Parfumul singurei iubiri

ntre coperţi de suflet te ascund
Şi te citesc cu-o sete viscerală
De parcă-aş vrea în minte să-ţi pătrund
Şi să te-aduc fiinţă-n viaţa-mi goală.

Să-mpart cu tine o respirare nouă,
Senin ascuns în ochiul azuriu,
Să răspândeşti râzând, atunci când plouă,
Culoarea lui pe ceru-mi plumburiu.

Să-ţi dăruiesc un necuprins albastru
Trecut prin coşul pieptului secunde
Şi-nchis, un zbor, în versul meu măiastru
Să-l desfăşori de vrei către oriunde!

Să te îmbrac în mângâieri-mătasă,
Din praf de stele să-mpletesc cunună,
Şi-n visul meu să poposeşti mireasă
Iar timpul lui nicicând să nu apună!

Dar fiecare pagină mă doare...
Cuvintele?! par simple năluciri.
Rămâi iluzia ce-n zori dispare
Purtând parfumul singurei iubiri...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă...

Mai lasă-mă să mă mai nasc odată
În anotimpul cu iubiri promise,
Să am un trup, să mă cobor din vise,
Şi-n paşi de vals la viaţă să-i dăm roată.

Mai lasă-mă să-ţi înfloresc mălinii
În vara când şi frunzele doinesc,
Sub poala timpului, cu dor, să te opresc,
Şi să te scald în apele luminii!

Mai lasă-mă să fiu ce nu ţi-am fost
Când versul l-ai pictat într-o chemare,
Un ţipat alb, de pescăruş pe mare,
Ce-a luat deodată zările la rost.

Mai lasă-mă prin timpul tău de-oi trece
Să-mpart cu tine-n zbor o veşnicie,
Să-ţi fiu şi eu... mai mult de-o poezie,
Ce pe hârtie versul ţi-l petrece.

Mai lasă-mă să fiu tot ce-aş fi vrut
Şi n-am putut să fiu în astă viaţă,
Femeia ce cu doruri te răsfaţă,
Şi nu doar muza ce prin vise ţi-a trecut...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeride (17)

Tai timpul
adunându-l crâmpeie
în poala sufletului
Tic tac
Tic tac
Mi-e sete...
o sete viscerală
de absolut
iar cuvântul tău tace...
Pereţii camerei
sunt reci
şi gri
ca o indiferenţă
ce s-a aşezat
între noi
Îmi sângerez palmele
şi încerc
să-i încălzesc
cu roşul sângelui meu
Şi scriu...
Îmi golesc ochii
de culoare
implorând zorii
să-ţi zâmbească

Vorbeşte-mi...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Arat-am câmpurile nopţii
Cu dorul înhămat la plug
Şi-n carnea dulce a libertăţii
Am pus scânteia unui rug,

Să ardă nemurirea-n tine,
Eternitatea să te strângă,
S-alergi câmpiile senine
Şi stelele să nu-ţi ajungă,

Să te arunci din cer în mare
Parjolu-n suflet vrând să-l stingi,
Dar setea ce o porţi, în sare
Mai tare-n tine s-o încingi;

Să cauţi ochii-nlăcrimaţi,
Să-ţi potoli setea-n a lor rouă
Şi în iubire-ncarceraţi
Să le dai o lumină nouă;

Să-ţi ierţi păcatu- nsingurării
Şi-abisul gândurilor triste,
Să laşi ca plată neuitării
Poemele cu lacrimi scrise;

Să iei ca martor universul,
Să juri pe stele şi pe Lună,
Că mie-mi aparţine versul
Ce ne rosteşte împreună!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă vremea după gându-ţi
Anotimpul şi l-ar cerne
Eu aş răsări făcându-ţi
Primăvară-n zile terne.

M-aş sădi şi rădăcina
Până-n talpă-ţi mi-aş întinde
Ca în ochii tăi lumina
Stelele să poată-aprinde.

Să îţi cresc puterea-n braţ
Să ai versul dulce fragă
Din iubirea-mi cu nesaţ
Să hrăneşti o lume-ntreagă!

Să-ţi mai ning-o primăvară
Cu flori mov de liliac
Anii grei să nu mai doară
Şi să-ţi fiu tristeţii leac.

Să-ţi vorbesc cu-al mierlei glas
Noaptea când pe vise zbori
Timpul să mai zică "pass"
Răsăritului din zori.

