De-o fi să plec

De-o fi să plec şi crezi că-i prea curând
Să nu mă cerţi şi să nu-mi porţi ranchiună,
De lumea asta nu mă rup râzând,
Cu siguranţă nu de voie bună!

De-o fi să plec te rog doar să mă ierţi.
Am inima de-atâtea lacrimi plină...
Şi nici cu cerul nu vreau să te cerţi
Şi nici nu vreau să cauţi lumii vină.

Atât mi-a fost de lungă-a vieţii aţă,
Prea scurt popasul pe acest pământ.
Cum să trăieşti în lipsa mea învaţă
Şi poartă-mă în suflet şi-n cuvânt.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec şi te las

O să plec şi-o să te las,
Deşi inima mi-e grea;
Vreau să-mi iau doar bun rămas
Şi să merg pe calea mea.

Nu-mi cere să mă opresc
Ăsta e destinul meu,
Nu e chip să-l ocolesc,
Că mi-e dat de Dumnezeu.

La ce bun să mă mai cerţi,
Să mai plângi, să mai suspini?
Ştiu că nu o să mă ierţi
Şi-o să fim ca doi străini.

Însă până când vom fi
Tu bătrână, eu bătrân,
Chiar de nu ne vom vorbi
Amintirile rămân.

Şi poate într-o altă viaţă
Ce cu mine-ai s-o petreci
Îmi vei spune verde-n faţă
Că e rândul tău să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (8 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o fi să plec

De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreţi, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!

Să nu-ţi iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind uşoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!

Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreşit,
Îţi las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...

Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrăţişezi uşor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici paşii pierduţi pe covor.

De-o fi să plec, rămâi cu bine
Şi să mă ierţi dac-am greşit
Cerând iubirii să aline
Înamoratul ne-iubit!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o fi să plec

De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreţi, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!

Să nu-ţi iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind uşoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!

Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreşit,
Îţi las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...

Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrăţişezi uşor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici paşii pierduţi pe covor.

De-o fi să plec, rămâi cu bine
Şi să mă ierţi dac-am greşit
Cerând iubirii să aline
Înamoratul ne-iubit!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi iei dorul

Am mai greşit, o ştiu, poţi să mă cerţi
Sunt doar un om urmându-şi a lui soartă
Tu chiar dacă vei vrea ca să mă ierţi
Oricum eternitatea nu mă iartă

Şi sufletele bune mai greşesc
În tot acest vârtej ales de viaţă
Ce parcă ne aruncă nefiresc
Un zâmbet sau o lacrimă pe faţă

Am încercat mereu, atât de mult,
Alături să îţi fiu într-o iubire
Dar ăsta sunt, atâta am putut,
Să nu mă laşi să-ţi plec în amintire

Să nu mă cerţi, sau fă-o dacă vrei,
Orice ai face tu e-o mângâiere
Însă te rog ca dorul să nu-mi iei
Mereu el te va vrea şi te va cere

poezie de Adi Conţu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor...

Te vreau fumând pe-al vieţii fus,
Te vreau în zori şi la apus,
Te vreau şi-atunci când tu mă cerţi,
Te vreau întruna... să mă ierţi!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-s

Eu nu-s vreun erudit aşa ca tine,
Nu caut sensuri în tot ce se întâmplă,
Nu-s om de litere, o ştii prea bine,
Eu am doar dorul ce mi se zbate-n tâmplă.

Am doar o inimă setată pe prea-plin
Şi-un suflet dăruit cu bunătate;
La mine s-a gătat paharul cu venin
Dar s-a umplut cu dorurile toate!

Şi chiar dacă memoria-mi joacă feste,
"Inteligenţa" mai lasă de dorit
Salut uitarea şi îi dau de veste
În ciuda ei mai bun-am devenit!

