Plânge-o cucuvaie
Plânge-o cucuvaie. După cine oare?
E târziu și toamnă, nu e nicio floare.
Pentru cea plecată ce nimic nu cere
Numai în cuvinte aflu mângâiere.
E zădărnicie, știu, orișice tângă,
Las în locu-mi ploaia singură să plângă
Și mă-nchid în mine ca un pom în ceață,
Nu aștept nimica bun de la viață.
Nu știu de mi-i dată înc-o primăvară,
Barem pentru draga-mi floare să răsară,
Ca să-i pun în vasul pietrii funerare
Floarea ce să-i spună dragii ce mă doare.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

A fi sau nu
S-a stins o zi si alta vine
Ce-mi va aduce oare-n dar?
Cine croiește pentru mine
Destin in calendar?
Aș vrea să-l văd, aș vrea să-l simt
Aș vrea palpabil ca să fie
Dar nu-i.... si mă intreb in gând
Să cred in ce nu e să fie?
Deși nu am găsit răspuns
Si drumul rece intră-n iarnă
Cu pași nesiguri spre apus
Eu sper in altă primăvară!
Si nu știu cum si nici de ce
Si nu știu cine mă iubește
Dar mă veghează din neant
Si drumul mi-l călăuzește.
Aș vrea să pot să-i mulțumesc
Si să-i trimit in dar o floare
Dar zorii zilei mă opresc
-Tu ai rămas o visătoare
Căci dincolo de cer nimic
Nu este viu si intrupare
A fi sau nu... rămâne-n timp
Aceeași veșnică-ntrebare.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza mea de soare
Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Și sufletul mă doare.
Ești departe de mine
Cum luna e de soare
Și știu că plângi...
Și lacrima ta mă doare!
Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.
Nu știu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veșnic
Raza mea de soare.
poezie de Vladimir Potlog (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

