Şarpele iubirii ţinut de subsiori

M-am făcut şarpe de umbre şi lumină,
M-am strecurat prin ierburi şi prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.

Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut şi ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Şi pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.

M-am pitit cu tact în inima-ţi vioaie
Şi-am rămas uimit cât de frumoasă eşti,
M-ai descântat şi am ieşit din ploaie
Iubire minunată, pictată în poveşti.

Nu mă mai strecor prin umbre şi lumină,
Prin ierburi din fâneţe şi prin flori,
Sunt jumătatea ta din veşnica sulfină,
Sunt şarpele iubirii ţinut de subsiori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIN UNIVERS...

Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Şi prin telescopul Hubble... ca şi cum aş fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...

Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Şi-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar şi Galaxia Morţii... de care îmi era frică

M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Şi pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca şi Calea Laptelui, am făcut un gest banal

Mi-am pus degetul pe-o tâmplă şi aşa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Şi l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A ştiut că o să facă o spirală ca de lapte

Când Zeiţa-l va respinge? C-o să împroaşte-n jur cu stele
Patru sute miliarde,... nebuloase printre ele?!
... Dar nu are importanţă, e bine că am aflat
Cine şi de ce-a fost naşul Mylky Way... de-a botezat...

Şi prin Calea Laptelui am trecut prin constelaţii
Ca să mă întorc acasă c-un bagaj de informaţii
Şi-am trecut prin Gemeni, Vela, Aquila şi Scorpion
Prin Săgetător, Perseus şi pe Braţul Orion

M-am apropiat de Soare,... doar o rază am luat,
Şi prin Sistemul solar cam o oră m-am plimbat....
M-am întors din nou,, acasă'' pe planeta mea, Pământ,
Unde m-am născut, am plâns şi am spus primul CUVÂNT....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat inima...

Tăiată-n felii de lumină,
Mi-am dat inima ţie,
Să-ţi fiu hrană de şoapte
Şi sângele-ţi să mă adape...
Sub unghiul credinţei şi al sentimentelor,
Atunci când m-ai privit prin caleidoscop,
Mi-am schimbat, în dansul luminii
Şi farmec şi joc.
M-am aruncat în oglinda timpului
Şi m-am născut particulă albă de artă...
Tu m-ai văyut o fărâmă de piatră...
O piatră ce,
Când ploaia luminii a alunecat din ochiul meu către tine,
M-am transformat într-un munte.
Un suflet vulcan alergând spre divina sclipire,
Un suflet de jar...
Nu ai căutat lumina ce minte
Visele fiecărui bărbat.
Ţi-ai adus, printre clipe, aminte,
De ce-am însemnat.
Da, sunt piatra ce am devenit munte -
Un plăpând dans de flacără de lumânare
Ce pâlpâie fraged, dar
Lumină în a sufletului albă odaie...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU, COPACUL...

Eu m-am ascuns adesea, de mine, prin pădure
Şi mă credeam copacul cu trunchi şi ramuri dure;
Am alergat timidă spre licăriri de soare
Şi mă credeam, eu însămi, o stea nemuritoare....

Mi s-a-ntâmplat odată s-alerg spre nicăieri,
Să zbor printre iluzii chiar dincolo de zări,
Am alergat prin beznă şi prinsă în hăţiş
Nu-mi mai găseam cărarea să ies spre luminiş...

Atuncea eu, copacul, m-am clătinat în noapte
Şi-am picurat în zori cu rouă şi cu şoapte...
Mi s-a deschis deodată fereastra către Cer
Şi m-am rugat în taină:,, Nu mă lăsa să pier!''

Şi am rămas copacul firav, dar în picioare;
Eu mai alerg şi-acuma, ca orice muritoare,
Să ies din întuneric, culeg din cer lumină,
Şi trec prin,, uşi'' deschise... cu inima senină....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proteza de vise

M-am rezemat de semeţul stejar,
Purta şi purtam cerul în spate,
M-am lăsat în genunchi, ca un dar,
Am adormit în a frunzelor şoapte.

Când m-am trezit, înaltul de stele
Număra stejărişul crescut mătăsos
Prin trupul, prin gândurile mele,
Cerul era verde şi soarele frumos.

