Blestem
Arat-am câmpurile nopții
Cu dorul înhămat la plug
Și-n carnea dulce a libertății
Am pus scânteia unui rug,
Să ardă nemurirea-n tine,
Eternitatea să te strângă,
S-alergi câmpiile senine
Și stelele să nu-ți ajungă,
Să te arunci din cer în mare
Parjolu-n suflet vrând să-l stingi,
Dar setea ce o porți, în sare
Mai tare-n tine s-o încingi;
Să cauți ochii-nlăcrimați,
Să-ți potoli setea-n a lor rouă
Și în iubire-ncarcerați
Să le dai o lumină nouă;
Să-ți ierți păcatu- nsingurării
Și-abisul gândurilor triste,
Să lași ca plată neuitării
Poemele cu lacrimi scrise;
Să iei ca martor universul,
Să juri pe stele și pe Lună,
Că mie-mi aparține versul
Ce ne rostește împreună!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Parfumul singurei iubiri
ntre coperți de suflet te ascund
Și te citesc cu-o sete viscerală
De parcă-aș vrea în minte să-ți pătrund
Și să te-aduc ființă-n viața-mi goală.
Să-mpart cu tine o respirare nouă,
Senin ascuns în ochiul azuriu,
Să răspândești râzând, atunci când plouă,
Culoarea lui pe ceru-mi plumburiu.
Să-ți dăruiesc un necuprins albastru
Trecut prin coșul pieptului secunde
Și-nchis, un zbor, în versul meu măiastru
Să-l desfășori de vrei către oriunde!
Să te îmbrac în mângâieri-mătasă,
Din praf de stele să-mpletesc cunună,
Și-n visul meu să poposești mireasă
Iar timpul lui nicicând să nu apună!
Dar fiecare pagină mă doare...
Cuvintele?! par simple năluciri.
Rămâi iluzia ce-n zori dispare
Purtând parfumul singurei iubiri...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
Dacă vremea după gându-ți
Anotimpul și l-ar cerne
Eu aș răsări făcându-ți
Primăvară-n zile terne.
M-aș sădi și rădăcina
Până-n talpă-ți mi-aș întinde
Ca în ochii tăi lumina
Stelele să poată-aprinde.
Să îți cresc puterea-n braț
Să ai versul dulce fragă
Din iubirea-mi cu nesaț
Să hrănești o lume-ntreagă!
Să-ți mai ning-o primăvară
Cu flori mov de liliac
Anii grei să nu mai doară
Și să-ți fiu tristeții leac.
Să-ți vorbesc cu-al mierlei glas
Noaptea când pe vise zbori
Timpul să mai zică "pass"
Răsăritului din zori.
De-ar vrea vreme-a potrivi
Anotimpul cum gândești
Eu în tine m-aș zidi
Ca o carte de povești!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o fi să plec
De-o fi să plec și crezi că-i prea curând
Să nu mă cerți și să nu-mi porți ranchiună,
De lumea asta nu mă rup râzând,
Cu siguranță nu de voie bună!
De-o fi să plec te rog doar să mă ierți.
Am inima de-atâtea lacrimi plină...
Și nici cu cerul nu vreau să te cerți
Și nici nu vreau să cauți lumii vină.
Atât mi-a fost de lungă-a vieții ață,
Prea scurt popasul pe acest pământ.
Cum să trăiești în lipsa mea învață
Și poartă-mă în suflet și-n cuvânt.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O petală de iubire
Salciile blânde
Din margine bălții
Scaldă oglinda nopții
Cu lacrimi de rouă.
Iubito!... Noi ne iubim
Dar... ce păcat
Afară nu mai plouă.
Privim împreună stelele pe cer
Luna se bucură și ea.
Sălciile se arcuiesc asupra noastră
Iar tu, în frăgezimi de foc,
Îmi dai, fără să-ți cer,
O dulce sărutare,
Împreună vom sorbi nectarul nopții
Ascultând cum cântă sălciile
Acolo... în marginea bălții,
Dar... noaptea e dulce cu noi
Iar eu îți voi da
O petală de iubire.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cătălina
Vino tu odor devreme,
Haide! Să te am aproape,
Apoi... Valul să ne cheme
Să plutim pe tulburi ape.
Vino să te strâng în brațe,
Fii odorul meu pe veci,
Să-ți sărut gurița dulce
Și mânuțele, ce-s reci.
Cântă-mi viața pe sub stele,
Să ne audă Ursa Mare,
Vom fi singuri printre ele
Într-o dulce desfătare.
