te dezbraci de toate pe care vântul le-a luat
dintr-o cutie a Pandorei şi răutăţi a semănat.

nu poţi a te-nălţa pe tine, nici altora de ajutor
având doar acul de albină.... sau e vaccinul tuturor?
posibil, dar rămân fidelă ideii de frumos altar.
m-aşteaptă florile-n grădină, iubirea îmi rămâne far!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe altarul poeziei

Luceafărului poeziei româneşti

Ai semănat cuvinte-flori,
Dumnezeiesc deschise-n zori
Şi-ndrăgostite doar de soare
Precum iubirea roditoare!

Din coşul inimii, fierbinte
Ai semănat mii de cuvinte!
Divine muzici împletind
Din lacrima pură de gând.

Preaplinul lor l-ai revărsat,
Peste un univers curat,
Peste un suflet de iubită,
De seva lor, îndrăgostită!

La templu a venit sfioasă,
Aducând inima-i voioasă,
Legată de-un cuvânt de jar,
Să ardă calm pe-al tău altar.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Din volumul ,,Între verde şi albastru,,
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanulă

indrăznet, având carismă
minunata ta făptură
zilnic mângâie-n poiană
fir firav de campanulă

impasibil trece timpul
făr-a -te băga in seamă
tu te bucuri, strângi in braţe
vis frumos... seară de seară

noaptea vine ca de smoală
doamna toamnă-n pas cu tine
iarna-i rece si ingheaţă
campanula din câmpie

si astfel s-a stins iubirea
dintr-o vară cu mult soare
a rămas doar amintirea...
chipul ei frumos de floare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar de suflet e iubirea

Altar de suflet e iubirea
Şi mă închin la sânul ei
De când mă-nfăş în amintirea
Luminilor din ochii tăi.

Pe buzele râvnind de doruri,
Izvor de fragedă dorinţă,
Las luna în ascunse storuri
Cu braţul plin de romaniţă

Să facem cruci într-o clipită,
Cochetărie prinsă-n noi,
Unde doar noaptea e gravidă
Uitată-n vraja dintre ploi.

Altar de suflet e iubirea,
Mă tot închin la sânu-i sfânt,
Atâta cât zădărnicirea
Mai lasă îngeri pe pământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mareea din suflet. Iubirea

Nu-i nimic îmi spun. Cel mai preţuit este întotdeauna, în mintea noastră mică, cel care se desprinde, cel care pleacă, cel care ne înnebuneste în abc-ul simţurilor şi ne lasă să-nvăţăm singuri, că a iubi fără simţuri doare ca o răstignire şi ca o renaştere.

Nu există nici un vinovat. Există doar lucruri care se decid fără noi în cel care rămâne şi în cel care pleacă şi drumul este lung, foarte lung, până la curcubeul din suflet
unde sforile de păpuşă devin vizibile şi te poţi privi de la distanţă cum intri iarăşi magnetizat în fluxul şi refluxul neiubirii.

Doar până la curcubeul din suflet îţi spui, când încă crezi că iubirea este un dialog cu tine, -doar cu tine- pe care îl poţi anula uneori, când l-ai descifrat.

poezie de Tania Felicia Kubitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de tine

În loc de suflet am o carte
Şi-n ea îmi port, trăind, iubirea,
Cu băsmăluţe parfumate
Îmi sorb durerea şi privirea.

În loc de mână am o pană,
Cu ea eu scriu, simţind, cuvântul
Ce se hrăneşte dintr-o rană
Şi se ascultă doar cu gândul.

În loc de iris am un mal,
Spre care vin stropind privirea,
Ce unde mici se fac un val,
Ce valuri mari naşte iubirea.

În loc de frunte am o floare
Şi rozul ei trecut de timp
Nu e miros şi nici culoare –
Un dulce gând dezamăgit...

În loc de tine am trecutul
Ce împreună noi l-am scris,
În cartea sfântă, cu sărutul,
Tu plângi acum ce eu am plâns...

poezie de Daniela Dermengi
Adăugat de Daniela Dermengi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templul unui poet sunt toate prostiile pe care le-a făcut de-a lungul poeziei...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă

Ia-mă cu tine pe uliţa goală,
ia-ma cu tine, salcii ne cheamă
Apa cea rece piciorul îngheaţă,
ia-ma cu tine şi mă răsfaţă
Vorba cea caldă, şoaptă să fie,
vântul s-o ducă pe-ntinsa câmpie
Timpul s-oprească ceasornicu-n loc,
ia-mă cu tine şi poarta-mi noroc..

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

întrebări fără răspuns

Un crin galben, altul alb, or fi fraţi sau intâmplare
Răsăriţi intr-o grădină inundată cu mult soare?

