Plânge o inimioară
Plânge-o inimă de fată
În grădina dorului,
În suspine zdrumecată
Și nu spune nimănui.
Ar pleca, nu știe unde?
Ar mai sta, nu are rost!
Cum să facă să mai uite,
Să nu știe ce-a mai fost?..
Cine poate să-nțeleagă
A ei dragoste pierdută?!
Plânge-o inimioară dragă
Că a fost prea crud cernită.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Plânge-o fată
Într-o vale îngropată
În amestec de culori,
Prăbușite-n sol și nori,
Singură mai plânge-o fată.
Câte-o frunză muribundă-n
Poală i se-așterne lin
Când trezită de suspin,
Geme udă, sângerândă.
Tremură-adierea rece
Într-un glas mereu suav,
Când al ei surâs firav,
Calea gândului petrece.
Altă lacrimă din nori
Udă frunza-ntunecată,
Care plânge liberată
Ca și ochii visători.
Toamna tainele-și divulgă,
Noaptea cade cenușie
Ca pădurea-n apatie
Și fantasmele alungă.
Iară sub bătrân stejar
Din stele născută,
Suspinând in poala udă,
Plânge-o fată cu amar.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi ești... ești fragă...
nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire
nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată
nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea
nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune
nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Într-o noapte de urgie
Se-abătu vântoaica grea,
Într-o zi pe la chindie
Cuibușorul lăcrima.
Într-o seară stacojie
Dorul său îi tremura,
Sufletul în nostalgie
Dragoste își căuta.
Dimineața, cine știe,
Să-ndrăznească mai putea
Să potoale fumurie
Altă rană și mai grea.
Unde n-a fost niciodată
Flori de tei ori iasomie...
Plânge o inimă curată,
Disperată pe vecie...
Într-o seară purpurie
Dorul i se deștepta,
Sufletul cu bucurie
Dragostea își regăsea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri de nisip
Poate că nisipul din palmele mele
a fost singurătate strigată pe culmi
sau lacrimă tăcută de piatră
căzută pe un drum fără rost.
Dar nisipul a uitat.
Nu mai știe ce-a fost.
Poate că nisipul din palmele mele
a dormit lângă o poveste de dragoste
sau l-a lovit vântul cu cetina palidă
căzută din stele undeva-n Făgăraș.
Dar nisipul a uitat.
Nu mai știe ce vânt l-a cernut.
Și ce pași...
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu știe și nu știe că nu știe e bolnav - Tămăduiește-l! Cine nu știe, dar știe că nu știe, e neînvățat - Învață-l! Cine știe, dar nu știe că știe, e adormit - Trezește-l! Cine știe și știe că știe e învățat - Urmează-l!
proverbe chinezești
Adăugat de Lorylinne

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și acum, cum...
Și acum, cum să ne-ntâlnim,
Să-ngrijim iubirea noastră,
Dacă anii au trecut,
Dacă nu-i loc pentru asta?!
Și-apoi, cum să ne vedem,
Să sperăm la zări albastre,
Dacă ochi-ți s-au pierdut
Printre florile sihastre?!
Cum să-i spui dorului dor,
Când ți-e inima tăciune?
Cum să mai gândim la noi,
Unde nu-i loc pentru mine?!
Ți-am cerut atâta doar:
Să fii om, cum se cuvine,
Ți-am cerut... dar, în zadar,
Nu mă auzeai pe mine!
Poate ești, cu adevărat,
Suflet bun ori cine știe?..
Și tot zici: ai regretat...
Poate! Dar nu pentru mine!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar mai încolo...
Iar mai încolo de visări...
Iar mai încoace de cântări,
Mai dincolo de așteptări
Se trecea iubirea noastră!
Și mai încoace de-orizont,
Și mai aproape de pământ
Tresaltă licurici, crezând
Să lumineze viața noastră.
Și dincoace de ce suntem,
Și dincolo de cea poveste,
Ne urmărește prinsă-n tei
Aceeași dragoste terestră.
Mult dincoace de ce-a mai fost,
Prea dincolo de ce-o să vie
Vom recunoaște că suntem...
Că au mai fost ori au să fie!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam: Fetei cu părul de foc
Fată dragă, fată dragă,
Ai uimit o țară-ntreagă
Cu al tău gest necugetat,
Ai făcut mare păcat.
Ce-o fi fost în suflețelul tău
Știe numai Bunul Dumnezeu
De ți-a fost bine sau rău.
Ai lăsat în urmă un suflețel
Nu ți-a fost milă de el?!
Doi părinți fără putere
Și pe noi muți de durere.
Dumnezeu să te primească,
Îngerii să te-ocrotească,
Și să-ți cânte la ureche
Cântece fără pereche,
Așa cu și tu ai cântat
Și dureri ne-ai alinat,
Cât pe lume-ai existat.
poezie de Mariana Simionescu (15 iulie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinceritate
Când tot o ia la întrebat
Cu câți anume l-a-nșelat,
Ea zice că ce-a fost a fost,
Dar nu-i mai știe pe de rost.
epigramă de Neculai Darie din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni de zăpadă
- Gicuță, ce ne facem frate?
Că, uite, soarele-a ieșit
și-am transpirat de nu se poate!
O fi căldura de sfârșit?
Ce faci acolo, dormi? Răspunde!
Ai tu idee ce va fi?
Că am pleca de-aici, dar unde
ne-am mai putea adăposti?