S-ascultăm de sus cum sună,
Buciumul reînvierii,
Să-ți văd chipul blând la lună
Și zvâcnirile plăcerii.
"Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei și mai te lași,
Ochii tăi sunt plini de milă
Chip de înger drăgălaș".
Când te văd îmbujorată
Mă topesc de parcă nu-s
Tu mă chemi: - Vină odată
Se ne ducem tot mai sus.
Și-n această dulce vrere
Să mă mângâi, să mă strângi,
Să-ți dea lacrimi de plăcere
Dorurile să-mi înfrângi.
Martor să ne fie luna,
Nuni? Vreo trei sau patru Iele.
În genunchi să îți cer mâna
În castelul dintre stele.
Să trăim viața-ntreagă.
Strânși uniți, cu bucurie,
Fericirea ce ne leagă
Să ne fie veșnic vie.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu stele, iubito
Ninge cu flori de cais, ninge cu stele,
Ninge cu fluturi, îngeri de dantele...
Am strâns în pumn, iubita mea, lumină.
Ești ruptă din materia divină!
În noaptea asa, vers de-aș fi, în ceară
Aș încrusta iubirea mea solară.
Vreau s culeg săruturile toate,
Apoi să rătăcesc prin văi de șoapte,
Să-ți pun apusul nopții la fereastră.
Să treacă îngeri pe desupra noastră
Și să ne coase stelele pe pleoape,
Să fim mereu, mereu, tot mai aproape.
M-aș face sculptor. Dalta, fie-mi versul...
Aș răscoli în timpuri universul...
Sub sânii tăi un câmp de flori în soare,
Să pot zidi iubirii osanale.
Mausoleu de vise și de stele,
Spre-a te-nălța în cânturile mele,
Mireasă albă și atât de pură...
Vreau să pornim spre-nalturi împreună.
Dar ești stihie... înger al luminii,
Te-au exilat sub stele pelerinii
Și crini și roze-ți odihnesc sub pleoape.
Tu întregești pământ și cer și ape.
Femeie, lumea-i goală fără tine!
Când treci, să-mi lași o lacrimă-n privire!
Mă pierd străin, tăcut, în triste zări...
Femeie, tu ești câmpul meu cu flori!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai eu
Ți-ai scris iubirea pe note muzicale
Și-apusului mirat i-ai dat-o să ți-o cânte
Dar n-ai știut că o să-ți ies în cale
Și nici că ochii mei atât or să te-ncânte!
Și-ai adunat lumina Lunii-ntr-un pahar
Să-mi dai să beau să-mi stâmpăr dorul ce mă frige
Dar n-ai știut ce flăcări poate aprinde-un jar
Când stropul Lunii buzele-mi va atinge!
Ai vrut să stingi un dor și ai aprins iubirea
Nerostite gânduri te-au agățat de mine
De-ai vrea să fugi acum te-o plânge nemurirea
Căci veșnicia toată doar mie-mi aparține!
Cuvintele feeric le-om prinde într-un dans
Și-om îmbăta-n parfumul lor o lume-ntreagă
Când fredonând duios pe-al muzicii balans
Te las să îmi șoptești că numai eu ți-s dragă!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declar solemn!
Iubirea ta miroase-a primăvară
A verde crud, a cer nepământesc
Și uite cum pentru întâia oară
Visările să zboare îndrăznesc!
Înnobilezi cu roșu cer de foc
Când îl atingi cu buze de rubin
Privirea ta ce scapără noroc
Săgeată-i ce mi-a-nfipt în piept un chin
Căci porți în ochii livada înflorită
Iar mie-mi zboară fluturi în stomac
Și umblu beat de-a florilor ispită
Îndrăgostit, nebun, insomniac...
Ți-ai revărsat întreagă feerie
De flori, de cântec și de zări senine
Și-atins fatal de-această aporie
Declar solemn că-s dependent de tine!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
Hergheliile de dor
Și-au pierdut potcoavele-n
Stepa arsă-a viselor,
C-au secat izvoarele
De iubire și lumină
Sub dogoarea vorbelor
Și-n zorii de zi senină
Îngeri fără aripi mor...
Plâng cireșii pe coline
Că nu-ți mai bat inimă,
Sunt doar dor ce dor în tine
Arzând ochii-n lacrimă.
Umbra mea nu-ți mai e umbră
Și nici soare nu-ți mai sunt,
Clipa trece tot mai sumbră
Peste părul tău cărunt...
Agățat de-o amintire
Cu mirosul de verbină
Scuturi cerul de safire...