De-ar vrea vreme-a potrivi
Anotimpul cum gândeşti
Eu în tine m-aş zidi
Ca o carte de poveşti!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi tăcerea

Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ţi pot şterge lacrimile şi gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine şi toate visele mele.

Aş vrea, să-ţi binecuvântez tăcerea
atunci când simţi ca sufletul îţi moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ţi şterg tristeţea cu a mea candoare.

Aş vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezăşie în sufletul meu,
să te înalţ şi ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.

poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce-ai vrea tu să îmi cunoşti misterul,
Şi tainele care mă fac să plâng,
Când răscolesc cu-n frigurare cerul,
Iar mâinile de neputinţă-mi frâng?

De ce-ai vrea tu să-mi afli visele,
Pe cine strigă noaptea până-n zori,
Când disperate rătăcesc cărările
Şi-mi scutură petalele din flori?

De ce-ai vrea tu, să afli de ce-mi cântă
Sufletul, şi-n paşi de vals dansează,
Când ofurile toate se împlântă
În inima ce din adânc oftează?

De ce ai vrea tu, să afli cine-s eu
Ce gând ascuns te-ndeamnă către mine
De ce eşti curios şi mai mereu
Mă strigi duios chemându-mă la tine?

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai ieşit...

Ai ieşit din ape ca o răsuflare
Către cer a mării - un oftat de dor;
Şi-ai ales, aşa, privind la-ntâmplare
Sufletu-mi ce malul bătea călător...
Şi-ai ieşit din noapte ca un far pe mare,
Să cuprinzi în ochiul tandru de lumină
Rătăcitu-mi suflet ce îţi întretăie
Calea ta şi-şi face din asta grea vină...
Şi-ai ieşit din moarte ca o apa vie,
Să-mi redai speranţa altui început,
Ca o respirare dinspre veşnicie
Ce închide-n neguri clipa ce-a trecut...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai că la o carte e mai uşor să-ţi dai iluzia că poţi să rămâi la aceeaşi pagină. Chiar dacă şi asta e o iluzie. O minciună. Pentru că, dacă rămâi la aceeaşi pagină, de fapt citeşti mereu o pagină nouă pe măsură ce îmbătrâneşti.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictura sufletului tău

Pictez şi-aş vrea să dau culoarea bună a chipului tău,
dar ştiu că-mi este-n fire destul de greu
şi-am potrivit o nuanţă ca atunci când eram la Ceahlău,
cu rezonanţe ce-mi fac sufletul mereu în apogeu.
Aplic nuanţe ce-ţi colorează gândul precum florile de măr,
ce vrei s-atingi uşor cu palma, visând gânditoare,
să-ţi dau parfumul clasic, sau modern şi să-l pun în păr
şi cred că ţi-ar place şi vrei să ştii, cum e oare!
Îţi trimit apoi fluturi să-ţi zboare-n pântec şi-n stern,
o frământare ce-o simţi când mi-ntâlneşti privirea,
ce face nisipul din clepsidră să-ţi cern,
ca apoi să-ţi pun aripi să văd însuşirea.
O parte din mine vrea să-ţi facă daruri,
că vreau să fie şi-n răvaş la acel apel
şi-aş vrea să am în tablou atâtea haruri,
ca să mă-închin mereu la chipul tău rebel.

poezie de Eugenia Calancea (18 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA POARTA NOPŢII

La poarta nopţii dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Şi nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ţi dă aripi pentru zbor!

La poarta nopţii, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniţi dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!

La poarta nopţii dacă va suna,
Din trâmbiţă, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;

Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Şi-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunună peste lamele de vânt

Din cuvinte să-mpletesc
Vreau o gingaşă cunună
Ţie să ţi-o dăruiesc
Ca pe cap să ţi se pună

Precum cerul de albastru
Florile să o compună
Şi cuvântul cel măiastru
Să o finiseze-n urmă

Flori cuvinte şi idei
Într-o strânsă împletire
Să fie viaţa ei
Născută doar din iubire

Peste lamele de vânt
Florile să strălucească
Împletite din cuvânt
Toţi cum ar vrea să-ntâlnească

Chiar şi stele din cuvinte
Acum iată am adus
Ţi le aşez pe dinainte
Doar cu ochii toate-n sus

Vreau cu adâncă dibăcie
Să le leg cu ochii-n vânt
Un tezaur ea să fie
Sub acest unic cuvânt

Ca o candelă să fie
Dup-un gingaş asfinţit
Pe-o cărare arămie
Pentru ochiul obosit

poezie de Ioan Daniel Bălan (29 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să-ţi deschid poarta către noapte

Lasă-mă să-ţi deschid poarta către noapte,
Tu, înger şi demon ce strigă din neant
Licăr de soare ce se traduce-n şoapte
Ce rup în două ceruri, într-un ospăţ bacant.