Poate că nu-s ca tine, nici nu-mi doresc
Îmi place simplitatea, aşa mi-s eu
Nu vreau mărire, nu vreau să mă fălesc,
Vreau doar să-l mulţumesc pe Dumnezeu!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să-mi fie....

de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, să mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
fiinţă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsaţi-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, să plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceţi sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
să vină doar cele bălaie
să ne iubim din noapte-n zori,
şi eu să vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât să vă mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.

poezie de Stejărel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau să cred ce crede orice sceptic
Şi nici să pot ce poate orice prost,
Cu bani sau alt material sintetic
Şi nici să ştiu ştiinţa pe derost.

Nu vreau să am ce are toată lumea
Şi nici legilor ei nu mă supun,
Nici nu-mi înalţ spre lume rugăciunea,
Ci numai către Dumnezeu Cel Bun.

Nu vreau să fac ce trebuie de-a sila
Şi nici să fiu doar numitor comun.
Nu mă intrigă furia, nici mila
Şi nici nu seamăn ce nu pot să adun.

Nu vreau să fiu simpatic şi cuminte
Şi-n sine să nutresc un gând murdar.
Spun ce-am în gând, în inimă şi-n minte,
Politicos, dar nu protocolar.

Nu vreau o stea pe frunte arborată
Şi nici mărire mie în prezent,
Doar în poveştile cu,, A fost odată ''
Să fiu vreun an-lumină imergent.

poezie de Ovidiu Vasile din Roata cu hamsteri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Nici o stea

Cat am dat tot mai vreau sa dau
Cat am luat tot mai vreau sa iau
Sa-nteleg lumea cum e ea
Si vreau sa ma apropii de-o stea
Viata e ca un cerc inchis
Pana-acum nu l-am deschis
De trecut nu-mi pare rau
Si stau si fac tot ce vreau eu
Dar nici azi n-am atins nici o stea
Cat as vrea sa pot sa-aleg mereu
Drumul bun oricat de greu
Nu-mi pasa eu pot sa astept

Vreau sa am steua mea
Vreau sa ajung la ea
Caci eu
N-am atins... nici o stea

Caii bat praful pe poteci
Eu nu vreau, nu vreau sa pleci
Ca licoarea prin mine sa treci
Sa stai sa faci tot ce-ti doresi
Si-apoi sa atingem o stea
Cat as vrea sa pot sa-aleg mereu
Gandul bun din tot ce-i rau
Nu-mi pasa eu pot sa astept
R: Vreau sa am steaua mea
Vreau sa fii steaua mea
Caci eu
N-am atis... nici o stea

cântec interpretat de Laura Stoica, muzica de Laura stoica, versuri de Laura Stoica din ... Nici o stea (1997)
Adăugat de marius aldea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie

Să nu mă cauţi azi, nici mâine.
Să nu mă chemi, să nu îmi scrii.
Să nu-mi păstrezi nici vin, nici pâine,
Să nu m-aştepţi în nopţi târzii!

Să nu mă cerţi dacă, vreodată,
Ai să mă vezi prin lumea mare!
Rămâi tu, omul meu din Lună,
Iar eu, lumina ta din Soare!

Şi între noi, tot Universul
Misterios şi infinit,
S-asculte cântecul şi versul
Iubirii care ne-a unit!

Să nu mă cauţi azi, nici mâine,
Să nu mă strigi de-ţi va fi dor
Şi-n fiecare rugăciune
Să nu mă laşi, nicicând, să mor!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

trebuie să fim copaci
căci din ei ne cresc ramuri
trebuie să fim rădăcini, adânci, căci din noi
nu vreau să crească spini

nu vreau în viaţă deşertul scaeţilor ce spulberă nisipul
nu vreau cerul roşiatic şi nici câmpia
nu
vieţi ruginite
nu vreau ruguri pe dealuri
nu vreau să călăresc pe caii morţii
nu vreu talangă, ca la oi rătăcite atârnată de gâtul vieţii
şi nici zgomotul trâmbiţelor care zornăie arginţii

nu-mi lua aerul
nu-mi crăpa pământul şi nu-mi strica izvoarele
nu-mi dezbrăca tu munţii
nu vreau nopţi în loc de zi şi nici
poruncă în genunchi ca să primesc

o trestie stă atârnată de-o streşină de casă
un copil joacă nisipul uscat sau glodul
lutul cântă fără negrul de şmoală ce-n drum
vărsat ar vrea ca să miroase
iar voi să staţi, în prea-înalte case

nu vreau

vreau seara să-mi sărut iubita, fără funigine în ochi
vreau
nu vreau să vă privesc în ochi

