Alb de liliac

Cu albe flori de liliac
Încerc de norii grei să scap
S-alung tristeţi şi gânduri negre
Să-mi amintesc de altă vreme
Când tot era-n culoare alb
Frumos, curat imaculat,
Doar zâmbet, soare şi răsfăţ
Dar ştiu că trebuie să-nvaţ
Că şi durere-i pe pământ
Dar tac şi nu vreau ca să plâng

Adun doar flori de liliac
Le strâng la pieptul meu cu drag
Şi le păstrez ca talisman
Să mi te-aducă la liman
Din râul dragostei avar
Ce mi te-a luat acum un an

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de liliac

În crenguţe verzi la poartă
Liliacul a-nflorit
Şi-un parfum răzbate-n casă
Prin fereastra ce-am deschis

Dar aud o ceartă-n frunze
Flori mărunte fac scandal
Nu vor in buchet sa fie
Un buchet de liliac!

Fiecare vrea in faţă
Să fie la singular
Admirată si frumoasă
Floare alba-n liliac!

Hei.. gândi frumosul arbust
Oare cum o să le-mpac?
- Vino soare si sarută
Floare alba-n liliac!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de liliac

În crenguţe verzi la poartă
Liliacul a-nflorit,
Si-un parfum răzbate-n casă
Prin fereastra ce-am deschis.
Dar aud o ceartă-n frunze,
Flori mărunte fac scandal
Nu vor in buchet sa fie,
Un buchet de liliac!

Fiecare vrea in faţă
Să fie la singular,
Admirată si frumoasă
Floare albă-n liliac!
Hei... gândi frumosul arbust,
Oare cum o să le-mpac?
-Vino soare si sărută
Floare albă-n liliac!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mii de flori

Mii de flori ţi-aş da în dar,
Nopţile să-ţi fie jar...
Zilele cu cerul plin
De iubire şi senin!

Mii de flori adun din câmp,
Mlădiate de un vânt,
În nuanţe rogvaiv,
Să-ţi pun gândurilor tiv.

Mii de flori ţi-aştern în cale,
Să-mi fii vis cu alb de cale,
Să-mi fii zâmbet, împăcare,
Să-mi fii ziua cea cu soare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi plâng

Te-am pierdut, Iubire, te-am pierdut
Pe drumul fără început
Te-aş căuta în maldărul de flori
Cântat în seri târzii la şezători

Nu te găsesc niciunde şi nicicând
Îmi eşti doar amintire într-un gând
Încerc să te găsesc a fi din nou
Iubirea mea în vers şi în ecou

În luminişul vesel dintre fagi
Tu mi-ai cerut din pumn doar fragi
Îmi amintesc odată un sărut
Acum doar plâng şi vreau ca să te uit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac din zi de mai

Ai strâns în petale atâta culoare
Tot violetul din apusuri de soare,
Şi parfum delicat, dulce ameţitor,
Purtând în el magia nopţilor de dor.

Catifelate flori cu aromă divină
Farmecul lor îmi face ziua senină,
Îmi pare că sunt într-o grădină de rai
Când te privesc drag liliac din zi de mai.

De ce te iubesc atât... floare aleasă
Plină de rouă îmi pari cea mai frumoasă,
Crengile par candelabre în catedrale,
Ofrandă... pentru preotese vestale...

poezie de Sofia Doina Gavrilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albine şi flori

Păstrez încă în mine vis
Tulburător de trist
Şi-adânc ca un abis

Privesc pe geam înfrigurată
Afară încă e zăpadă
Şi norii sunt gata să cadă

Timid un liliac ar vrea
Să-mi şteargă cumva lacrima
Ce pe obraz îmi tremură

A reuşit, mâna întind
Prind primăvara ce-a venit
Cu muguri verzi şi chip iubit

Speranţa zilei care vine
Alungă iarna ce-i în mine
Aştept să văd în flori albine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antonimi

Toamna
ce se aşează, o desenezi abstract,
cu maci prin lanuri de porumb,
în flori de primăvară o îmbraci,
când frunze ruginite
doinesc suave spre pământ.
Îmi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac,
mirosul lor te-mbată prin suspin,
eu văd doar crizanteme,
nuferi roz pe lac,
o toamnă blândă ce se aşează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim.
Din negrul cât era în jur,
am strâns lumini
şi dorurile le-am împletit cu alb,
iar tot ce văd
că-i toamnă şi-i sublim acum,
tu vii să-mi spui
că din rugina frunzelor
a înflorit din nou
alb liliac pe ram...

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui

Caut vechile-amintiri
Şi le strâng cât mai aproape;
Dulci-albastrele priviri
Somnu-mi leagănă pe pleoape.