Sufletul când îți suspină...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am luat un mărțișor
Primăvara bate la fereastră
Cu buchete mici de ghiocei
Și zambila înflorită-n glastră
Te-ndeamnă s-o iei...
Scumpe sau modeste mărțișoare
Te atrag pe rând zâmbind discret
Și cu ele, dragostea mea mare
Se leagă cochet.
Mărțișoare dragi ca inimioare
Orice-ndrăgositit a dăruit...
Ți-am luat un mărțișor
Ca să-l porți la tine tot mereu
Și să știi că-n el e dorul meu
Și-ți va purta noroc.
Ți-am luat un mărțișor
Ca să-l porți când nu ne-o mai vedea
Și să-ți spună el iubirea mea
Oricând și-n orice loc.
Din ochi mi-a picurat o perlă mică
Să fie ne-ncetat podoaba lui.
Ți-am luat un mărțișor
Ca să-l porți la tine tot mereu
Și să știi că-n el e dorul meu
Și-ți va purta noroc.
cântec interpretat de Nicolae Nițescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme de nea...
Să nu plângi, poezie, că te-am lăsat orfană,
Să-ți cauți o poveste, să-ți sprijine tăcerea!
Un zâmbet de prieten să îți așezi pe rană,
Să-ți mângâie tristețea și lacrimi și durerea!
Eu am rămas acasă și te aștept cuminte,
Doar gândul e cu tine și parcă nu-i prea mult,
Că nu pot, poezie, să te ascund în brațe
Și scâncetul albastru nu pot să ți-l ascult.
Să ningi frumos acolo, în luna vieții mele,
Așa cum ningi în mine, în fiecare vară,
Când te adun din ceruri, pierdută printre stele!
Eu am rămas acasă cu vara mea amară,
Să mă mai nasc o dată-n clepsidra nemiloasă,
Un fir de sare gemă, topindu-se de teamă.
Să nu fii, poezie, pe noaptea mea, geloasă!
E noaptea-n care versul în lacrimă-o să geamă.
Voi da noroc cu cerul, voi aștepta lumina,
Să îmi deschidă ochii, ca se te pot vedea.
Ninsoarea mea albastră, sărutu-ți rădăcina
Din care urcă-n mine poemele de nea!
poezie de Violetta Petre din Ninsori albastre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai lasă-mă...
Mai lasă-mă să mă mai nasc odată
În anotimpul cu iubiri promise,
Să am un trup, să mă cobor din vise,
Și-n pași de vals la viață să-i dăm roată.
Mai lasă-mă să-ți înfloresc mălinii
În vara când și frunzele doinesc,
Sub poala timpului, cu dor, să te opresc,
Și să te scald în apele luminii!
Mai lasă-mă să fiu ce nu ți-am fost
Când versul l-ai pictat într-o chemare,
Un țipat alb, de pescăruș pe mare,
Ce-a luat deodată zările la rost.
Mai lasă-mă prin timpul tău de-oi trece
Să-mpart cu tine-n zbor o veșnicie,
Să-ți fiu și eu... mai mult de-o poezie,
Ce pe hârtie versul ți-l petrece.
Mai lasă-mă să fiu tot ce-aș fi vrut
Și n-am putut să fiu în astă viață,
Femeia ce cu doruri te răsfață,
Și nu doar muza ce prin vise ți-a trecut...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necesitate
Mai dă-mi o ulcică de rouă
Să-mi stâmpăr nevoia de tine,
Când noaptea se crapă în două
Și visele freamătă-n mine!
Dă-mi pulberi albastre de stele
Să potol o foame căci iată
Mă mușcă dorințe rebele...
Se-nghesuie toate deodată!
Sub pleoape îmi ard nedormirea
În gânduri ce urlă jivine..
Când doru-și revarsă menirea
Mi-e foame, mi-e sete de tine!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai scriu o poezie
Când mi-este dor de tine,
În liniștea târzie,
Cu lacrimi și suspine
Mai scriu o poezie.
Sub clar de lună plină
Aș vrea să-ți simt căldura,
Dar tot ce mă alină
E ritmul și măsura.
Tânjesc să-ți aud glasul
Ce mă-ncânta odată,
S-admir cum calcă pasul
Ca rima încrucișată.
În ochiul tău șăgalnic
Să văd tot universul...
Ah, totul e zadarnic
Mi-a mai rămas doar versul.
poezie de Octavian Cocoș (5 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu suflet alb
Cu suflet alb de nevinovăție,
înfiorați de-atîtea frumuseți,
vin tinerii ca să-Ți aducă Ție,
Isuse, zorii altei tinereți.