Lasă-mă te rog, să te îmbrac în şoapte,
Şi să-ţi aduc sărutul ultimului val
Să îţi culeg din ceruri stele coapte
Păzite de îngerii din ţinutul abisal.

Lasă-mă să îţi sărut visul de lumină,
Cu care astăzi te-ai înveşmântat
Iubito, în nopţile cu lună plină
Vreau să te sorb, pastel de însuşi Zeus pictat.

Iubito, lasă-mă în zori să-ţi fiu luceafăr,
Cu dor să îţi sărut geana dulce de copilă
Şi obrajii tăi fini, petale de nufăr
Întâmpină primăvara cea caldă şi subtilă.

Lasă-mă să-ţi cer să fii a mea mireasă,
Îmbrăcată-n jertfa albă a unui val absurd
Aproape de zenit noi să ne facem casă
Eternele iubiri vreau să le văd cum se dezmierd.

poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul meu curat către tine

Aş vrea să întelegi,
că dragostea ce ţi-o port
e cartea deschisă din ochii mei,
ce tu o poţi citi mereu
şi cu ochii închişi.
Aş vrea să ştii că doare,
atunci când mă îmbraci
cu vorbe reci din orice nimic.
Aş vrea să întelegi
că nici un jurământ
de-l meu nu poate fi încălcat
şi tot ce-i cuvânt, cuvânt rămâne.
Cuvintele mele prind viaţă
şi zboară către tine,
cu gândul meu curat,
care e floarea sufletului meu,
ce-n tine o sădesc.
Aş vrea să ştii că depind de tine,
că tot ce-i foc în tine, arde în mine,
că fiecare vorbă a ta
o soarbe cu sete inima mea,
iar dacă e greşită, sufăr
şi ochii mei sunt orbi,
fără privirea ta blândă,
că eu... da eu trăiesc prin existenţa ta,
că tu, prin tot ce eşti...
eşti raţiunea mea.

poezie de Eugenia Calancea (2 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

S-a întâmplat atunci, acolo
Iubita mea, tu să răsari,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat să vi,
Ca o rază de lumină şi de soare,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat să fi,
Scumpul meu luceafăr, veşnic între stele.

De ziua ta, iubita mea, îţi dăruiesc,
Fericirea ce-n cuvinte nu pot să-ţi spun,
De ziua ta, iubita mea, îţi dăruiesc,
Cuvântul bun şi cald şi sincer
Şi te doresc, înger ce-n suflet îmi trăieşti.

Şi eşti parfumul meu de vis
Şi adierea caldă ce-n mine port
Şi mai presus de tot şi toate,
A mea iubirea adevărată.

Să te sărut aş vrea mereu,
Dar ştiu că eu... şi ştiu că-i greu,
Dar cred că ai să mă ierţi,
Căci inima îmi eşti pe veci.

Sperantă-mi eşti şi paradis
Si doar tu poţi să mă-ncălzeşti,
Căci iarnă îmi e în fiecare zi,
Când alăturea nu-mi eşti.

Nebunesc mă doare-n suflet
Şi n-aş vrea ca să te pierd,
Căci te iubesc,
Adevărat şi fără alinare.

Şi te-ai născut atunci, acolo,
Ai răsărit cu primii ghiocei
Şi-aş fi putut să jur că am simţit,
... o adiere.

De-aş fi ştiut,
Ce iubire minunată o să apară,
Cerul supus l-aş fi privit
Şi i-aş fi mulţumit,
Că te-ai născut.

poezie de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând către tine

Te aştept de mult pe aici,
Chiar frunza umbrei tale pică,
La cotituri de clipe reci,
Mănunchi de gânduri se despică.

Nu mai am timp pentru poveşti
Şi bruma dintre noi m-apasă,
Printre cărări aşa lumeşti,
Uitarea şi-a brodat cămaşă.

Trec păsări spre un alt ţinut
Şi-n armonia nopţii caste,
Îmi joc destinul ce-am avut
A-l scrie spre a-l recunoaşte.