Vreau să nu îmbătrânesc,
Mintea să-mi rămână vie,
Dorul să mi-l potolesc
Cu parfum de iasomie;

Iar când fi-vom împreună
Fi'ndcă ştiu că ţi-e pe plac,
Ne vom împleti cunună
Din flori mov de liliac.

poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul meu cu flori

Iubitule, eşti câmpul meu cu flori,
Ai buzele ca macii, tremurânde, moi
Si ochii ţi-s ca florile de Soare-n nori.
Când mă priveşti, dispare totul, numai noi

Ramânem. Singuri, pe Pământul tot
Şi toată frumuseţea lumii e a noastră.
Dă-mi mâna să mă ţin de tine, nu mai pot,
Picioarele mă lasă, inima e albastră.

Inchide ochii că mă ard şi doare,
Cu palma ta cuprinde-mi sânii, gura.
Opreşte-mi inima, că vrea să zboare,
Să-mi lase pieptul gol. Iubesc natura

Şi campul meu cu flori creat de ea, al meu,
Doar pentru mine, asta mi-e averea.
Iubitule, atat de bun e Dumnezeu,
Că mi te-a dat să îmi alini durerea.

Şi ce miros indrepţi spre mine,
De trandafiri când râzi şi de bujori,
De liliac când mă săruţi şi ţi-e ruşine.
Iubitule, eşti câmpul meu cu flori.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunţi suferitoare,
Oh! ningeţi, albe flori de măr.

Sub liliac
Sunt pasări dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mângâietoare
Sărmani cu inimi gemătoare,
Uitaţi, dormiţi sub liliac.

Pe sub cais
Din aripi bate albul vis
De-o inocenţă răpitoare:
Amanţi cu inimi arzătoare,
E fericirea sub cais.

Sub nucul lat
Te afli însă izolat
Şi-n umbra lui îmbătătoare
Trecutul naşte ca o floare
Ah! de-aş muri sub nucul lat.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, dulce primăvară

- Zambile, ghiocei, narcise... toporaşi,
Şi parfum divin de flori de liliac,
În suflet mărtişoare candide ne laşi
O, dulce primăvară, ce mult ne eşti pe plac.

Din ce în ce iubire tot mai senin e cerul,
Şi razele de soare ne mângâie pe toţi,
A trecut şi iarna, a luat cu ea şi gerul,
O, dulce primăvară, a tale flori le scoţi.

Din florile frumoase îţi voi face cunună,
Căci tu eşti declarată regina primăverii,
Să străluceşti iubire sub clarul de lună,
Când se retrage ziua şi lasă locul serii.

Cu drag îţi dau a mea inimă, mărţişor
S-o ţii la pieptul tău, lângă a ta să bată,
Îţi împletesc cu ea cuvintele de-amor
Să mă iubeşti la fel, sau mai mult viaţa toată.

poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori negre

(Lui Al T. Stamatiad)

Flori negre
Flori galbene
Flori roşii
Flori albe

Flori negre
Flori galbene
Flori roşii
Flori albe

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să plâng

Iubite
lasă-mă să plâng
la pieptul tău
scânteie să aprind
atinge-mi părul
cu sufletul tău blând
şi vindecă-mi durerea
O... lasă-mă să plâng,
Iubite
la pieptul meu
vreau să te strâng
să-ţi simt căldura
tristeţi să le alung
ascultă tu, al nostru cânt
când două inimi
se ating
şi-n şoapte murmurând
se-aprinde-o flacără
dintr-un cuvânt...
mi-e dor de tine
şi văzând
ca eşti departe,
şi nu pot să te-ating
mi-e greu,
şi vreau iubite
la pieptul tău să plâng

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi toamna

Fără mine, fără tine,
Fără zborul de albine,
Fără flori de liliac,
Fără, zâne în iatac,
Fără dorul călător,
Fără urmă de umor,
Trece vremea anodină
Doar cu galben şi rugină.

Un noiembrie grăbit
Zarea lumii a-mpânzit
Plin de ploi şi de vecernii
În pădurea cu vedenii,
Toată neagră in apus
Cu argintul zilei dus...
Doar argintul tău la tâmplă
Mi-e remediu şi zi sfântă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ultimelor flori

Să fie vina toamnei ce ştiu că îi plăcea,
A razelor de Soare şi-a strălucirii lor
În trecerea prin norii ce par a le veghea
Căderea spre pământul de ele cerşetor?

Ori, poate-atâtea frunze ce cad, şi cad, şi mor,
Să fie vinovate şi gândul să-mi dezmierde
Cu amintiri din vremea când florile de dor
Priveau, cu duioşie, spre zări cuprinse-n verde.

Dar dacă-i vina zilei, dar dacă-i vinovat
Doar vântul ce înclină şi umple de fiori
O lume-n care toamna iubirea a lăsat
Ca ultimă lumină a ultimelor flori?