Isus iubit, ca roua-mbelșugată
venim ca să-Ți aducem Ție-n dar
în orice piept o jertfă ne-nfricată
și-n orice sîn un crin pe-al Tău altar.
Venim din văi de moarte și ruine,
cu ochi scăldați în haru-Ți minunat,
că noi și sfinte bucurii în Tine
și-o nouă fericire ne-am aflat.
Din toate cele patru părți de lume
suim spre Tine mii și mii de mii,
avînd pe buze-același dulce Nume
și-n piept aceleași sfinte bucurii.
Sub crucea Ta aducem fiecare
potirul alb al crinilor din noi,
să-l umpli Tu cu sfînta-nflăcărare
și să ne-arunci în lupta Ta apoi.
Să ne jertfești deplin și tuturora
pămîntul pentru Cer să-l cucerim,
privind cu ochii-n lacrimi aurora
Cerescului dorit Ierusalim.
Să biruim și moarte și urgie
știind că în curînd noi vom purta
pe frunte-n fericita veșnicie
cununi de slăvi și sărutarea Ta.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să împărțim!
Să împărțim!
Eu să-ți dau cuvintele.
Să-ți cauți în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.
Să împărțim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ți dau realitatea
Să-ți cauți în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.
Să împărțim!
Eu să-ți dau bucuria
Să-ți cauți în ea nemurirea.
Tu să-mi dai nevăzutul
Să-mi caut în el stăruința.
Iar din îmbinarea cerută
Să colorăm
O poveste.
Să împărțim!
Tu să-mi dai un suflet
Să-mi caut în el jumătatea.
Eu să-ți dau iubirea
Să-ți cauți în ea ființarea
Iar din îmbinarea lor senină
Să trăim
O poveste.
poezie de Gabriela Chișcari (7 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uniți
Tu ești cuvântul, eu baladă.
Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărțim.
Tu crești în mine jumătate
Ca greul să nu-mi fie greu.
Lumina ta când mă străbate
În tine-mi duce-o bună parte:
Trăim ca doi dar "tu" ești "eu"!
Știu, lumea rău a fost făcută
Dacă tu taci, voi plânge eu
Căci sunt rostirea ta tăcută
Cu-o lacrimă neîncepută
Pe suflet îți scriu dorul meu.
Mă nasc din tine prin cuvânt
Dar "eu" sunt "tu" când mă reciți
Goniți din ceruri pe pământ
Trăim ca doi sub legământ
Într-un poem pe veci uniți!
poezie de Gabriela-Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată dragostea mea
Visez să fiu iar lângă tine
O pasăre vie în noapte
Ce zboară pe ceruri senine
Și-aduce iubirea în șoapte.
Visez să te mai țin de mână
Cu stele-n privirea pierdută
Și-n razele calde-o cunună
Din soare se vrea refăcută.
Visez fie zi, fie noapte
Să-ți fiu valul și-ntreaga mare,
Să șterg dintre umbre un poate
S-aduc pacea-n nume de floare.
Visez că sunt marea iubire
În sunet de frunze căzute
Și caut în orice-amintire
Cărări ale vieții pierdute.
Visez să ajung pân'la tine
Să-ți dau toată dragostea mea
Și zborul spre stele, știi bine
În doi să-l avem de ai vrea.
Visez că sunt cântecul tău
Și dorul mă cheamă la stele
Se pierde-n neant ce-a fost rău,
Când tu ești în brațele mele.
Visez și acum, dar și mâine
S-aud glasul tău, vocea ta
Hai vino, te rog, lângă mine
Și ia toată dragostea mea.
poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor...
Când te-o cuprinde dorul
La ceas târziu în noapte
Preschimbă-te în zborul
Care te-aduce-n șoapte.
Când nu-i mai ști de mine
Și de-al meu vers pribeag
Să mă ascunzi în tine
Cu tot ce-ți este drag.
Când ochii îți vor plânge
De dor că nu-ți voi fi
Zidește-mă în sânge
Să-ți curg cu versuri mii.
Când gura se va ofili
De dor și-al meu sărut
Compune-mă în stele mii
În versul cald și mut.
Când brațele mă vor căta
Și nu mă vei găsi
Să știi că TU mă vei afla
În tine, stele mii.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să zburăm înspre soare
Iubirea mea cu ochi frumoși ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjește de dor
Și aș vrea să am aripi, să zbor!
Să zbor până la soare și lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Și unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.
Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Și frumoasă cum e luna-ntre stele!
Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ți alin
Și să-ți sărut obrazul moale, ca să-ți crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.
poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!