Urma viselor trecuse prin iarbă,
O ciocârlie a spălat-o cu rouă,
A pus-o în ibricul poeziei să fiarbă,
În zbor se înălţa o melodie nouă.

Partitura era proteza de vise
Şi cerul purtat cu dibăcie în spate,
M-am lăsat în genunchi, mă cuprinse
Dorul de stejar cu stele-ncătuşate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Iubirea

Cândva, într-un demult al demultelor mele
când zorii-mi seduceau primăveri
Ursa Mare s-atingă,
aici, în milimetrul universului meu,
m-am temut...
m-am temut de luceferi... de nori...
sau poate de brumele toamnei...!
M-am temut şi vroisem să fug...
să ies din propriul meu vis...
şi apoi... să m-ascund...!
Ci Tu (?) m-ai oprit...
m-ai tras înapoi şi mi-ai spus:
"Nu! Aceea e uşa din dos...
departe de Astru...
de înalt... de adânc...
departe de Calea Lactee...
aceea-i o poartă-n abis...!"
Şi-atunci, am rămas...!
Am rămas dar apoi, ne-mpăcată de însămi,
de rostiri nechemate...
de chemări nerostite...
vinovată de dor inutil risipit,
din nou am pălit...
am pălit precum floarea ce tulpina i-o rupi...
şi, cu suflet înfrânt,
am vrut să cobor de pe propriu-mi altar...
să alerg în neant...
ci Tu (?) m-ai certat:
"te-aşteptă un semen -mi-ai spus-
nu vrei să-i alini un durut?"
şi-am rămas...
Am rămas dar, în urmă, din nou m-am oprit...
m-am întors în confuz...
am fugit spre-ntuneric...
m-am dus către Stix...!
Rânduism steluţe-n cununi pentru talerul toamnei,
dar, nimic n-am mai vrut!
Ardeam de dorinţă să-mi smulg din fiinţă averea-mi
şi apoi să mă-mprăştii pe lespezi îngropate-n prihană,
jertfă să m-aduc inerţiei...
dar Tu (?) mi-ai surâs: "nu, mai rămâi, am nevoie de tine!"
Iar eu, am rămas!
Am rămas şi acum sunt aici, din nou către nimb de lumină,
din nou în zenit, din nou ocrotită de vis!
Sunt aici! Sunt Prezent şi, în zâmbet şoptit, te întreb:
cine eşti? nu eşti înger? nu eşti propriul meu cuget?
atunci ştiu, eşti mai mult de atât:
Eşti Iubirea!

poezie de Iulia Mirancea (6 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Ca să fiu
O lumină în veacul pustiu,
M-am lăsat
Îmbrăcat
De putere, de raze, de har,
Am suit, zi de zi, pe Calvar
Şi pe-o cruce de lemn noduros
Am murit cu Cristos.
Ca s-ajung
Sarea pământului, îndelung
M-am hrănit cu chemări, cu tării
Şi-am sorbit din izvoarele vii,
Mi-am vândut
Vechiturile omului meu din trecut
Şi-ntr-un zbor tot mai drept, tot mai sus
M-am unit cu Isus...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea vântului

Când m-am făcut cărare spre limpede izvor,
Nu mi-ai călcat pe pietre, nu mi-ai strivit din dor,
Căci n-ai ştiut de truda – din suflet când le-am scos
Şi mi-a rămas cărarea pustie de folos.

M-am preschimbat în munte cu gândurile-n cer
Şi-am aşteptat să treacă zăpada şi să sper
Că-ţi vei dori urcuşul spre culmi pierdute-n nori,
Dar codrii de la poale ţi-au fost neprimitori.

Şi-am zis atunci: "Pădure, pădure-am să mă fac,
Să pot să-ţi fiu răcoare, să-ncerc să-ţi fiu pe plac.",
Dar paşii tăi, cu teamă, îndat-au ocolit
Tot verdele prin care potecă ţi-am croit.

Mi te-am dorit aproape şi m-am topit în vânt,
Să-ţi vin pe neştiute, să nu te înspăimânt
Cu adierea-mi blândă în visul tău târziu,
Să te sărut pe umăr şi numai eu să ştiu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor tăi

M-am pierdut în verdele ochilor tăi
şi-am alergat până am ajuns departe
în adancul inimii tale.