Nu ştiu de vină cine-i, dar e ceva lumesc
Şi-n visul meu apare, mai des decât oricând,
Spunându-mi că-i aproape, eu doar să-mi amintesc
De roza ce se-nalţă prin florile de gând.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de păducel

Era o zi de primăvară
Mi-a-ntins o mână îngheţată
Un zâmbet trist
Acoperea tăcerea.
Doar ochii vorbeau
-Ce ştii tu despre mine?
-Nimic...
Dar lasă-mă să-ţi încălzesc
Sufletul.

Zgomotul oraşului
Se auzea undeva departe
Lânga noi
Flori albe de păducel
Adunau în petale primăvara

Un câmp nesfârşit
Încearcă să ne adopte.
Apusul îşi trimitea razele roşii
Miros de iarbă
Şi adiere de vânt.
Se lasă seara,
Cuprinzând în îmbrăţişarea ei
Gândurile noastre nerostite
Şi florile albe de păducel.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf stelar

Printre degetele mele te-ai strecurat
Şi te-am scăpat, cum scap pe jos nisipul
Şi vântul te-a învolburat şi ridicat,
Mi te-a furat, lăsându-mi slobod tot abisul.

Ai fost purtat către o altă zare,
Către un alt destin, cu alte flori,
Rămasă, mă plâng valuri de mare,
Mă-nvaţă să mă zbat din ţărm în ţărm.

Mă strânge cerul cu a lui culoare
Şi sus şi jos albastrul lui de neoprit,
Stropeşte cerul şi cu marea, lacrimi care,
Se-amestecă cu lăcrima-mi spre infinit.

Se lasă trupul meu şi-acoperă nisipul,
Cu pumnii strâng fărâmele de praf stelar,
Îl simt cum scapă alegându-şi sensul,
Rămân cu pumnii goi, i-ascund în buzunar.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă florilor şi culorilor

Mă strânge-o tâmplă, şi-ncă una
Şi am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile

Şi lasă-mă în lumea drepţilor
Din adormită viaţ-a morţilor
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit şi gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor

Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
şi-ţi sunt în mâini, unealta
Mai ştiu că nu-mi va fi greu nici aşa
Că tu m-ai învăţat să văd culori cu inima

De n-am să văd cu ochii
c-aşa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată

Vreau roşu, galben, verde, vreau nuanţă
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanţă
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Şi le-am simţit în viaţă binecuvântare

De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o

Şi să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că ştiu că n-am să mor de bunăvoie

Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veşmânt

Să nu mă laşi în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar

În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Şi am să vin desculţă fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roşii flori să mă-nvelesc

Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie

Îmi plâng în braţe toate florile
Ascultă-ne acuma, şi-mi iartă rugile
din lacrimi dulci şi picături de rouă
Dar ştiu că, după moarte, încep o viaţă nouă.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

într-o dimineaţă sau poate într-o noapte
printre atingeri, cuvinte, şoapte, suspine
voi aşterne în privirea ta un covor fermecat de iubire
îţi voi prinde în păr
cu drag, de drag,
flori de iubire, flori pentru tine
flori de liliac primăvara
vara, roşii trandafiri
toamna, galbene crizanteme
steluţe de gheaţă iarna
cât de frumoasă eşti astă seară, femeie...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pentru nepotul meu

Un nou mileniu te-a adus în dar,
Magic te-au conceput doi gemeni aştri
Pentru-a zâmbi suav, cu ochi albaştri.
Te-am aşteptat din Luna lui Florar.

Dar ai venit cu Cireşarul blând,
Când vara îşi scria copilăria,
Din Soare dărut-ai veselia
Ce izvora pe chipul tău râzând.

Te-ai întrupat la început de veac
Să-mi fii, prin timp, speranţă, izbăvire,
Cerul ţi-a dăruit a sa privire
Înveşmântată-n flori de liliac.

Sfios, un curcubeu a răsărit
Şi, îmbrăcat în razele solare,
A radiat cu fiece culoare
În clipa ce gingaş te-a zămislit.

Iubirea mi-am dorit să-ţi fie scut
Ca niciun rău asupra ta vreodată
Să nu aibă curajul să se-abată.
Credinţa mea prin tine s-a născut!

Ca pe-o icoană binefăcătoare
Păstrez în suflet clipele preasfinte
În care colindam printre cuvinte
Sau ne jucam, dorind să te văd mare.

Azi, într-o altă sărbătoare sfântă,
Privesc anii trecuţi cu tainic dor
Şi lăcrimez. De-acum vei fi major!
De bucurie, sufletul îmi cântă.

Drum strălucit să îl străbaţi te-aşteaptă
Urcând mereu, nicicând să nu te-abaţi,
Cu luminoase visuri să-l străbaţi,
Păstrându-ţi totdeauna calea dreaptă!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!