Urban mistuitor

Oraşele fumegă
de oameni
Albnegrii
(în aceste
"Oraşe interzise"
preazi&preanoapte)
calm sub soare
în istovirea
lascivă de ciment
urcat între bări
apoi de spaimă
se aud bătăile
pulsatile de fumegat
şi se văd dârele
de negru de fum
peste pomi&ierburi
codri de Y vegetal
răsunând din aramă
infecţia electrică
a haloului vieţii
colcăie fără ţel
dar la români capsula
rurală de antibiotic
cu minteaceadinurmă
ţine arderea în ger
încât oamenii
se înalţă congelaţi
prin vălătucul devenirii
clădirilor de umbre

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa sărată

de mlaştină poate înghiţi
fără probleme un bloc
de ciment şi nici măcar
biroul lui stil buncăr nu reuşea
s-o ţină departe. dârele
de umezeală au înflorit peste tot.
erau mărginite de cristale
de sare. dârele şiroiau în josul
pereţilor şi întâlneau mucegaiul
negru. acesta urca spre tavan,
ca nişte vase de sânge.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dioptrii de socializare

Aaceste vedeniiiii
născuute dinnn ritm
s-au întâlnit în haos
la o cafenea metareală
- o conversaţie absentă
absentă

Apoi ce rost ar mai fi avut
_i în f_ (?)
Oare nu se poate vedea
că umbrele ireale
ni se zbat în cearcăne
- umbre despărţite de semne -
urme de spaimă uitate în ne-noi

Voi veniţi la sens,
vă veniţi
în firea oaselor
sau lunga sudoare a cărnii
din care se hrănesc
aceste iluzii

voi (urme de noi diluate)
urcaţi treptele
templelor
tăinuite
de parcă ne-am întâlnit
în acelaşi vis
voi (urme de noi)

apoi ne mângâiem diez
plânsul-râsul
pe rând
prin
eres

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea din grădină

În umbra unei umbre
din umbra celei mai mari umbre
făcută din lumină şi pământ
din ciment şi din zare
din aripi de îngeri şi aripi de vise
a crescut floarea lui Ienăchiţă
pe malul Dunării cu gândul la Bucureşti
cu sufletul la Cluj
cu pulsul la Iaşi
cu degetele răsfirate ca valul baroc
mângâind tandru între Braşov
până la Sibiu
apoi mai jos de la Piteşti
până la Timişoara
în umbra căuşului mâini
în care se agaţă ecoul clinchetului perlelor şirag
de la încheietura mâinii
şi tălpile picioarelor
decorate cu nisip şi mare între Tulcea
şi Constanţa cu degetele mici
Sulina şi Mangalia
iar lacrimi din lăcrimarea norilor
adunaţi în furtuna ochiului de speranţă
scaldă purpura petalelor ei
parcă zărindu-se din ea steluţe
urcate către raiul nostru românesc
cântat cu ciubuc şi liră
din care fumegă blajin
un chiuit de depărtare
de dor mediteranean cu ochii negri
cu orizontul mării negre
iar clinchetul perlelor în peştera palmei
oprind spaima în ziduri
de lirism cartonat în tihnă

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motanul

E negru de tot, dar are coadă electrică.
Când doarme la soare este lucrul cel mai negru ce se poate imagina.
Chiar şi în somn el prinde şoareci speriaţi.
Aceasta se vede după ghearele ce îi cresc din labe.
E îngrozitor de dulce şi rău.
Smulge păsărele din pomi, înainte de a fi coapte.

poezie clasică de Zbigniew Herbert din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între alb şi negru

Albă mi-a fost chemarea,
deschiderea mea spre viaţă,
alb mi-a fost şi destinul
trăindu-l sfios dar pur
printre oameni şi clipe,
dorind mereu
să las în urma mea
tot ce am mai bun.
Albă îmi era şi trăirea,
suflet deschis spre iubire
trasformat în negru cărbune
după ce dezamăgirile vieţii
l-au ars din temelii,
căutăndu-i rămăşiţele apoi
prin cenuşa şi scrum....
Apoi o lupta acerbă
între alb şi negru mereu,
puritate şi vise curate
zdruncinate de negrul din viaţă
lăsând în urmă un alb obosit
sângerând pe drumul vieţii
care este atât de greu.