Minunată se vede lumea,
însă tu o vezi cu bunătate,
iar eu alerg mirată prin ei.

Ce bine şi ce lumină e acolo
... dar ai clipit şi m-am regasit
fericită că sunt "lumina ochilor tăi"!

poezie de Lusiana Drăguşin (18 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego Sum

Ma plec, iubirii pod sa-i fiu,
Mal linga mal sa pot aduce:
Sa pot sa port un suflet viu.
Schimonosit in trup, sunt Cruce.

M-am coborit! Ma dau venind,
Sa umplu golul ce desparte.
venit-am miinile sa-ntind;
Sunt viata ce va ia din moarte.

Mal linga mal, prin drumul nou,
Sunt Cale sa calcati prin Mine,
Sunt Adevar rostit ecou …
Sunt Viata-n punte de suspine.

Veniti! Intrati! Prin rani ce dor,
Sunt Usa plina de iubire.
Sunt si Pastor ce stiu de dor.
Tinjesc si chem. Nu vreti un Mire?

poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Printre arbori înfloriţi
Într-un crâng de păpădie,
Se aude neîncetat
Glas duios de ciocârlie.

Soarele zâmbeşte strâmb,
Vântul şuieră în grădină,
Printre zecile de flori
E prinţesa mea sulfină.

Şi nu vreau să o rup din glie,
Să o păstrez pe o măsuţă,
Ci mai bine în rostul ei
Cu alte surori sulfină.

De o fi soare, de or fi nori
Ea zâmbeşte aurie,
Veselă şi înzorzonată
Ca o fată pe câmpie.

Iar când luna lin răsare
Pelerină de lumină,
Voi simţi prin geam răcoare
De la tufa de sulfină.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina scapără prin ploi şi numai tu, Doamne o ştii,
Tu ai da-o, tu ai zidit cu ea cruce şi zidul plângerii
Ai pus piatră pe piatră în fântânile întunericului
Cu mâna Ta, cu ochiul Tău
M-ai primit fără haine şi fără speranţe
M-ai zidit în zborul păsărilor până la cer,
Atingindu-L cu dragoste,
Însă eu am umblat prin pietre desculţ
Şi m-am hrănit cu soare
Îndestulând iubirea altora, mârturisind
Şi dăruindu-le cămaşa
Acum îţi cer, rugându-te să mă ierţi
Pentru fiecare dimineaţă
În care m-am trezit şi poate au uitat
Să mă rog şi să-mi întind mâinile în forma crucii
Singur în gând ca un copil ce în inimă, zideşte cuvântul.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul Călătorului prin stele

Am privit viaţa prin fereastra sufletului
Către inima imensă a românescului dor,
Însoţit de iubire, Pe lângă plopii fără soţ,
M-am înscris în vecia Luceafărului călător.

L-am dus pe malul mării, l-am urmărit în larg,
I-am înnoit privirea într-o Floare albastră,
A rămas să fie, în vecie, cinstită dumnezeire,
Călătorind prin stele cu iubirea noastră.

În clipa împlinirii-am simbolizat, în Parcul Copou,
Un tei cu miere sfântă de limbă strămoşească,
Unde şi Ceahlăul, la-ndemnul de Poet,
Ar vrea testamentar din cer să ne privească!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem prin flori

Mergem prin flori
Cu stele în mână,
Îngerii sug lapte
Cu-aromă de lună.

Gustul acru-dulce
I-ascuns în icoane,
Într-un câmp de flori
Cu urşi de bomboane.

