Plânge-o cucuvaie
Plânge-o cucuvaie. După cine oare?
E târziu și toamnă, nu e nicio floare.
Pentru cea plecată ce nimic nu cere
Numai în cuvinte aflu mângâiere.
E zădărnicie, știu, orișice tângă,
Las în locu-mi ploaia singură să plângă
Și mă-nchid în mine ca un pom în ceață,
Nu aștept nimica bun de la viață.
Nu știu de mi-i dată înc-o primăvară,
Barem pentru draga-mi floare să răsară,
Ca să-i pun în vasul pietrii funerare
Floarea ce să-i spună dragii ce mă doare.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.