La vremea lacrimii în floare
Nimeni nu a găsit nimic să-mi spună
La vremea lacrimii în floare;
Casele lor erau lacustre
Și apa mea, cu cerul dimpreună
Curgea-n adânc; nu le-atingea
Nici grinzi
Nici buze
Nici ferestre.
Naiv, ca în desenele rupestre,
Erau doar ele - conturate-n mine -
Cum le credeam, cum le visam, cum le iubeam...
În fine,
Doar lebăda murea încet și mut
Mutându-se în absolut
Acolo unde nu se-așteaptă vreun ecou
Și unde nimeni nu-i erou
Ci numai îngerii de lut
Se joacă de-a lumina prin vitrine.
Să-i vadă cine?
Să-i audă cine?
Deasupra lor, în șopot lin,
Plutește-n zări Steaua Pelin
Nimic nu este precum pare
Nu se oprește nimeni la izvoare
La vremea lacrimii în floare.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de primăvară
Mătăsuri verzi se-ntind la soare
Parfum de flori și ploi mărunte
Prin pomi atârnă mărțișoare
Ce parcă vor să ne sărute.
E cam târziu, nu știu de tine
Să-ntreb aiurea, nu-ndrăznesc.
Oare cum ești? Ți-o fi mai bine?
Să știi oricum, că te iubesc!
Și-n zâmbet cald, scăldat de lună,
Gândesc să aflu tot, din toate.
Dar cine, ce, poate să-mi spună
Mai mult ca tine? Din păcate
Asta e viața, bat-o vina,
N-o facem noi după dorință,
Ne-acomodăm. Așa-i rutina.
Și suferim de neputință...
Mătăsuri verzi se-ntind la soare
Dar cine oare le mai vede?
Și primăvara asta doare
Mai mult decât putut-am crede!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara!
Iubita mea-i plecată printre stele,
Nu am nici "bună seara" cui să-i spun,
Căci nu sunt încă una dintre ele,
Nici soare nu-s, măcar să pot s-apun.
Iubita mea, ce tristă-i fără tine
Singurătatea mea numită viață,
Privesc pe cer în zilele senine
Și-n mine însumi când e nor și ceață.
Nu văd nimic. Doar noaptea mi te-arăți.
N-ai, ziua mea, se pare, cum să fii,
Spunându-mi de nenumărate dăți
Că numai prea târziu poți să devii.
Te cred. M-am resemnat. Aștept să mor,
Să ne iubim definitiv, nebun;
Cât încă-s viu, mai am un ultim dor,
Iubito, "bună seara" cui să-i spun?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 mai 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul - clopoțel
Vremea s-a încălzit afară.
Ca oricare prichindel
aștept și eu să răsară,
ghiocelul-clopoțel.
De sub stratul de zăpadă
frunzele încep să apară.
Între ele, o floare albă,
gingașă pălărioară.
Floarea, ca un clopoțel,
trimite veste în țară
că nu mai e iarnă de fel.
De-acuma e primăvară.
Copacii vor înfrunzi,
florile vor înflori,
Cucul va cânta în luncă,
copiii vor alerga,
cu fluturii se vor juca.
Oameni vor ieși la muncă,
Și, pentru-a nu știu câta oară,
va fi iarăși primăvară.
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu de toamnă
E toamnă, e târziu și nu știu cine
Își picură din cer tăcerea mută!
Te simt cum vii să tulburi iar în mine
Tăcerea sufletului. Taci și-ascultă!
Nu zi nimic; nu tulbura tăcerea!
Tu nu-ți dai seama? Un cuvânt de-ai spune
Ai deștepta în mine iar durerea
Iubirii care-ar vrea să se răzbune.
Abia am reușit s-o mint, și-acum
Tu vii s-aduci cu tine iar regret?
Să o trezești cu-al tău parfum?
Nu o trezi! Te rog pășește-ncet!
I-am spus că e târziu și că-n grădină
Și florile-au murit, fiindcă e toamnă,
Că nu mai au căldură și lumină
Și chipul tău nimic nu mai înseamnă!
Tu nu observi ce liniște e-n mine?
Cum toamna-și fredonează trist cântarea?
Cum picură... tăcere, nu știu cine,
Și peste toate-așterne-ncet uitarea?
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul de V'day
Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Și nu știu ce să-i iau problemă mare!
Să-i dau cercei? Păi, de-ăștia i-am tot dat
Și, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienți,
Că-s unii, după mine, prea atenți.
Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuși,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuși!"
O ia de apropo că, zice ea,
Cu mine știe cum a se purta.
Și-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina și-ar zice că-i miracol,
Că n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogățit bagajul cultural.
A, știu! am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăire
nu știu unde sunt
vreau să mă întorc la mine
nu am bilet
nu am bani
nu am ceas
nu știu care e ora
nimeni nu poate
să spună ceva concret
poate e devreme
poate e târziu
poate e prea târziu
nu se știe
să aștept sau să mă grăbesc
nimic nu se știe
nici un ceas
nu arată
o oră concretă
sau este stricat
ceasurile deștepte
nu arată
care este timpul
pentru că timpul
ca gen al spațiului
nu se poate arăta
se poate
numai trăi
poezie de Juliusz Erazm Bolek, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept
Aștept mereu și nu știu ce aștept.
Aștept o fată să-mi vie la piept.
Aștept un blestem, ori un cântec aștept,
Și nu știu ce aștept.
Cu ochi aprinși aștept. Și tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morțile în mine.
Și renasc toate viețile.
Și tot nu vine.
Aștept, aștept. Și nu știu ce aștept.
Aștept, lumină ori noapte?
Aștept, viață ori moarte?
Aștept, aștept. Și de departe
Mă cheamă ale beznei șoapte...
poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat de mult?
Cât de mult mă caut?
Oare tu știi?
Oare eu știu?
Mă caut în mine,
Mă caut în lume,
Vreau să-mi știu existența.
Vreau să-mi simți prezența,
Oare greșesc?
Fiindcă IUBESC?
Chiar de am răspuns,
Îl mai țin ascuns,
Căci știu că e bine,
Să-l țin pentru mine.
Voi fi fericit,
Cât sunt pe PĂMÂNT!
Chiar de mă condamni,
Nimic n-o să sfarmi.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alcătuirea unei flori
Toată lumea vreau s-o știe,
Pe Doamna de Biologie.
Ce ar vrea să își declare
Nemurirea dintr-o floare.
Să-i numesc câte sepale,
Și petale,
Androceu,
Gineceu,
Are o floare.
Mă dusei la Florărie,
Norocul nu fu să fie!
Doamne, Ia-mă, ce menire -
Cătai și prin Cimitire,
Iarna nu are stamine!
Voi aștepta până mâine
Să caut prin cartier,
Să găsesc un braconier
Dar floarea nu e și... gata
Mâine-l fac cadou pe tata,
Dacă vrea.... o vrea și mama,
Înc-o dată iau eu seama
La a ei alcătuire
Cine vrea să-mi dea de știre
Cum să fac al ei proiect?
N-am cu ce, dar sunt deștept...
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aștept
Aștept un gând
Să vină inspre mine....
Aștept o ultimă sclipire
De bucurie si-mplinire,
S-aud că nu te-ai supărat,
Că m-ai iertat
Si-n rozele
Ce stau ca să răsară
E gândul tău de primăvară
Cu frunze verzi
Si umede de rouă!
Azi simt cum doare
Acea singurătate
Când nu aud
O voce de departe...
Dar mult aș vrea
Si mi-aș dori
Ca glasul tău să-mi spună
Intr-o zi:
-Nu te-am uitat
Si voi veni...
Aștept să-mi scrii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina amintirii
Nu poți fi moartă cât mai sunt eu viu
Te simt în orice fibră din ființă,
Nu te primește Lethe-n neființă
Cât mie-mi este dat ca să mai fiu.
Te port în mine ca un arbor seva
Și-nmurgurești în fiecare gând
În trupul meu cu rodnicu-i pământ -
Rămâi fecundă pentru mine Eva.
Cât voi mai fi, alături o să fim
Iar în copaci o floare lângă-o floare
Va străluci-n culori mirositoare
În al grădinii noastre țintirim.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff

Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare roșie
Floarea dragostei, floare pură
floare roșie pe gură
și în inimă arsură.
Floare roșie, floare de nalbă,
perlă la gât în salbă
și în inimă o tolbă.
Floare roșie, floare de crin
al dorinței dulce alin
și în inimă venin.
Floare a iubirii roză
dar al cerului, apoteoză
și în inimă osmoză.
Flacără roșie, pară
ai ars toamnă după vară
în inimă dulce-amară.
Tu nu poți să fi declin
nici într-un pahar cu vin,
decât al iubirii chin.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am realizat nimic în viață sau aproape nimic. În niciun caz ceva deosebit. Dar am văzut, aș putea spune chiar că am pățit, multe. Ar merita să le scriu nu pentru mine, ci pentru ele.
citat celebru din Mihai Beniuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocel
Cine mi te-a rupt din soare,
Floare albă, floare rară
Și mi te-a adus în cale
La-nceput de primăvară?
Cine de sub pătura albită
Își dorește să răsară,
Să vestească primăvara
La toți oamenii din țară?
De sub stratul de zăpadă
S-a ivit o mândră floare,
Cu petalele albite
Și la corp cam subțirică.
Apărută din nămeți,
Ca o fată din povești,
Dar cu nume de băiat,
Este un ghiocel curat.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

LXXXV
cititorule, cine ești tu oare
care-mi citești poemele acestea
și după o sută de ani?
nu-ți pot trimite nicio singură floare
din belșugul acestei primăveri
niciun singur licăr de aur
din norii de-acolo, împurpurați de lumini...
deschide-ți larg ușile și privește afară!
din propria ta grădină în floare
culege-ți doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o sută de ani mai'nainte.
și-n bucuria inimii tale să simți
bucuria vie care-ntr-o primăvară
cu zori diafani
a cântat și vocea ei veselă
și-a rostogolit-o și peste o sută de ani.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913)
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără mine
Voi pleca singură,
Fără mine,
Sluga mea cea credincioasă
De-o viață,
Pentru că numai eu
M-am însoțit
În drumul anevoios
Spre Eben-Ezer.
Voi pleca singură,
Fără mine,
Către Elyoenai.
Voi arde odată
Cu uleiul de măsline
Al Menorei,
Până la mistuirea
Flăcării albastre
Din al șaptelea braț.
E-adevărat,
În timpul Jertfei de Seară,
După atâta Arderedetot,
Despărțirea asta
Nu mai doare.
Până târziu,
Până departe,
Până la Manahat,
Voi ajunge
În sfârșit...
Singură,
Fără mine.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (martie 2011, București)
Adăugat de Valentin Mesianic

Comentează! | Votează! | Copiază!

Drept la viață
Să nu rupi nici-o floare
S-o dăruiești iubitei,
Să te gândești c-o doare,
Și să reziști ispitei...
Să dărui doar iubire,
Acelei ce ți-e dragă,
Prinos de fericire,
Să scalde lumea-ntreagă...
Și, umăr lângă umăr,
Striviți sub dulci fiori,
Să-i dărui, fără număr,
Câmpiile cu flori...
Din munte de candoare,
Și dragoste duioasă,
Să nu ucizi o floare,
Doar pentru că-i frumoasă....
Să nu rupi nici-o floare
S-o dâruiești iubitei,
Să te gândești c-o doare,
Și să reziști ispitei...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!