Ia-mi inima iubito,
Ne-ascundem în frunze
Să adunăm din umbre
Stelele lehuze!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am vindecat

Îţi spun cu durere în suflet
Ce a fost real, a rămas doar vis
E ziua în care m-ai dezamăgit
S-a scuturat o lacrimă din iris

Ai dărâmat ce-am construit
Iubirea tu ai dat-o la o parte
Tu ai uitat tot ce am vorbit
În iubire ta să ai dreptate

O linişte cu vorbe frumoase
Tu n-ai crezut tot ce ai spus
Şi m-ai făcut să uit de mine
Nepăsarea ta iubire a răpus

Acum tu râzi, te joci cu vorbe
Şi sufletul tu mi-ai marcat
Jocuri false, orizonturi slabe
Iubire, de tine m-am vindecat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am vindecat

Îţi spun cu durere in suflet
Ce-a fost real rămas doar vis
E ziua in care m-ai dezamăgit
S-a scuturat o lacrimă din iris

Ai daramat ce am construit
Iubirea tu ai dat o la o parte
Tu ai uitat tot ce-am vorbit
În iubire ta să ai dreptate

O liniste cu vorbe frumoase
Tu n-ai crezut tot ce ai spus
Si m-ai făcut să uit de mine
Nepăsarea ta iubire a răpus

Acum tu râzi te joci cu vorbe
Si sufletul tu mi-ai marcat
Jocuri false orizonturi slabe
Iubire de tine m-am vindecat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Din povestea moştenită
Au răsărit paşii mei
Şi-am pornit pe calea vieţii
Printre îngeri, printre zmei.

M-am oprit la o fântână,
Glasul mamei m-a-ndemnat:
Curăţă-i nămolul şi
Apa-n val a fremătat.

Peste câmpul plin de spice
M-am strecurat spre cuptor,
L-am reparat pentru pâinea
Dulce-a propriului popor.

Ajuns-am şi la copacul
Ne-ngrijit de mai mulţi ani
Şi l-am curăţat din suflet
Cu dragoste, fără bani.

Cum povestea se termină,
Se-ntorc dorurile grele,
Şi izvorul, şi cuptorul
Sunt acum oaze de stele.

Tot călătorind prin viaţă
Mă mai sprijin de copac,
Rodul lui e chipul mamei,
De 8 Martie, sfânt şi drag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accident cardio-vascular

Flori de gheaţă, flori de ger,
Cum să-i cer Celui ce-i Cer
O frântură de pământ,
Mândra-mi, sânge şi cuvânt?

Flori de ger şi flori de gheaţă,
M-am rugat de dimineaţă
Dragei, care mi se frânge,
Pe cuvântul meu, prin sânge.

De ger şi de gheaţă flori,
M-am rugat la voi în zori
Să nu rămână de sloi
Frânta din pieptu-mi, ca voi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburând pe-un colţ de viaţă prin iubire

De-atâta iubire albastră ce-ţi port
Cerul a ales să-mi fie-aeroport.

M-am înălţat pe-un vis neînfruntat
De lipsa braţelor întinse spre zburat.

S-a răsucit fierbinte inima în mine,
Am scos-o sângerând în mii de rime.

Tu ai pus-o într-un pahar cu gheaţă
Să mi-o trăieşti in fiecare dimineaţă.

Azi n-ai uitat, ai sărutat paharul,
Nesfârşirea a ştiut să-mpartă harul.

Inima bea, prin sărutul din tine,
Zburând pe-un colţ de viaţă prin iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână întinsă...

O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalţă din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieşirea din trecute tăceri.

O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajişte-ntinsă,
Cu munţii ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.

Păsări din zbor şi stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viaţă,
Raiul măreţ pentru copiii copilului om,
S-aducă speranţă, nu tulbure ceaţă.

Mâna-i întinsă, primeşte-o la Tine,
Dăruieşte-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet şi nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veşnica iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu flori

N-aveam nevoie de cuvinte
Ploaia se topeşte -n flori
Un zâmbet un suflet cuminte
Atingerea de mâini ne dă fiori

Doar c-o privire m-ai sedus
Fermecător parfum de floare
Şi dorul meu a fost răpus
Sărutul petalelor la floare

Plouă cu zâmbet de copil
Prin părul tău gălbui de aur
Eşti înflorită ca luna lui april
Ochii visători un nou tezaur

Gândul zboară fără cuvinte
Doar ochii-ti vorbesc te iubesc
Pătrunde şi sapă prin munte
Luminiţa prin tunel o zăresc

Sufletele noastre se ating
Intr-o explozie de culori
În mijlocul cerului se stâng
Plouă cu vise şi iubire de flori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!