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă florilor şi culorilor

Mă strânge-o tâmplă, şi-ncă una
Şi am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile

Şi lasă-mă în lumea drepţilor
Din adormită viaţ-a morţilor
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit şi gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor

Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
şi-ţi sunt în mâini, unealta
Mai ştiu că nu-mi va fi greu nici aşa
Că tu m-ai învăţat să văd culori cu inima

De n-am să văd cu ochii
c-aşa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată

Vreau roşu, galben, verde, vreau nuanţă
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanţă
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Şi le-am simţit în viaţă binecuvântare

De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o

Şi să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că ştiu că n-am să mor de bunăvoie

Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veşmânt

Să nu mă laşi în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar

În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Şi am să vin desculţă fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roşii flori să mă-nvelesc

Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie

Îmi plâng în braţe toate florile
Ascultă-ne acuma, şi-mi iartă rugile
din lacrimi dulci şi picături de rouă
Dar ştiu că, după moarte, încep o viaţă nouă.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Azi vreau să ştii că ştiu
că vrei să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el un ultim scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi să nu crezi că vreau cumva să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată.

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din vis un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...

Aş vrea să ştiu că ştii,
Aş vrea să simt că simţi,
Aş vrea s-aud c-auzi,
Aş vrea să plâng că plângi,
Aş vrea să văd că vezi,
Aş vrea să râd că râzi,
Aş vrea să iert că ierţi
Aş vrea... să uit... că uiţi...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua rea nu vreau să vină

Alerg cu aripile-n vânt
Şi văd de sus totul pe pământ.
Văd lumea plină de trăire
Ce-aleargă mult în neştire.
Spun asta cu gând înflăcărat,
Dar nu pot să schimb cerul înstelat.
Văd de sus o prăpastie pustie,
Nu vreau ca drumul oamenii sa-l ştie,
Noi ştim de soare şi de ploaie rece,
Dar şi de timpul care trece.
Vreau şi eu să înţeleg
Ce se întâmplă cu pământul întreg,
Nu vreau pustiu el să rămână,
Şi ziua rea nu vreau să vină.
Putem s-alergăm spre-o-nsorită cale,
Iar sufletul să nu cânte-a jale.
Viaţa bună oamenii să guste
Şi toate cărările să fie robuste.

poezie de Eugenia Calancea (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jocul umbrelor

Cădea o umbră peste-un ochi de geam
Făcând deodată muzica să tacă,
Şi din pereţi străini ieşind vedeam
Ce nu păreau dispuşi să mă şi placă...
Şi fricile se deşteptau străine,
Şi nimeni nu era să le adoarmă;
Cu degetele răscolea în mine
Blestem ce cobora bătrân din carmă...

De dincolo de-ncremenirea morţii,
Dintr-un tablou râzând privea o damă,
Mă şi vedea căzând la mâna sorţii
Purtând pe umeri, ca şi ea, o ramă...
Numai că azi sunt tare supărată
Şi nu mai vreau să fac paşi înapoi,
Nu vreau să mă mai tem de nici o soartă,
Şi nici de viaţa plină de nevoi!