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

)(n-am fost...)(

.. un mare poet
dar
am fost
o câmpie fecundă
de vor-
bea întinsă
peste cer-
ul nopţii voastre
o clipă metaforă
cântând fiitoare
speranţe vii
între-
bări de argint
înfipte între colţii lor
unde-
va

Sst!
apar umbrele năluci
ies dintre bulgării araţi
vise albe
vise roşii
Vise verzi
vise galbene
vise alămuri
vise chitări
vise piane
vise viori
&contrabasurile nefiinţei
au cântat dulce-amar
câmpul de stuf în plină vară...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animus humanitatem rediviva

această, oboseală de pământ...
aceste(!) aripi de puf golite(?)
aceste(!?) mulţimi de obligaţii...
aceste neputinţe de muritor!

acestora le rodim din abis
(către ele.)
- prizoneri căutând lanţurile de om,
condamnaţi la bucurie,
şi fără de silă -

noi
Noi
N
O
I

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capsula timpului etern

dimineaţa e o nouă recoltă
de şoapte visate din zei
uimiţi de forţa de a deschide
Ochii

nobleţea umbrei lor
strecurată în muşchii pleoapelor
ar putea deforma orgolii
Apuse

printre marile trezirii
seculare în faţă cu mintea
ziditoare de fantasme
Nepământeşti

doar ritmul înnămolit
între avalanşele de pulsaţii
suferă de gelozie zidind
Fugarul

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Academicienii visului

Ne vom iubi
peste pi-
an şi chitări
vor rupe din lumina lunii
două
una pe sânul alb al zilei unei călimări
una pe sânul negru închis în radioul-undă
ritmate suflete pe valsuri peste mări
ce se vor întâlni cu valul ce inundă

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război

Era luna, era floare!
Părul mamei cădea lung,
Parcă tot ploua cu soare
Peste trup golaş de prung.
Nu era pământul, luna
Părul mamei răzvrătit
Bătea negru ca furtuna
Peste golul scrumuit.
Era mai şi sărbătoare
Era globul, era stea!
Printre ierburi şi prin soare
Părul mamei viscolea.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră post-postcomunistă

prin oraş circula o tunsoare electrică
de mână cu sărăcia urca în transport
în comun erau şi ei visând baloane
sărăcia tacticoasă scotea o bardă
reteza capete şi turna în ele un lichid
lipicios şi fumuriu apoi le planta haotic
până la destinaţie coborau alţii
fioroşi pe reîntrupările hazardate
plecaţi pe cărări ce nu se vor mai întâlni
iar în staţie plictisită plângea
nimeni nu putea s-o liniştească
ba pentru că n-o vedeau
ba pentru că nu mai erau capete liniştite

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din viitor

te invit în cabina mea
să ne iubim cum se iubeau oamenii
pe Pământ
am ascuns informaţii
din cele interzise nouă, cei ce semănăm cu oamenii,
putem învăţa atingerea buzelor
eu am făcut-o cu duplicatul tău
şi e rece
să ne trimitem duplicatele în sala experimentelor
vor exersa până la perfecţiune
apoi vom face totul fără greşeli

ştii legenda cu explozia supernovei?
se spune că toţi s-au transformat,
s-au strâns în braţe şi alte lucruri interzise
au făcut

când se apropie moartea redevenim oameni

hai să murim pentru o clipă
un pat alb am adus
în cabina mea.

poezie de Liviu-Ioan Mureşan (21 noiembrie 2008)
Adăugat de Liviu-Ioan Mureşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ceruri, la curbură