- Eu, Nelule, nu știu prea multe,
dar pot să-ți spun că m-am gândit,
că nu e nimeni să asculte
durerea unui oropsit.
De-ascultă unul cu căldură
și te ajută dumnealui,
nu te topești? Ia taci din gură
și nu mai spune nimănui!
Ne vom ruga să vină gerul
căci, și de vrei, nu poți să pleci,
și-avem noroc, o știe cerul,
că oamenii sunt tot mai reci
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge-o cucuvaie
Plânge-o cucuvaie. După cine oare?
E târziu și toamnă, nu e nicio floare.
Pentru cea plecată ce nimic nu cere
Numai în cuvinte aflu mângâiere.
E zădărnicie, știu, orișice tângă,
Las în locu-mi ploaia singură să plângă
Și mă-nchid în mine ca un pom în ceață,
Nu aștept nimica bun de la viață.
Nu știu de mi-i dată înc-o primăvară,
Barem pentru draga-mi floare să răsară,
Ca să-i pun în vasul pietrii funerare
Floarea ce să-i spună dragii ce mă doare.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fost ce nu ați fost
Nu o să mai fiu ce am fost să fi fost
Pierzându-mi lacrima de tuș făr rost
Totul are-n răni ascunse crud cost
De-as fi ce și voiți să vă fi fost
Pentru ce să mă schimb în acest anost
Ce ucide fila într-un petmafrost
Să vă fiu un fost ce voi nu ați fost
Dorintă turmei de fi fără vreun rost
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge-o mierlă prin păduri
Plânge-o mierlă prin păduri
Secerată de gânduri;
Au plecat puii-n străini
Rătăcesc prin mărăcini;
Spune-mi puiule de cuc:
Încotro, eu, să apuc?
Să le duc mâncare-n cioc,
Apă rece în cancioc,
Boabe din lanul de grâu,
Iarbă de pe mal de râu;
Ajută-mă, cucule!
Răni îmi sunt aripile.
Mă topesc de dorul lor,
Pân la anu am să mor!
Pe soare, cu florile,
Străbătând cărările.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaripatu-m-ai Doamne
Moartea mă știe pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
cel ce va fi-l înseamnă pe cel ce-a fost
c-un cotor teribil de aripă
Doamne chiar din prima clipă
învăț alfabetul disperării
steaua-mi arde parcă-n pipă
ca-n vulcanul spart al zării
Învăț alfabetul disperării
cel ce va fi ajunge la cel ce-a fost
ca Arca lui Noe în brațele mării
moartea mă știe pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
viața e una iar moartea cealaltă aripă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să pun doru-n cuvinte
Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!
Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viață...
Dacă n-a fost decât piață?!
Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun că doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!
Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ar rămâne după noi
Nu mă judecați de rele,
Nu mă judecați de toate,
Spuneți un cuvânt de bine
Soro, frate!
Poate am greșit vreodată,
Poate m-ați învinuit...
Inima în mine bate:
Nu priviți numa-n trecut!
Nu se știe, ziua-n care
Am fi toți ori cine știe?..
Viața-i mică, clipa-i mare
Și, noi rămânem... nimică!
Faceți loc zilei de azi
Și la cea, ce va să vină,
Cu un zâmbet pe obraz,
Cu o vorbă caldă, bună!
Ce-ar rămâne după noi,
Dacă noi ne-am dușmăni?!
Dacă ne-am topi în ploi,
Neamul, cine-l va-ngriji?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o margine de gând
Pe o margine de gând,
Nasc fiori în amintire,
Zămisliți de un cuvânt,
Iar cuvântul e... iubire...
Amintirea glăsuiește,
De-o făptură minunată,
Și cu dragoste rostește:
Ce frumos a fost odată...
De ce oare ce-i sublim,
Și cât cosmosu'-nflorește,
Se transformă în infim,
Și-n neant se risipește?
Unde e căldura care,
Izvora din dragu-ți nume,
Briliant ce era, mare,
Cât Pământul... cât o lume...
Toate sunt doar amintire,
Mintea nu vrea să-nțeleagă,
Și repetă în neștire:
Dragă, dragă, dragă, dragă...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu uita, iubito...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
De vei putea, de vei putea, de vei putea,
Acel cuvânt ce-a fost șoptit poate pripit,
Dar fără rost nicicum n-a fost, nicicum n-a fost.
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
Dacă ai vrea, dacă vei vrea, dacă ai vrea,
Trecutul timp, cu tot trecând în tot ce-a fost,
Poate cu-n rost, poate cu-n rost, poate cu-n rost...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
În viața ta, în viața ta, în viața ta,
Cum pe pământ purtați de vânt cad fulgi de nea,
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita...
Vor trece ani, vor trece luni ca într-o clipă,
Și zilele ce-au fost cândva cad în risipă,
Nu le uita, nu le uita, nu le uita,
În viața ta, în viața ta, în viața ta!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cântec
stau pe țărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colțuri de singurătate
e tragic și trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieții
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai știe, cine...
am venit și am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieții
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a ști
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viața asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viața asta
fără de noroc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
A dispărut
Caietul copilăriei
Copiilor mei!
Nu am împăcare!
Șters a fost
De o mână
Barbară!
Care
Și acum
Mai pretinde
A-mi fi prietenul mare!
Dispărută e
Acea scumpă carte!
Mă apasă!
Mă doare!...
Nu știe
Acel miop
Cum mi-au crescut copiii
O adevărată comoară!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!