Nu mai sunt eu, deşi aş vrea
Să-ţi vântur iar lumini de stele,
Sunt umbra care te iubea,
Atunci când toate ţi-erau grele.

Nu are rost să te opreşti
În pragul care-a plâns de doruri,
Eşti fraged şi tăcut te-ndrepţi,
Să-ţi joci sarcastic alte roluri.

Adio, deşi vreau să vii
Şi atât de mult mă doare,
Din visul nostru de copii
S-a scuturat ultima floare.

E toamnă şi-i pustiul mat
Prin cărăruile de humă,
Din gândul sorţii alambicat
Un dor cu tine se cunună.

Rămâi acolo, sol celest,
E alb târziul pentru mine,
Trecutul e-un prezent funest,
Căci nu sunt eu fără de tine.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Doream să-ţi strig
Doream să-ţi cânt
Doream să-ţi plâng
Doream să-ţi strâng
Doream să-ţi mângâi
suflarea
Să-ţi sărut
fruntea
Să-ţi iubesc
ochii
Viaţa-mi cântă
Vreau timpul să-l opresc
Vreau spaţiul să-l cuceresc
Aş vrea să plâng, să râd, să cânt
Umbră să-ţi fiu, suflare să-ţi dau
Trup să te-ncălzesc, ochi să te privesc
Şi vreau cuvinte. Să mai inventez câteva

poezie de Mihaela Cătană (9 aprilie 2001)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

Am adunat în palmă clipe minunate
Din anii care repede au mai trecut
În nopţile senine cu lună plină sidefate
Cu fire de iubire pe suflet le am cusut

Mi-ai apărut treceai usor printr un vis
Tu nu ai vrut să-mi tulburi somnul
Te-am zărit cu ochii închisi prin iris
Erai timpul tu să-mi veghezi somnul

În fiecare clipă simt parfumul tău de tei
În cameră si-n aerul ce mă-nconjoară
Te rog să vii în fiecare seară dacă vrei
Paşii tăi răsună ca o melodie la vioară

Asi vreau să ne întâlnim în zori de ziuă
La răsărit de soare prin val în mare
Un geamăt visul meu e rupt în două
Strigă valurile aruncă spumă în zare

Înot în apa rece adâncă sau în rouă
Văd înger frumos cu chipi luminos
Să ne-ntâlnim atunci când plouă
Unească-se cu lacrima cerul frumos

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti

Frumoasă eşti iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.

Frumoasă eşti precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-şi revarsă,

Frumoasă eşti precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubeşti iară.

Frumoasă eşti precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârşit.

Frumoasă eşti precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă eşti precum e Luna
Când rătăceşte printre ele.

Frumoasă eşti precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă eşti precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.

Frumoasă eşti cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă eşti, şi îmi eşti mie,
Iubita mea cu ochi de foc.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de uitare...

Praf de uitare am presărat
În colţul inimii unde ai stat
Şi stelele le-am stins uşor
Dar, doar în vis înşelător.

Nu vreau să-mpart cu tine amintiri
nici rămăşiţe din iubiri
Trecute şi încărunţite
Vreau să le uit... ţine-le tu minte..

N-am timp să mor de dorul tău
Şi nici să fiu jertfit erou
Pe un altar al necredinţei
Să ard pe rugul neputinţei

Praf de uitare am presărat
În urma ta când ai plecat
Şi alte stele aprind de zor
În alte vise pe-aripi zbor!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Se-aude-un foşnet de copaci afară...
Plouă-n fereastră, plouă-n ochii mei.
Apăsătoare vise în nopţile de vară
Le-adorm în miez de noapte prin condei.

Îmi cer iertare de la tine cer cu stele,
Că n-am ştiut să-ţi cant nemărginirea,
Că am tăcut, laşând să-ţi plouă-n ele...
Că am simţit mereu, aşa cum îmi e firea.

Mă socoteam un suflet bun... dar eu nimic nu sunt,
Când mă innalţ mai tare, cobor şi mai adânc!
Cu cât inima simte, cu-atât doare mai tare,
Aş vrea să ţi-o dau tie s-o faci nesimţitoare!

Se-aude-un foşnet de copaci afara...
Mai plouă la fereastră... mai plouă -n norii mei
Nici vise nu mai am... s-au sinucis aseară
Când te-am privit în suflet, în umezi ochii tăi!

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!