Un om alb si altul negru despărţiţi printr-o culoare
Semn divin pune amprenta.... de ce oare?

Suflet bun si suflet rău, nici nu sti in care zace
Gând malefic se imbracă si-n petale si in ace?

După noapte vine zi.... după ploaie vine soare,
După viaţă ce-o mai fi.... si rămân cu o-ntrebare?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consideram că e un merit să fiu lângă acel bărbat. Pentru că îi fusesem fidelă. Din clipa în care mă îndrăgostisem de el, începui să-i fiu fidelă. Şi încă nici nu ne întâlniserăm, măcar, pentru că ne-am cunoscut pe internet. Apoi, am continuat să îi fiu fidelă şi din ziua în care ne-am întâlnit, apoi, pe tot parcursul celor unsprezece luni... Am rămas fidelă emoţiei mele de iubire. Am continuat să fiu fidelă alegerii mele, asumate.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre rănită

Şterge ura din privire
Uită-ndată tot ce-i rău
Ia si pune dintr-o floare
Alb curat in gândul tău

Lasă vântul să alerge
Peste chipul tău umbrit
Lasă-mi mâna să se joace
In păr negru despletit

Si nu fii atât de tristă
Pasu-ndreaptă către mine
Ştiu, ţi-e frântă o aripă
Dar mai e si zi de mâine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sărutul nu-l uita

Poţi uita primul sărut sau primii fluturi în stomac,
Poţi uita poala măicuţei cu-al său parfum ambroziac,
Poţi uita prima rafală când vântul te-a doborât
Sau durerea sufletească ce în neant te-a coborât.

Uită răutăţi de om abătute peste tine,
Spre iertare-i primul pas ce doar ţie îţi aparţine.
Uită noaptea fără stele când dorul te sfârteca
Şi-acel timp necruţător ce viitoru-ţi amaneta.

Poţi uita îmbrăţişarea ce ţi-am dat în zori de zi,
Ori dorinţele murite sub acele grele lespezi,
Poţi uita sau pierde-n hău filele din cartea vieţii,
Doar surâsul nu-l uita, e Craiul Nou al Dimineţii...

E Luceafărul de zi ce deschide o fereastră,
Unde tronează iubirea pe o aripă albastră...
Surâsu-i cheia de aur ce deschide inima,
Schimbă clipa în bucurie, linişteşte patima.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia Pandorei

Deschizând, în toamna asta,
A Pandorei şic cutie,
Mi-a zi veselă nevasta:
"Scrie mare - SĂRĂCIE!"

epigramă de Eugen Coţa din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet curat de făclie

Suflet pe ape ce te scalzi în dimineața asta în soare
Toate zonele au venit la izvor
Merg cu tine în leagănul cerului din aripi de păsări
Nemuritori şi tineri se aud
Iubirea și gândul senin
Numai la ea erata sthie aprinsă în inima mea
Fiinţa vie precum lumina din stea
Suflet curat de făclie
Timpul acesta fă-l nemuritor
Sărutarea mea pusă pe tâmple
Din zborul de fluturi ridică un nor senin
Ca sufletul unei păsări din ciuturi și
Hai să închinăm o ideee de zâmbet și soare
Dimineața are brațele deschise pentru ea
Sfărâmând tăcerea din ulcioare
Suflet ce înalță seninul poem.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutor

Văd mereu oameni trişti,
Apăsaţi de vreo povară
Nu poţi să îi întrebi ce au,
Posibil le-ai deschide-o rană

Ştiu, e frustrant să nu poţi ajuta,
Să treci pe lângă ei nepăsător
Dar ţine minte suflet drag,
Ei ştiu că vrei să fii de ajutor.

poezie de Chiriac Răzvan (22 mai 2018)
Adăugat de Chiriac Răzvan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de liliac

Cu albe flori de liliac
Încerc de norii grei să scap
S-alung tristeţi şi gânduri negre
Să-mi amintesc de altă vreme
Când tot era-n culoare alb
Frumos, curat imaculat,
Doar zâmbet, soare şi răsfăţ
Dar ştiu că trebuie să-nvaţ
Că şi durere-i pe pământ
Dar tac şi nu vreau ca să plâng

Adun doar flori de liliac
Le strâng la pieptul meu cu drag
Şi le păstrez ca talisman
Să mi te-aducă la liman
Din râul dragostei avar
Ce mi te-a luat acum un an