Şi mă ridic cum se ridică apa
Împinsă-n sus de undele de şoc,
Aprind, de-odat', cu mâna stângă lampa
Şi în lumină toate-s iar la loc...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E luni

plec în oraş
iubito
mi-ai zis
plec să cumpăr fleacuri
aşa cum pleacă toţi bărbaţii

ce-mi aduci
ce-mi aduci
te-am întrebat
iar tu mi-ai zis c-o să-mi cumperi un măr
unul atât de mare
încât o să putem muşca amândoi din el
eu
de aici
de la marginea lumii
tu
de acolo
din oraşul fără poeţi
un măr
ai zis
dacă tot am fost izgoniţi din Rai
şi trăim ca două linii paralele
poate că mărul acela
e punctul nostru aruncat la infinit
nu
nu
te-am rugat
nu vreau un măr
nu vreau să mai gust nici o pierdere
eu vreau
să te aduci
pe tine
înapoi
întreg

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...

Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.

Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.

Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viaţa mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!

poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea!

Azi vreau să ştii că ştiu
c-ai vrea să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el ultimul scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi că nu crezi că aş putea să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut!

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând!

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în Om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată!

Azi vreau s-asculţi c-ascult
de când mă ştiu al inimii tumult,
fără să mă-nspăimânt de dor şi foc,
nevrând să vând IUBIREA pe noroc!

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut!

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din VIS un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu!...

Aş vrea să ştiu că ştii,
aş vrea să simt că simţi,
aş vrea s-aud c-auzi,
aş vrea să plâng că plângi,
aş vrea să văd că vezi,
aş vrea s-ascult c-asculţi,
aş vrea să râd că râzi,
aş vrea să IERT că IERŢI,
aş vrea... să uit... că uiţi!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Azi vreau să ştii că ştiu
c-ai vrea să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el ultimul scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi să nu crezi că aş putea să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în Om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată.

Azi vreau s-asculţi c-ascult,
de când mă ştiu, al inimii tumult,
fără să mă-nspăimânt de dor şi foc,
nevrând să vând IUBIREA pe noroc.

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din VIS un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...

Aş vrea să ştiu că ştii,
Aş vrea să simt că simţi,
Aş vrea s-aud c-auzi,
Aş vrea să plâng că plângi,
Aş vrea să văd că vezi,
Aş vrea s-ascult c-asculţi,
Aş vrea să râd că râzi,
Aş vrea să iert că ierţi,
Aş vrea... să uit... că uiţi...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de dor... de oameni!

Nu luaţi în seamă starea mea actuală,
Eu sper, să mă fac bine în curând
Tristeţea, sigur, e şi ea o boală
Care se manifestă, deseori, plângând.

Cu ochii roşii de-o neagră insomnie,
Cu-obrazul tras de grijă şi tumult,
Eu mă gândesc la voi, cu poezie
În care vă iubesc, atât de mult.

Mă tremură nopţi adânci de veghe
Şi nu-mi găsesc liniştea deloc,
Dar îmi port gândul, cămaşa mea de zeghe
La voi în suflet, cel mai tainic loc.

Nu vreau pastile, nici vinul cel amar,
Nici pâinea nu-mi încape-n gură,
Vreau să vă fiu, în suflet, felinar,
Un cântec dulce, în lumea ca de zgură.

Mă doare ziua când nu sună telefonul
Şi uneori, cred că-i descărcat,
Îl deschid şi îmi răsună tonul
Dar eu nu vreau să cred că m-aţi uitat.

Mă-ncearcă febre, frisoane, transpiraţii,
Vârtejuri de cuvinte-mi zboară-n minte,
Doctorii îmi recomandă trepanaţii,
Dar nu e leac, la dorul meu, fierbinte.

Sunt păcătos că lumea îmi e dragă
Şi nu pot, în bucăţi, ca să mă rup,
La voi în Vis, pribeag, cu-a mea desagă
În care sunt un spirit, fără trup.

Un zâmbet trist, un vers ce vă-nfioară,
Când Soarele coboară-n asfinţit,
Un refren pierdut într-o vioară,
O umbră tristă, de suflet răstignit!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!