Templul poeziei
cu sfioșenie în suflet și cu privirea un izvor
în templul poeziei intri curat și cu piciorul gol
la ușă te dezbraci de toate pe care vântul le-a luat
dintr-o cutie a Pandorei și răutăți a semănat.
nu poți a te-nălța pe tine, nici altora de ajutor
având doar acul de albină.... sau e vaccinul tuturor?
posibil, dar rămân fidelă ideii de frumos altar.
m-așteaptă florile-n grădină, iubirea îmi rămâne far!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.