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo şi e singurul loc unde va fi. Şi atunci când nu simţi iubire e pentru că ţi-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenţei de zi cu zi şi doar de tine depinde să îţi mişti fundul şi să începi să faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine să strălucească din nou. Iubirea e în tine atunci când citeşti o carte care îţi place, când te uiţi la filmul sau serialul preferat, când mergi în excursie şi eşti în mijlocul naturii trăgând pe nas aerul oxigenat al pădurii sau cel sărat al mării şi toate problemele de acasă par departe. Când asculţi muzica preferată, când eşti cu prietenii din copilărie şi râdeti de toate amintirile. Iubirea e în tine atunci când îţi spune: "Devino maxim din ceea ce poţi să devii." Iubirea e când alergi pe bandă sau pe stradă sau tragi de fiare la sală sau faci orice sport, pentru că iubirea îţi spune: "Iubeşte-te! Vreau să ai un corp frumos şi sănătos." Iubirea e în tine când te duci să mângâi un câine sau o pisică. Iubirea e în tine atunci când ştii că meriţi tot ce e mai bun în viaţa asta şi iubirea e în tine când faci ceva cu pasiune şi uiţi cum trece timpul. Iubirea e în tine când îţi îmbrăţişezi părinţii şi bunicii şi îi ierţi pentru toate greşelile pe care le-au făcut faţă de tine, pentru că atât au ştiut la vremea lor. Iubirea e în tine când te uiţi în ochii persoanei pe care o iubeşti şi îi spui: "Te iubesc" fără să îţi pese de reacţia ei şi fără să ai nevoie de ceva în schimb.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să intri în peşteri

Să intri în peşteri
doar atunci când
ecoul timpului
ţi se va răsfrânge
în priviri.
Să intri în peşteri
ca să-ţi strigi
dragostea
şi s-o auzi
doar tu
în ecoul trăirii.
Să intri în peşteri
ca-ntr-un altar
unde puritatea înseamnă
iubire.

poezie de Sofia Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ecou

Cuvintele mele nu te dor,
Alunecă pe langa tine
Ca umbrele nopţii,
Ca valurile reci
Ale unui râu de munte.

Cuvintele mele
Sunt stele căzătoare
Pe cerul întunecat
Al sufletului tău
Care n-aude, nu vede.

Oare ce pot sa-ti scriu
Sa-ti apleci privirea
Asupra versului meu,
Care incearca
Cu gingasia unui arcus
De vioara
Sa-ti atinga inima?

Nu voi reusi niciodată.
Te vezi în oglinda doar pe tine
Semizeu......
Amăgit de o lume trecatoare
Unde nici macar iubirea
Nu e veşnica
Iar vorbele-s purtate
În ramuri de vant
Fără ecou.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puf de păpădie

Într-un puf de papadie,
Mi-am pus speranţe o mie,
Doar că, vântul mi le-a suflat,
În cele 4 zări, le-a împrăştiat.
Dintr-o pălărie de un galben pui,
S-au tranformat în umbrele călătoare,
Unele se-aşează pe umăr, altele plutesc în zare,
Şi totuşi, rămân dorinţe agăţate-n cui.
Altele se plantează în suflet,
Vindecă ce a rămas descoperit,
Puf de păpădie, suflu peste tine,
Sunt gânduri ce zboară cu "I wish".
Păpădie, ce râzi în soare,
Te simt fragilă.
La o simplă atingere, te scuturi de stele,
Devii precum luna, cu argintii perdele.
Puf de păpădie, ca să nu fii efemer,
Te prind in medalion. Te păstrez,
Vei fi o dorinţă încapsulată-n timp,
Delicată şi învaluită în mister.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte înafara fiinţei

nu nu sunt supărăcios şi nici
impulsiv nu sunt deşi aş putea
să lansez înjurii sau alte cuvinte
teleghidate din mine
în astfel de cazuri
am descoperit că
e mai bine să mimez tăcerea
şi să privesc în vieţile altora
precum Dumnezeu
chiar dacă gestul pare să fie
doar o simplă piesă de schimb
m-am hotărât să nu mai cred
în surogate şi nici în gesturi
ambalate frumos
atâta timp cât viaţa
va rămâne o rană dezinfectată cu alcool
dar nici în liniştea proptită de colţ
ca un beţiv provincial care-şi
îndeasă privirea în sticla cu vodcă

nu cred...

oricum nu-mi pasă ce va crede lumea
foarte posibil şi cu multă insistenţă
mă va arăta cu degetul şi
va coborî în mine
ca într-un puţ părăsit
aşa că nu-mi rămâne decât
să caut alte refugii sau
să rămân chircit în
scobitura nopţii până iese
din depou prima locomotivă
dimineaţa devreme când lumina
nu este conectată la zi
şi să mă duc...

nu mă va recunoaşte nimeni

voi călători până în ziua în care
voi învăţa să trec printre oameni

şi în sfârşit poate mult prea târziu
îmi voi suspecta liniştea de trădare...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!