Între ceruri, la curbură
străbătând prin "ţesătură"
unde timpul se îmbină
c-o aripă de albină,
din scânteia cea curată
ZÂNE fără trup se-arată!
vin din mituri cu dalb sânge
unde lupul nu mai plânge
şi-unde tropoteşte viu
"glasul" fără vizitiu.
.
Aer, Apă, Cedri, Foc -
lepădaţi şi timp şi loc!
.
când spiralele se coc,
rotund cer şi rotund joc:
cercuri învârtite-n floare,
peşte negru - ochi de soare
şoapte limpezi fără gură,
peşte alb - cu ochi de mură!
.
lunecată din lumină
umbra se topeşte-n tină
luna - mreană de argint
frunză-amară de alint

ierburi tainic foşnitoare
nicio urmă pe cărare

apa - magică licoare
în concentrice hotare
ceru-n ramuri luminate
contopite... câte toate:
nouă stele, opt coroane,
şapte munţi, şase oceane
şi cinci vulturi, patru zări;
înspre poartă trei chemări,
două mângâieri de vânt
şi la mijloc un CUVÂNT
.
în ogilndă prin portaluri -
dans de flăcări, dans de valuri,
cântec lin, cântec duios -
cum e-n sus este şi-n jos!
căci în noaptea peste fire
făuresc zâneşti safire
lăsând rouă pe câmpie
Sânziene-n dalbă iie!
.
sub mireasma de candoare
taina-i veche, TAINA-i mare
-
apoi... se topesc în zare
între umbre şi culoare
-
lumea nu e precum pare
printre fire de cicoare
a rămas doar "Sunătoare"
unde-s oare? cine-s oare?

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele iubirii ţinut de subsiori

M-am făcut şarpe de umbre şi lumină,
M-am strecurat prin ierburi şi prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.

Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut şi ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Şi pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.

M-am pitit cu tact în inima-ţi vioaie
Şi-am rămas uimit cât de frumoasă eşti,
M-ai descântat şi am ieşit din ploaie
Iubire minunată, pictată în poveşti.

Nu mă mai strecor prin umbre şi lumină,
Prin ierburi din fâneţe şi prin flori,
Sunt jumătatea ta din veşnica sulfină,
Sunt şarpele iubirii ţinut de subsiori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii gării

printre gări
pentru că doar acolo
pentru atunci şi doar atunci
doar tuc-tuc, tuc, tuc
tăcere şi feţe
o masă sărăcăcioasă
hoţi, valize, indiferenţă
Spania, Italia, Franţa,
Germania, Ungaria, Portugalia
sau niciunde
sau nimeni
sau degeaba
urlete de spaimă/chiuituri
pene de păsări, gunoaie,
doar gări
doar umbre
doar noi într-una scormonindu-ne
buzunarele de mărunţiş
visând ziua şi noaptea
gerunziindu-ne stările şi paşii
pentru că e despre altcineva
doar altcuiva
doar pentru ceilalţi
schisme de noi
de noi
noi
Oi
I

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De spaima unei clipe

De spaima unei clipe mai senine
ce-n taină-mi pregăteşte o spaimă şi mai mare
mă-ntorc peste prăpastia pe care
cu spaimă am trecut-o către tine

un gol imens mă ţine tăcut deasupra lui
şi mută munţii către care vin
simt marginea prăpastiei pierind
asemeni unui orizont divin

fă un hotar mai sigur între mine
şi între ţărmul tău care s-a dus
vreau să m-apropii fără să te văd
mi-e frică şi merg ca privită de sus.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet

în sufletul acestora plouă
- frunze violet din pomi cu coroane galbene

în sufletul acestora un mormoloc
- albit de incandescenţa toamnei psihedelice

în sufletul acestora cuvinte sfiite
- în zăbrele şi zeghe de clauni

în sufletul acestora un fluture îmbătător
- peste aleea indigo-turcoaz

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca

Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îţi strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realităţii mele
E dosul întors al măştii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.

Uitate-te la feţele măştii
Sunt intangibile.
Eu
Şi
Tu

Suntem la fel.

Eu mă regăsesc în sine
Prin tine
Tu te regăseşti în sine
Prin mine

În acel loc unde
Totul poate deveni
Câteodată
Negru fără alb şi alb fără negru
Sau iubire fără durere şi durere fără iubire

În agonie şi extaz.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile oraşe sunt oraşele ideale în care poţi fi sărac fără ruşine.

Camelia Opriţa în citat din cartea Zidul gândurilor
Adăugat de IoanVIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!